ANTON ILICA, profesor universitar, doctor în ştiinţele educaţiei
În urmă cu peste un deceniu, am publicat volumul „Şcoala Normală din Arad” (1998), în care m-am încumetat să continui istoria instituţiei pedagogice arădene de când a lăsat-o dr. Teodor Botiş (1922). Era o cercetare de arhivă, cu multe informaţii statistice şi cu mai puţine interpretări. Nici nu cred că aveam vocaţia acestora, iar interesele mele de perspectivă vizau un alt domeniu de cunoaştere. Nepriceperea mea istorică a generat erori şi incertitudini, încât am avut impresia că demersul mi-a evidenţiat mai degrabă pasiune decât ştiinţă.
Voi puncta principalele momente din contextul şi desfăşurarea activităţii Institutului preparandial din Arad. Am în vedere conturarea condiţiilor în care Preparandia1 din Arad, ca întâia „şcoală pedagoghicească” în limba română, s-a ivit şi şi-a împlinit menirile (naţională, ortodoxă şi culturală). Construiesc o evoluţie din frânturi, opinii, fragmente, sperând să ofer suficientă satisfacţie actualei generaţii, părtaşă la un asemenea moment aniversar: două veacuri.
