By 
Mănăstirea Mesici
Izvoarele istorice oferă puține informații despre începuturile organizării vieții monalhale în Banat, ceea ce reprezintă o dificultate în reconstruirea etapelor parcurse de-a lungul timpului. După cucerirea Banatului, documentele otomane din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, aduc informații prețioase care oferă o imagine clară asupra habitatului medieval din Banat în perioada 1554 – 1579, despre mănăstirile existente. Astfel, în Banat, de la Dunăre până la Mureș, sunt consemnate chiar douăzeci de mănăstiri ortodoxe. Apar aici mănăstire despre care nu avem informații din alte surse istorice și care au pierit în perioadele de conflict, în timpul istoriei zbuciumate. O parte din ele, apar consemnate pentru prima dată.
Pe malul dunărean sunt consemnate mănăstirile de la Svinița, Drencova, Moldova Veche, Baziaș și Cuvin.
În Cuvin, este amintită mănăstirea cu hramul „Sfântul Dumitru”. În sursele turcești se regăsesc documente despre așezăminte medievale despre care cercetările va trebui să ofere date primare privind localizarea și dotarea acestora. Au fost menționate, la mijlocul secolului al XVI-lea, mănăstiri în sudul Banatului la Voivodinț, Vărădia, Vârșeț și Podporani despre care se cunoaște uneori doar hramul. Astfel, mănăstirea de la Podporani avea hramul „Sfântul Ioan”, în timp ce Sf. locaș de la Voivodinț era numai consemnat ca atare.
Mănăstirea cu hramul „Sfântul Nicolaie” a fost localizată la Vârșeț de către Eugel Pal.
Mănăstirea Mesici apare în documentele otomane din anul 1569 cu hramul „Sfântul Ioan Prodomul”.
Consemnările turcești amintesc în districtul Vârșețului, la 1579 mănăstirea Qirnya, indentificată ca mănăstirea Srediștea Mică (Pârniaora). În zona de câmpie a Banatului, sursele otomane amintesc existența mănăstirilor, la Remețea Mare, cu hramul „Sfântul Gheorghe” și în vecinătate, la Izvin, așezământul cu hramul „Sfântu Ilie”.
Alte mănăstiri au existat la mijlocul secolului al XVI-lea la Partoș, Gilod și Uzdin, despre care lipsesc mărturii istorice.
Rămâne prioritate cercetările din viitor în vederea identificării monumentelor consemnate documentar.
Dr. Dorinel Stan
