By ris
Când privești casele bătrânilor noştri uitaţi demult, casele la care ei s−au străduit cu chinul şi cu greutăţile ce le−au avut în vremea lor, simţi în suflet o durere.
Din poveștile spuse de cei care sunt încă în viaţă, ne dăm seama că s−au luptat crâncen și cu vorba și cu fapta pentru a nu se pierde tradiţia, cultura şi obiceiurile româneşti.
Multe case sunt deja pustii. Privind atent ne dăm seama cu câtă dibăcie predecesorii noștri au construit aceste case. Majoritatea s-a folosit, pentru construire, de lemn, piatră și pământ. Rămâi uimit de fiecare obiect lăsat în urma lor şi construit atât de frumos şi sigur, majoritatea realizate din lemn, pentru că lemnul a fost în vremurile lor materialul de bază de construcţie.
Duceau o viață extrem de grea, dar totuşi au fost optimişti şi nu s−au dat bătuţi. Erau mândrii de ceea ce sunt. Azi, aceste case pustii povestesc, celor ce vor să asculte, povestea bătrânilor, povestea unui popor mândru și harnic.
Nu trebuie să ascundeţi copiilor voştri ceea ce sunteţi, dezvăluiţi−le adevărul şi independenţa rădăcinilor voastre şi a bătrânilor voştri. Dacă au fost chinuiţi atunci, bucuraţi−i acuma, voi urmaşii lor, uşuraţi−le odihna de veci şi nu−i daţi uitării.
Fiți cum v-ați născut – români!
Strămoșii se odihnesc, dar duhul lor se află−n noi, nu vă lăsaţi pradă avuţiilor, că sufletul omului nu−l poţi înlocui cu nimic pe acest pământ. Deschide porţile sufletului şi spune ceea ce ești, vorbește ceea ce simți, nu uita care-ți este rădăcina, întoarcete-n timp și caută-ți adevărul.
Atunci când simţi că eşti de−un neam, aminteşte−ţi, nu da uitării poveştile pe care mama ţi le−a spus în limba română, poveştile care te−au păzit crescându−te ca pe−o apă puţină. Nu ţine ascuns ceea ce eşti, răscoleşte amintirile strămoşilor tăi şi caută−ţi independenţa, n−o să fii dezamăgit. E dreptul tău!
Strămoşii tăi te vor auzi şi te vor lăuda în adâncul timpului „că ai descoperit izvorul neamului ce-l porți în tine – neamul românesc”.
C. V.
