”Cuvântul românesc”, încotro?

În toamna anului 2009 ziarul central al Comunității Românilor din Serbia este șters din registrul publicațiilor.
Motivul: neapariția ziarului într-un interval de șase luni. Mo­ti­vul de ce ziarul central al Co­munității nu a mai văzut lumina tiparului este dificil de explicat în câteva cuvinte și strâns legat de situația precară în care a fost această organizație, practic unica despre care sincer putem spune că a fost pilonul, pe lângă școală și biserică a comunității românești din Serbia.
Ambițiile extravagante ale fostului președinte au dus Comunitatea în ambis, și cu ea și speranțele minorității române din Serbia, nemaiexistând organizații reprezentative care să-i apere drepturile elementare și să-i promoveze valorile culturale și spirituale la nivelul meritat.
Despre acest fenomen desigur se va mai scrie, în amănunte și ana­liza, deocamdată textul care urmează dorește cititorilor să le ofere o incursiune în timp a ziarului ”Cuvântul românesc”, cel care și-a păstrat menirea și funcția și a rămas vertical în timp și spațiu.

Imediat după apariția Comunității Românilor din Serbia (pe atunci Comunitatea Românilor din Iugoslavia) pe tărâmul minoritar român din Serbia, s-a preconizat și fondarea unei reviste care să înlesnească tuturor celor interesați, informarea despre activitatea acestei asociații. Revista a fost intitulată „Cuvântul românesc”. Primul număr apare la 20 iunie 1991, la Novi Sad, formatul fiind A4. De la bunul început, redacția acestei publicații a subliniat că revista are drept scop apărarea drepturilor minorității române și promovarea ideilor conținute în programul de activitate care reiese din Statutul Comunității Românilor din Serbia. Analizând cuprinsul primului număr, vom constata apariția unui număr de articole de o importanță maximă care denotă modul cum s-au pus bazele unei noi asociații a românilor din aceste părți.
Începutul a fost modest, publicația a fost elaborată de persoane neprofesioniste în domeniul ziaristicii, dar cu un elan și ambiție de a pune la îndemâna cititorilor și românilor din Serbia (Iugoslavia) un instrument de informare și cultură de pe poziții independente și românești. „Cuvântul românesc” este cea dintâi publicație, după o perioadă de câteva decenii de totalitarism comunist, cu caracter predominant românesc independent. Ea reflectă, în concepția ei de bază, interesele și aspirațiile românilor de pe aceste meleaguri spre o viață liberă și democrată.
Numărul 5 al „Cuvântului românesc”, apărut în februarie 1993, este ediție specială în cinstea întâlnirii cu românii din Elve­ția. În de­cembrie 1994 apa­re nu­mărul 8 al zia­rului, dedicat aproa­pe în în­tregime Adunării Gene­rale Electorale a Comunității Românilor din Serbia. Până la acest număr (8), ziarul a apărut în câte 4 pagini. La ședința noului Consiliu C.R.I. (26 ianuarie 1995, Panciova), a fost numită noua redacție a ziarului, având ca redactor șef și responsabil pe Vichentie Idvorean, adjunct Aurel Berlovan, tehnoredactor Ionel Stoiț, iar din redacție au făcut parte: Vasile Barbu, Pavel P. Filip, Horia Lelea, Cornel Mata, Iancu Murărescu, Mita Omorean, Trăian Trifu Căta și Simeon Banda din Canada. Ziarul s-a tipărit la tipografia Maxima din Petrovaradin. „Cuvântul românesc” începe să apară cu regularitate lunar și cu un număr mult mai mare de pagini, atingând uneori și 32 de pagini. Domnul Idvorean redactează „Cuvântul românesc” până la numărul 36, practic, până la trecerea sa în eternitate.

Începând cu numărul 37, „Cuvântul românesc” își schimbă forma (apare în formatul B4), având 16 pagini. Este redactat de colegiul redacțional: coordonator Ion Cizmaș, tehnoredactor Marin Gașpăr, secretar de redacție Pavel Greoneanț, dr. prof. Trăilă Spăriosu, Aurel Berlovan, Viorel Selejan, Măria Păuța-Gașpăr, Victor Mihailov, Cornel Mata, Ionel Bugă, dr. Gligor Popi, Elena Lelea și Pr. Ic. Stavr. P. Drăghicescu.
Iată ce a scris ziarul „Opinia Moldovei” în ianuarie 1998 despre „Cuvântul românesc”: „Mărturisim că nu știam prea multe despre eforturile Comunității Românilor din Iugoslavia, de a păstra ființa, de a se simți tot timpul apropiați de țară. S-a întâmplat să avem în față mai multe numere ale revistei lunare a Comunității –  „Cuvântul românesc”. Ne-a impresionat patriotismul acestor oameni care viețuiesc peste graniță și dorința lor de a menține, în permanență, legătura cu patria mamă. Nu a existat manifestare comună despre care „Cuvântul românesc” să nu relateze. Revista „Cuvântul românesc” se dovedește a fi un organ de presă care reușește să mențină treaz, în conștiința românilor din Iugoslavia, spiritul național. Paginile acestui ziar cuprind și analize serioase ale activității C.R.I., oferind românilor din Iugoslavia posibilitatea păs­trării limbii și a conștiinței de neam, de apartenență la poporul român, chiar dacă viețuiesc dincolo de hotarele patriei noastre.”
Având în vedere că numai românii din Voivodina (Banat) s-au bucurat de mass-media în limba română, pe când românii de la Sud de Dunăre nu au la dispoziție nici un mediu în limba maternă, începând cu numărul 45 al „Cuvântului românesc”, ziarul apare bilingv, cu texte în limba română și sârbă, datorită colaborării intensive cu organizațiile românești din Serbia de Nord-Est. Ziarul apare într-un format mare (A3) cu număr sporit de pagini (24) dintre care două în culori și, bineînțeles o redacție împrospătată (redactor responsabil fiind Cornel Mata, redactor adjunct Slavoljub Gacović, secretar Pavel Greoneanț, redactor tehnic Marin Gașpăr, iar din redacție fac parte dr. prof. Trăilă Spăriosu, Ion Cizmaș, Dorinel Stan, Viorel Selejan, Horia Lelea, Predrag Balašević, Todor Groza Delacodru și Bojan Barbucić). O suprafață geografică mai extinsă și o populație românească mai numeroasă a necesitat și extinderea tematicii. În paginile ziarului apar evenimente, acțiuni, manifestări, activități și alte întâmplări din întreg cuprinsul Republicii Serbia populată de români.

Ultima schimbare vine cu numărul 96, aducând un spirit elocvent, puternic și original. Sectorul de informare al Comunității Românilor din Serbia s-a extins, cuprinzând, pe lângă ziarul central – „Cuvântul românesc” și suplimentele lui, și editura tot mai bogată calitativ și cantitativ, siteul Comunității, caietele, anuarele și toată activitatea Comunității când este vorba de manifestările ei, fie că e vorba de festivaluri, serate literare, întâlniri de suflet sau de altă natură. Responsabil pentru acest sector a fost Marin Gașpăr, Eufrozina Greoneanț a fost numită redactor responsabil, Dorinel Stan ca redactor adjunct la „Cuvântul românesc”, iar redacția o constituie dr. prof. Trăilă Spăriosu, Ion Cizmaș, Simona Găvăgină (Timișoara), dr. Viorel Roman (Germania), Simeon Lăzăreanu, Nicolae Bulic, Horia Lelea, Aurelia Crăiete, Maria Păuța-Gașpăr, Maria Pâslaru, Natalia Stan, Traian Todoran, Ionel Turcoane și Pavel Greoneanț. Tehnoredactarea o realizeau tinerii Gabriela Imbroca și Liviu Stamin.
Majoritatea numerelor „Cuvântului românesc”, suplimentele acestuia și editura C.R.S. au fost disponibile de preluat, în întregime, de pe site-ul Comunității.
Trebuie menționat că ani în șir, ziarul central al Comunității Ro­mânilor din Serbia, „Cuvântul românesc” și editura acesteia apar cu sprijinul nemijlocit al Ministerului Afacerilor Externe al României, adică cu ajutorul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni care au înțeles foarte bine importanța cuvântului scris pentru românii din afara fruntarilor țării, sprijiniind publicațiile.
Marin Gașpăr