By ris
Biserica Înălțarea Domnului din Vârșeț, ridicată prin strădaniile comunității românești în perioada 1911-1913, (în 9 mai 1911 s-a pus piatra de temelie, iar în 23 mai 1913 s-a sfințit) este un veritabil monument al artei bizantine.
Planul bisericii este de cruce greacă, cu brațele egale, ca majoritatea bisericilor ortodoxe. Absida altarului este octogonală, iar brațele laterale ale planului corespund unor coridoare laterale. Excepție face coridorul sudic care se prelungește până în dreptul altarului, devenind astfel un diaconicon. Materialul de construcție folosit este cărămida, exteriorul având un aspect interesant fiind netencuit, iar cărămidă lăsată aparentă.
Biserica are trei intrări care permit accesul în biserică, una la partea de apus, cea principală; una spre nord, în mijlocul absidei; iar una pe partea sudică a bisericii, la capătul coridorului, în dreptul pronaosului. Biserica este împărțită conform canoanelor ortodoxe, având tindă, pronaos, naos și altar. În partea nord-vestică se află turnul clopotniță. Pe interiorul turnului se află scara ce asigură accesul în cafasul bisericii, locul de unde cântă corul și în balconul lateral sudic, ce se sprijună pe coloane. În balconul lateral nordic accesul se face pe o scară similară, doar că turnul existent se oprește la nivelul balconului și nu mai continuă. Din această pricină biserica pare neterminată, dar arhitectul, Ferencsik Aladér din Lugoj, a gândit așa biserica pentru a străjui prin impozanță ambele laterale ale bisericii, cea sudică și cea vestică, laterale care sunt paralele pe două străzi importante din orașul Vârșeț. Biserica este acoperită cu tablă de cupru și are ornamentații la cornișă.
Cupola bisericii este așezată deasupra naosului și este sprijinită pe un inel octogonal așezat pe pandantivi. Pandantivii, la rândul lor, sunt sprijiniți pe stâlpii centrali ai bisericii, asa cum prevede arhitectura bizantină autentică. Cupola are 16 ferestre și se prelungește cu un tambur. Lumina pătrunde în biserică prin ferestrele cupolei și prin cele trei mari registre de luminație din părțile de sud, vest și nord. Altarul este luminat de cinci ferestre.
Sculptura bisericii a fost executată de Nistor și Iosif Bosioc din Berliște. Ornamentația sculpturii este de factură barocă cu influențe provinciale. Motivele cele mai des utilizate de sculptori au fost foaia de acant și decorul de frunze ce înconjoară icoanele împărătești. Decorația mobilierului din biserică este mult mai simplă, dar iconostasul, chivotul, strănile și tronul arhieresc sunt ornamentate puternic.
Pictura edificiului a fost realizată de pictorul academic Virgil Simionescu. Stilul de pictură este cel neobizantin, tempera grasă cu suport biologic, utilizat cu preponderență în epocă. Pentru că este încadrată în mici forme de pătrat, pictura din registrele superioare are aspect de mozaic. Pictura bisericii respectă în mare parte exigențele erminiei bizantine, doar din loc în loc pictorul eludând rânduiala, și credem, de fiecare dată, din motive de spațiu, biserica fiind relativ mică pentru desfășurarea unui registru de pictură complet.
Sfântul altar are un singur registru de pictură, cel în care sunt zugrăviți sfinții ierarhi, iar deasupra pe calota semisferică a altarului nu este așezată Maica Domnului, ci icoana Sfintei Treimi. Maica Domnului este pictată pe arcada traveei ce desparte altarul de naos. Iconostasul are doar două regitre de pictură; primul cu icoanele împărătești, iar al doilea cu praznicele mai însemnate de peste an, șapte la număr. Cu începere de la dreapta spre stânga este vorba de: Nașterea Domnului, Botezul Domnului, Intrarea Domnului în Ierusalim, Înălțarea Domnului – care ocupă un loc central și puțin mai ridicat, Schimbarea la Față a Domnului, Învierea Domnului și Pogorârea Duhului Sfânt. Iconostasul se termină cu Sfânta Cruce, de o parte și de alta a ei aflându-se icoanele Maicii Domnului și a Sfântului Ioan Evanghelistul.
Cupola are pictată pe calota ei pe Mântuitorul Pantocrator înconjurat de cetele îngerești, de Maica Domnului și de Sf. Ioan Botezătorul. Scena se numește în erminia bizantină Liturghia cerească. Pe tamburul îngust de la baza cupolei sunt pictate scene ale Patimiilor Mântuitorului Iisus Hristos. Pe pandantivi sunt pictați Sfinții Evangheliști, iar în partea dreaptă a naosului, pe timpanul arcadei ce susține cupola, este scena cu Nunta din Cana Galilei. În partea similară este pictată Cina cea de Taină.
Pronaosul este zugrăvit, fără a fi pictat. Excepție fac două scene așezate de-o parte și de alta a cafasului. Sunt pictați aici Sfântul Ioan Botezătorul (partea dreaptă) și Sfântul Apostol Andrei (partea stângă) care predică unor oameni îmbrăcați în costume populare românești.
Toată pictura este un adevărat ansamblu de tematică religioasă și, cu toate că nu este desfășurată pe spații mari, reușește să împlinească armonios rostul catehetic și duhovnicesc pe care îl are.
