Un militant marcant în haiducia balcanică

Munții din jurul Zaicerului pe unde a haiducit Pătru Obedan – Stângă

Pătru Obedan – Stângă din Satu-Nou

 
Un voinic din Satul Nou (Voivodina), s-a afirmat în sudul Dunării ca mare haiduc, luptător împotriva islamizării forţate şi răz­bunător al nedreptăţilor sociale la mijlocul secolul al XIX-lea. Istoria haiducului Stângă, reflectată în creaţia orală a poprului, tradiţia îşi găseşte confirmarea întocmai în documentele vremii, respectiv în sursa istorică autentică, informaţii contemporane scrise găsindu-se în arhiva ministerului de Externe din Bucureşti, în arhivele Craiovei şi în cele turceşti. Personalitatea lui Stângă a rămas totodată viu întipărită în memoria poporului, tradiţii locale legate de numele lui şi din nordul Dunării, zona Vidinului şi Oltenia. Numai pe meleagurile de obârşiei în Satul Nou şi în Banat în general, nu s-au păstrat ecourile acestui om întruchipare a unei viguroase rezistenţe înpotriva opresiunii. Acest fapt se explică, că is­prăvile temerare ale haiducului s-au desfăşurat departe de ţinutul natal. În ceea ce priveşte elementele de tradiție foarte bogată şi cuprinsă în patru variante ale baladei despre haiducul Stângă, numără fiecare între 347-703 versuri.
Stoian Stângă, un erou care este cunoscut în ba­la­de şi legende, iar adevăratul său nume, Pătru Obedean original din Satu-Nou (Voivodina) s-a năs­cut în anul 1806. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, familia Obedenilor la Satu-Nou, numărul casei 182 avea în posesi 26 jugăre de pământ (18 jugăre pă­mânt arabil, 7 jugăre păşune şi livezi şi 1 jugăr de viţă de vie). La începutul secolului al XX-lea, în Satu-Nou dispare familia Obedenilor din registrele oficiale. Părinţii lui Stângă au fost Ioan Obedean şi Ruşca, ţărani români înstăriţi din localitatea Satu Nou. Stângă avea şi un frate, pe nume Nicolae  mai mic cu treisprezece ani. Cei doi fraţi, mai târziu vor face haiducia laolaltă. După moartea mamei Ruşca în jurul anului 1824, Ioan Obedean părăseşte localitatea de baştină (Satu-Nou) şi pleacă în exil cu fiii săi, Nicolae şi Pătru. Astfel, îşi găsesc refugiul şi se stabilesc în aşezarea Zaiceri lângă graniţa Timocului care despărţea Serbia şi Turcia. La începutul secolului al XIX-lea, după noţiunile vremii, însemnând foarte departe de locurile natale. Aici la Zăiceri  (Zaiecer) îşi duc existenţa cultivând pământul pe mo­şii. Zona, oraşului în care au vieţuit Ioan Obedean cu feciiori săi purta denumirea „Vlaşca Mala” – Mahalau Românilor, dealtfel răspândită în aşezările din regiune. Viața, i-au pus la mari încercări, iar nenorocirile se ţin lanţ. Ioan se recă­sătoreşte la Zăicer cu o localnică, dar aceasta moare după scurt timp. Fiul cel mai mare, Nicolae se căsătoreşte şi are şase copii, însă soţia decedează şi mor cinci copii. Supravieţuieşte doar unul – Ion. Nicolae este nevoit să muncescă din greu pe la di­verşi negustori de vite ai locului, cunoscuţi ca „gealapi”. Porecla „ Stângă” s-a dobândit după obiceiul locului ca fiecare să aibă o poreclă, după însuşiri mai caracteristice ale persoanei. Numele, Stoian foarte răspândit printre băştinaşii din zona Vidinului şi a Zaiecearului,  probabil a fost dat prin analogie cu numeroşi haiduci care au acest nume. În anul 1833 moare tatăl feciorilor, iar în viaţa Obedenilor se produc mari schimbări. În acest răstimp, au loc acţiuni de elibe­rare a unor teritori sârbeşti, rămase sub stăpânirea turcesacă încă de la înăbuşirea răscoalei sârbeşti (1804-1813), printre ele şi ţinuturile învecinate Zaiecerului. Cele mai crâncene lupte au fost cele din punctul Zaiecear, între sârbi şi turci, soldându-se cu pagube uriaşe şi un număr considerabil prinzonieri căzuţi în mâinele turcilor. Printre participanţi la sângeroasel lupte luaţi apoi ca robi de către turci, se găsea şi Pătru Obodean-Stângă, care este întemniţat la cetatea Vidinului, timp de un an de zile. Haiducul este repartizat ca rob la Husein turcul, drept răsplată pentru vitejia în luptele de la Zaicear. După cinci ani de robie la Husein turcul, Stângă este trecut tot ca rob în proprietatea paşei de Vidin. Aici în urma unor torture şi persecuţii este trecut la islamism. Începutul haiduciei, potrivit documentelor este în jurul anului 1840. La început pe lângă Stângă în ceată au fost încă cinci camarazi: Fratele său Nicolae, Dinu şi fratele acestuia Crăciun şi Călin Ungureanu din Alova. Cei şase amintiţi figurează, în documente ca membri ai cetei căzuţi ulterior în mâinele autorităţilor. Au fost însă şi alţii, precum: Zagare şi Ali pandurul din Bregova (sat ro­mânesc sud-dunărean), Dinu din Clujimir (Oltenia) ş.a.
Acţiunile lui Stângă, poartă trăsăturile clasice ale haiduciei pozitive, cea care loveşte în exploatători, sprijină sărăcimea şi are simpatiile poporului. Autorităţile din Ţara Românescă indentificau în Stân­gă pe autorul unor atacuri săvrşite în ţinutul Mehedinţi. Într-un raport la Bucureşti se arată precum o ceată a efectuat mai multe calcari asupra arendaşilor (ciocoi) de pe marginea Dunării şi că haiducii au reuşit să-şi asigure trecerea pe malul sudic al fluviului din Isicova prin Serbia s-a retras peste apa Timocului în Turcia.
Acţiunile cetei bănăţeanului Stângă au neliniştit autorităţile turceşti de la Vidin, ridicând puternice potere. Ele solicitau ajutorul autorităţilor sârbe şi româneşti la prinderea vestitului haiduc. În acest răstimp, la Dolj se mobilizează o poteră de 200 de oameni, iar primarii erau obligaţi să raporteze si­tuaţia zilnic. În astfel de situaţie, haiducii iau hotârârea să se despartă, Stângă, Nicolae, Ioan şi Călin se îndreaptă spre apa Cernei năzuind să ajungă la Panciova şi la Satu-Nou, locul de origine al Obedenilor. Planul a eşuat, iar haiducii sau predat de bună voie. Judecata lui Stângă şi a celorlalţi a revenit tribunalului de Mehedinţi, iar dosarul urma să fie supus domnului Ţării Româneşti. Totul se opreşte aici şi este cert însă că devreme ce actele au rămas la Secretariatul statului, haiducii au fost extrădaţi turcilor. Execuţia haiducilor a auvut loc la „Târgul de boi” din Vidin, loc de execuţie obişnuit în uzanta orientală.
Istoria lui Stângă nu este lipsită de semnificaţie în contextul evenimentelor vremii din cadrul geografic Vidin-Craina-Oltenia. În anii haiduciei lui Stângă 1841-1843 au loc puternice frământări la Brăila. Ceata haiducului bănăţean, Stângă număra 35 de membri. Istoria haiducului Stângă se încredinţează în istoria comună a românilor nord şi sud –Dună­reni,  iar rolul elementului haiducesc este evident. În timpul răscoalei din 1841 acţionează vestiţii hai­duci bulgari, Nicola Srandaci şi Stoian Ceavdar. Inden­titatea de nume şi unele coincidenţe de fapte, a adus la unele concluzii greşite în istografia bul­gară, încât aspecte ale haiduciei lui Stângă au fost puse pe seama haiduciei Ceavdar. Haiducia ro­mâ­nului Stângă original din Banat a fost determinată de ro­bia otomană, islamizarea forţată şi nedreptăţile sociale. Haiducia lui Stângă e ultimul caz în istoria haiduciei balcanice, consemnat cu certitudine, de protest şi răzbunare înpotriva islamizării.
Dr Dorinel Stan

%d blogeri au apreciat: