By ris
Pe data de 23 august 1944 România avea să renunțe la războiul împotriva URSS și a trece la eliberarea Ardealului ocupat de către Ungaria. Un moment extrem de controversat dar care a asigurat continuitatea statului român în forma cea mai apropiată de granițele etnice, deși importante teritorii au rămas ocupate.
Mareșalul Ion Antonescu
Așa cum ne este felul, am căzut în capcana istoriei falsificate și ce are menirea de a ne discredita: noi i-am trădat pe nemți. Realitatea este însă alta: Marile Puteri inventează legi pe care le impun celorlalți dar pe care niciodată nu le respectă. Ei chiar văd în acest lucru o formă de slăbiciune.
Germania, ca și URSS, a fost în al doilea război mondial un stat agresor față de România, putând spune chiar că teritoriile ocupate de către nemți aveau o însemnătate mai mare în strategia și continuittea statului român. Alegerea Germaniei ca și partener în acestă primă etapă de conflict a avut loc mai ales pentru că aceasta a reușit să infiltreze în statul român agenți până la ultimul nivel. Antonescu, deși un mare patriot, a căzut în capcana de a crede în moralitatea germană și a sfârșit înecat în propria moralitate. El a crezut până în ultimul moment că Hitler se va răzgândi și va acorda ca și premiu, pentru a doua combativă armată pe frontul de Est, partea de Ardeal smulsă în 1940.
Cine a trădat pe 23 august? Cu siguranță nu românii și iată de ce: – Mareșalul Ion Antonescu a fost foarte clar în fața lui Hitler: când va veni momentul oportun vom lua Ardealul înapoi chiar și cu forța; armata română și-a respectat deci promisiunea; – Germania s-a angajat să ofere armatei române dotare tehnică militară: ori românii au fost trimiși pe front drept carne de tun, în timp ce toate angajamentele luate de către noi până la acel moment au fost respectate(livrări de materii primi printre care cele mai importante de petrol și cereale); – Germania a rupt din teritoriul României în 1940, dând bucăți către Bulgaria și Ungaria; în acest din urmă teritoriu s-au comis atrocități împotriva populației românești; – Hitler este vinovat și de prima agresiune împotriva României și prin care a fost anexată Basarabia de către ruși; el s-a înțeles cu Stalin asupra acestui lucru în 1939 iar în acel moment a făcut presiuni asupra României pentru a se ceda; în contradicție, Turcia și-a reasumat în acel moment angajamentul ferm de a interveni armat în favoarea României pentru a-și păstra integritatea teritorială; – Germania a permis Ungariei să își păstreze în interiorul țării forțe armate importante pentru o posibilă confruntare finală cu România asupra Ardealului, în timp ce noi eram puși să luptăm desculți, dezbrăcați, fără de arme și mâncare la Stalingrad; – Germania a susținut o puternică campanie în România pentru slăbirea statului utilizând și deturnând în acest fel forțele de dreapta extrem naționaliste. Ce era, să stăm în bătaia de joc a Germaniei? Să acceptăm trădarea fără a reacționa? Să ne respectăm în continuare angajamentele în timp ce Germania nu a respectat nici unul din cele importante? A fost bine că am întors armele? Ca să fie însă foarte clar: noi nu am întors armele ci am decis să luptăm pe un alt front cu șanse mai mari de izbândă. Armele românilor erau îndreptate împotriva dușmanilor țării ori în acele momente atât Germania cât și URSS erau agresori.
Noi am luptat pentru interesul național românesc, ori acesta a fost permanent Unitatea Neamului. Este vorba de un proiect de stat, un proiect de neam ce se concretizează și astăzi în politica unionistă. Armata română a făcut corect acest gest și premeditat. Trebuie de știut că pe tot parcursul conflagrației mondiale o bună parte din armată era comasată la granița cu teritoriul anexat de Ungaria. Niciodată nu s-a luat în considerare că partea de Ardeal va fi cedată, dar s-a optat pentru eliberarea Basarabiei deoarece Ungaria era un dușman mult prea mic și slab. Decizia din acel moment ne-a asigurat reobținerea Ardealului, Stalin fiind de acord cu acest lucru pe de o parte pentru că România a devenit a doua armată pe frontul de Vest, pe de altă parte datorită faptului că Ungaria a luptat alături de Germania până în ultimul moment.
Regele Mihai
A fost un gest corect și chiar anunțat de Mareșal, ce a avut demnitatea de a nu ascunde că Ardealul este o prioritate și când momentul eliberării va veni ne vom folosi de el. 23 august 1944 a fost acel moment. Puteam bloca venirea comunismului în România? Jocurile în acel moment erau deja făcute. Înțelegerile între marile puteri, unele declarate democratice, erau peste dreptul națiunilor de a-și alege singure viitorul. Nici Germania nu a putut scăpa flagelului roșu și este vina țărilor democratice pentru că s-au complăcut în politica acceptării faptului împlinit, așa cum este acum și situația Ucrainei. Regulile și corupția slăbesc foarte mult statul din interior, înțelegerea statului de drept fiind una eronată și în care fărădelegea pare a deveni o normalitate.
Se complac în discuții și declarații în timp ce alții tac și fac. Respectul și încrederea în statele occidentale scade ca urmare a neîncrederii în capacitatea lor de a-și respecta angajamentele, iar aici nu vorbim de capacitatea tehnică. Pierderea încrederii duce la regândirea strategiilor statelor mai mici, ce au obligația de a se descurca pentru supraviețuire.
Lulea Marius Dorin
Mai mult: adevarul.ro
Urmăriți și: http://www.frontpress.ro/2013/08/23-august-1944-ziua-in-care-armata-romana-a-fost-tradata.html
