By ris
Religia fără știință e slabă, știința fără religie e oarbă.
Oricare popor, cât de rămas în urmă, și-a făcut niște dumnezei în care au crezut, să-i ajute la rugăciunile lor în caz de pericol, cutremure, ploi mari, fulgere, trăsnete etc.
Profesorul universitar Vladeta Jerotić, de la Facultatea de Psihologie din Belgrad spunea:
– „Cine nu are Dumnezeu, să și-l facă.”
Plimbându-mă, cu mulți ani în urmă, prin centrul Târgului Jiu, am observat că pe zidul exterior, sub streșina Bisericii din mijlocul orașului, erau pictați marii filozofi elini – Platon, Aristotel, Tuciclide, Sofocle, Horațiu, Cicero, Seneca, Socrate, Thales din Milet.
Acești învățați spuneau, cu mult înaintea creștinismului, lucruri creștine precum:
– Platon – Tatăl e întru Fiul și Fiul întru Tatăl
– Aristotel – Dumnezeu care nu poate fi văzut de muritori se vede din lucrările sale
– Tuciclide – Unul este Dumnezeu
– Sofocle – Dumnezeu este fără de început, a făcut cerul și pământul și adâncurile
– Horațiu – Nu mor de tot, trăivoi după moarte
– Cicero – Cred într-o putere dumnezeiască
– Seneca – fratele lui Galion, proconsul Ahaiei, la care a fost dus Sf. Pavel la judecată de către Evrei (Fp.Ap.l8,12), el se întreabă ce este natura fără Dumnezeu
– Tales din Milet – Dumnezeu este fără început și fără de sfârșit
– Socrate – În pământ se duce numai trupul.
Sfera Roman
