By ris
Boian Alexandrovici sau Boian Alexandru este un preot român ortodox din estul Serbiei (Timoc), paroh de Malainița și Remesiana, precum și protopop al Protopiatului Dacia Ripensis (fiind hirotonit de episcopul român Daniil de la Vârșeț) cu sediul la Negotin. S-a născut în 1977 la Negotin, unde și-a petrecut copilăria.
Ambii săi părinți sunt români timoceni originari din satul Malainița, situat la câțiva kilometri nord-vest de Negotin. Actualmente, Boian Alexandrovici locuiește în Malainița, unde slujește în prima biserică ortodoxă în care limba liturgică este româna.
Deocamdată doar în Jasikovo, în Bigrenica și Samarinovac s-au mai ridicat astfel de biserici (sau se află în construcție). La Malainița este plănuită ridicare unei biserici mai mari, biserica actuală urmând să fie transformată în mănăstire.
– Biserica din Malainița și preotul Boian Alexandrovici au devenit un simbol al românilor de pretutindeni. Spuneți-ne, dacă ar fi s-o luați de la început a-ți renunța sau dinpotrivă a-ți merge pănâ la capăt?
– La întrebarea d-voastră, care a mai fost adresată în diverse împrejurări și situații, mereu actualizată, vă pot da un singur răspuns. Înfăptuirea dumnezeiască pe care am început-o cu voia și ajutorul lui Dumnezeu și cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Daniil Episcop al Daciei Felix, respectiv al românilor din Serbia, vreau s-o duc la bun sfârșit, indiferent de opreliste, dificultăți și suport. Hotărât afirm, că indiferent de oportunități, dacă ar fi necesar, aș merge pe aceași cale luminată cu credință tare.
În sfânta Scriptură, ne este redată pilda cu talanții, unde se face referință la talanții omului, care trebuie înmulțiți, tot așa dacă simțim chemarea pentru o misiune divină un lucru sacru care trebuie să aducă roade, iar stăpânul din pilda talanților așteaptă fapte, precum noi așteptăm înțelegere, pace și mântuire.
– Vă rugăm să precizați noțiunea, termenul de „valah-vlah” ce semnificație și sens are.
– Termenul de
„valah-vlah” este sinonim cu român și care la românii din Serbia de Răsărit, implicit în graiul din Timoc nu există pur și simplu ci există termenul de RUMÂN intrebuințat în comunicare și limbaj. Astfel, pentru noi rumân este și bucureșteanul cel din Banat, Timoc, Chișinău și Cernăuți.
În Serbia de Răsărit se încearcă creearea artificială a unei noi minoritați, distinctă de cea românească, sub diferite pretexte, contexte și interese oculte, care au numitorul comun, divizarea românilor și îndepărtarea de la filonul cultural românesc. Român, cu varianta rumân-vlah înseamnă una și aceiași denumire, care face referință la român. Istoria n-e amintește rangul Mitropoliților Țării Românești, Mitropoliții Ungro-Vlahiei, pe care frații sârbi, și slavii în general, i-au recunoscut și numit „Vlașki Mitropoliti”, adică Mitropoliți Valahi. Lucrurile sunt extrem de clare, trebuie doar voință și înțelegere a realității, când este vorba de apartenența națională. Tot în acest context în protocoalele bisericii Ortodoxe Sârbe din zona noastră, când este vorba de apartenența națională este clar notat „Rumun pravoslavne vere” (Român de credință ortodoxă), ceea ce denotă recunoașterea oficială, respectiv apartenența tuturor românilor (valahilor), națiunii române.
– Despre românii-valahi din Serbia de Răsărit, așezările în care trăiesc, organizațiile cu prefix românesc, viața culturală și spirituală, interesul față de biserică, tradiție și păstrarea identității, ce ne puteți spune?
– Mult timp, românii din Timoc au fost rupți de la roata civilizației popurului român, fără a beneficia de drepturi în ceea ce privește păstrarea indentității și spiritualității, o imensă nedreptate exercitată timp de mai bine de un secol. Treptat pe plan cultural și bisericesc, românii timoceni au început să se organizeze, ceea ce se poate simții și observa. Un început mic, dar promițător. Noi, nu cerem decât implementarea drepturilor garantate prin legislația și Constituția Serbiei, adică cerem ceea ce au și frații sârbi în România. În Serbia de Răsărit sunt 154 de sate românești și 48 localitați mixte, unde nu există învățământ în limba maternă, ci doar două biserici.
– De ce protopopiatul „Dacia Ripensis” în Serbia de Răsărit și care este situația actuală în cadrul protopopiatului?
– Protopopiatul „Daciei Ripensis” funcționează în cadrul Episcopiei Daciei Felix, care este episcopia tuturor românilor din Serbia. Denumirea protopopiatului „Dacia Ripensis” se trage de la strămoșii noștri care au viețuit pe aceste plaiuri, iar noi urmașii lor am reorganizat ceea ce au avut deja în trecut, în Timoc și trebuie reamintit de existența a mai multor episcopii de-a lungul secolelor. Azi, cu voia lui Dumnezeu avem un singur protopiat, iar pentru un nou început e bine. Nădejde și speranțe mari există și în continuare, împreună cu frații din Banat depunem eforturi constante pentru menținerea neamului și păstrarea spirituală în Timoc.
– Concret protopopiatul Dacia Ripensis beneficiază de ajutor din partea statului în care trăim și a cărui contribuabili și cetățeni loiali suntem?
– Din păcate protopopiatul Daciei Ripensis nu primește ajutor s-au sprijin de la statul în care trăim, ai cărui contribuabili și cetațeni loiali suntem. În schimb, ne confruntăm cu tot felul de piedici, obstacole și încurcături la tot pasul, începând cu Ministerul Cultelor de la Belgrad etc
Ajutorul este asigurat de la țara mamă-România și Patriarhia Română. Un lucru esențial, indiferent de situații și certitudini trebuie precizat. Noi am fost, suntem și vom fi loiali țării noastre Serbia, în care trăim, dar vom menține și aprofunda relațiile cu România și Patriarhia Română, intensificând colaborarea pe toate planurile, considerând-o prioritate în realizarea imperativelor.
– Cum apreciați d-voastră, părinte, viitorul Bisericii Ortodoxe Române din Serbia, al comunității românești la nord și la sud de Dunăre în contextul Serbiei integrată în UE?
– Eforturile constante pe care Serbia la ora actuală le depune trebuie susținute, sprijinite și încurajate, iar paralel e nevoie de intensificarea implementării drepturilor românilor din Serbia de Răsărit, care vizează păstrarea identității românilor din Serbia. Asteptările sunt întemeiate și în contextul bunei prietenii dintre cele două state, prietene și vecine, iar România la rândul ei poate ajuta Serbia prin experiența acumulată în drumul european și de pe poziția statului membru al U.E. Cred că aici stă soluționarea problematicii, în primul rând printr-o cooperare și integrare europeană.
– Poziția extrem de dură a Bisericii Ortodoxe Sârbe, a unor politicieni locali și relația tensionată a unor episcopi sârbi din zonă, sunt deblocate sau în continuare se mențin încordate referitor la construirea locașurilor de culte românești din Timoc?
– Nu s-a schimbat aproape nimic pe relațiia cu Biserica sârbă, mai precis zis cu episcopia sârbă de Timoc. În continuare atitudinea episcopiei sârbe de Timoc este foarte dură și chiar s-a intensificat în ultimul timp, ceea ce agravează situația generală și menține tensiuni în zonă. Această este imaginea personală a episcopului de Timoc și atitudinea față de noi care n-ar trebui s-o împărtășească Biserica sârbă, în ansamblu.
– Apropiatul recesământ al populației în Serbia are o importanță majoră pentru români, inclusiv pentru Serbia de Răsărit. În această ordine de idei ce trebuie făcut ca toți români să-și declare apartenența în Timoc, adică Serbia de Răsărit?
– Recesământul din Serbia poate soluționa pe termen lung, fondul restructurarii problematiciei din Timoc. În această ordine de idei, cel mai important este angajamentul tuturor factorilor în crearea atmosferei calme, unde populația liber să-și exprime apartenența, fără presiuni, amenințări și manipulări. Un rol hotărâtor în această direcție revine asociațiilor, organizațiilor culturale cu caracter românesc din Serbia, inclusiv din Timoc. Aici mă refer la informarea cetățenilor, la drepturile asigurate și garantate prin lege și declararea liberă a apartenenței naționale. Toți cei care recurg la metode abuzive, de intimidare și diverse inscenări la adresa populației trebuie sancționați de autoritățile statului de drept. Recesământul poate fii un examen important pentru statul sârb, când este vorba de exercitarea libertăților și drepturilor elementare de apartenență și declararea ei liberă.
– La sfârșitul acestei convorbiri, vă rugăm să transmiteți un mesaj pentru citirorii Revistei de cultură și istorie a românilor din Serbia „Glasul Cerbiciei”?
– Mesajul meu pentru cititorii revistei „Glasul Cerbiciei” pentru toți românii din Serbia este urmatorul:
– Fraților, fim uniți și niciodată să nu uitam ceea ce suntem. Trei lucruri nu trebuie uitate niciodată. Să respectăm țara în care trăim, să știm că patria mamă este România și al treilea lucru firesc, este Patriarhia Română, căruia aparținem și care este Patriarhia poporului român din lumea întreaga.
Domnul să ne păzească, apere și binecuvânteze pe toți!
Amin!
Interviu realizat de
Liviu Stamin
În 2003, Boian Alexandrovici a ridicat la Mălăinița din fonduri proprii, pe un teren aflat în proprietatea sa, prima biserică ortodoxă română din Serbia de Răsărit. Urmează un conflict îndelungat cu autoritățile sârbe, care cereau demolarea lăcașului, invocând ilegalitatea acestei construcții. Un oponent vehement a lui Alexandrovic este și Biserica Ortodoxă Sârbă care se teme să-și piardă influența în acest colț al Serbiei. Scandalul a ajuns să fie comentat în presa internațională. În aprilie 2005, incidentul a fost discutat și la adunarea Consiliului Europei. La sfârșitul anului 2006, ipodiaconul Boian Alecsandrovic, a fost condamnat la două luni de inchisoare, cu suspendare.
În martie 2008 părintele Bojan Aleksandrović a fost decorat de către ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al României la Belgrad, Ion Macovei, Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor, înalta distincție conferită de președintele României, Traian Băsescu. Înalta distincție a fost decernată arhiereului de către București „în semn de apreciere deosebită pentru atașamentul și angajamentul său constant față de promovarea identității culturale, lingvistice și religioase a românilor din Serbia”.
Cu toate acestea, atacurile Bisericii Ortodoxe Sârbe împotriva preotului român au continuat. Acesta a fost caterisit pe motiv că a oficiat slujbe în limba română într-o biserică din Serbia. Sentința de excomunicare, pronunțată pe 16 octombrie 2008 de către Iustin, episcopul ortodox sârb al Timocului, a fost comunicată și preotului Bojan Aleksandrovici, care a fost judecat în absență. În actul semnat de episcopul Iustin se arată următoarele: „Boian Aleksandrovici, fost cleric al episcopiei de Timoc, a disprețuit pe episcopul său competent și fără aprobare și acord al bisericii noastre a fost hirotonit în treapta preoției de către un episcop al Bisericii Ortodoxe Române. Ca urmare, pe presbiterul Boian Aleksandrovici îl caterisim din treapta preoției și îl întoarcem în rândul laicilor fără drepturi și funcții“.
Sfântul Sinod al BOR, întrunit la 30 octombrie 2008 la București, considera „invalid actul de caterisire a părintelui Bojan Alexandrovici de la Malainița (Valea Timocului) de către tribunalul bisericesc al Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timoc, deoarece preotul român nu este cleric al Bisericii Ortodoxe Sârbe. De asemenea, Membrii Sfantului Sinod au constatat faptul că Episcopia Ortodoxă Sârba a Timocului nu respecta cele convenite în cadrul Comisiei mixte de dialog a celor doua Biserici Ortodoxe, din aprilie 2006, adică asigurarea serviciilor religioase în limba română pentru comunitățile românești”
