By ris
Banatul se prezintă sub forma unui pătrat. Este înconjurat în parte de râurile Mureș și Dunăre, de munții înalți numiți Chicera, Rusca, Morarul, precum și de munții acoperiți cu zăpadă înspre hotarul Țării Românești și al Ardealului. Acestea sunt granițele Banatului.
Râurile care îl brăzdează în interior sunt Timișul, Bega, Cărașul și Bârzava. Banatul, al cărui teritoriu e așezat pe jumătate la câmpie și pe jumătate la munte, se împarte în 11 districte distincte, cuprinzând două orașe, Timișoara și Vinga, două târguri, Becicherecul Mare (azi Zrenianinul) și Kikinda, apoi 637 sate.
Populația este formată din germani, români, sârbi, greci și din câțiva unguri. Aceștia locuiesc laolaltă, în localități mixte, dar cel mai adesea fără a se amesteca unii cu alții. Numărul germanilor a crescut din anul 1735 până în anul 1767 la 45.379, iar din anul 1768 până în 1774 a mai sporit cu încă 7621, în total 53.000 de germani în Banat.
Numărul românilor este de 220.000
Numărul sârbilor și al grecilor este de 100.000
Numărul ungurilor și al bulgarilor este de 2.400
Numărul evreilor este de 340
Total suflete în Banat 375.740
Românii și sârbii sunt de natură supli, înalți, puternici și frumoși. Mâncarea celor dintâi constă cel mai adesea dintr-un fel de polenta făcută, la fel ca pâinea, din grâu turcesc. Cei din urmă au mai totdeauna pâine obișnuită de casă, iar când nu țin post, amândouă popoarele mănâncă cu multă plăcere slănină crudă, afumată în aer liber. Băutura lor este răchia, un lichid fiert din corcodușe și prune – care chiar dacă prinde bine alimentației lor greu digerabile – îmbată dealtfel zdravăn. Germanii iubesc în schimb mai mult vinul, din care banatul produce mari cantități.
