Scrisoarea lui Milton Manakia către Nicolae Bocșan

“Vă scriu că eu sunt român, fotograf și cinematografis(t)”

 

Branislav Nušić, în uniformă de »nacealnic« al orașului Bitola, fotografiat de Milton Manakia (1912-1913)

“Vă trimit o fotografie de Branislav Nušić ca suvenir din parte()mi(.)
Și el a fost de părinți români din Clisura(,) comună românească pură”
Pe la sfârșitul lui 1990, destinul a vrut ca Cornel Mata, ziarist al săptămânalului ”Libertatea” să facă “o descoperire epocală”. Iată-i povestea:
”Nașul meu Ionel Conrad din Coștei, pe atunci director al Școlii “Olga Petrov” din Vârșeț, mi-a pus la dispoziție manuscrisul unei scrisori originale a lui Milton Manakia adresată lui Nicolae Bocșan. În plus, o fotografie a lui Branislav Nušić, cel mai mare comediograf sârb.

Deci, se știe, sau merită să se știe, că Milton Manakia a fost o celebritate – fotograf de talie europeană și primul cineast din Peninsula Balcanică. Filmele lui, după cum singur ține să remarce în scrisoare, »s-au jucat« în întreaga Iugoslavie, încă la începutul deceniului al doilea al secolului trecut, când Iugoslavia nici nu exista, așa cum nu mai există nici astăzi. Regretatul Nicolae Bocșan, căruia îi era adresată scrisoarea, a rămas în memoria generațiilor, astăzi ajunse la o vârstă onorabilă, drept unul dintre cei mai de seamă intelectuali români din Banatul sârbesc. El a fost director al Teatrului Popular Românesc (profesionist) din Vârșeț și regizor al mai multor spectacole de răsunet, atât cu trupa Teatrului, cât și cu elevii Liceului Mixt Român și Școlii Normale din Vârșeț, printre care și a operetei ”Crai nou” de Ciprian Porumbescu.
Dat fiind faptul că ”Doamna Ministru” a fost montată nu numai de Nicolae  Bocșan ci și de, de asemenea celebrul regizor Chirilă Păuța – Neica, cu trupa din Coștei, dl Bocșan a înmânat scrisoarea primită de la  Manakia lui Chirilă Păuța. Acesta, Neica, la rândul lui, i-a dat-o spre păstrare, înainte de a trece în lumea celor mulți, rudeniei sale Ionel Conrad. Aceasta datorită faptului că Neica nu a lăsat urmași.
Publicăm facsimilul scrisorii, fotografia lui Nušić și, pentru cei care nu-l pot descifra, textul tipărit al facsimilului. Menționez că nu mi-am permis să intervin câtuși de puțin, spre a corecta greșelile de limbă.  În ultima instanță, Manakia a fost cineast,  nu scriitor. Consider că, indiferent de lapsusurile făcute de autor, cele mai multe datorându-se, după modesta mea părere, vârstei înaintate a expeditorului, mesajul scrisorii se poate înțelege la perfecție.”

Textul scrisorii lui Manakia:

Bitolia 6/II/951

Dragă Domnule Nicolae Bocșan
Astăzi văzând și citind jurnalul libertatea care sunt și eu abonat.
Vă ur(ez) felicitările mele pentru progresul și cultura ai noștri frați români Bănățeni. Citind că voi sunteți regiserul comediei »Doamna Ministru« vă trimit o fotografie de Branislav Nușici ca suvenir din partemi și el a fost de părinți români din Clisura comună românească pură.
Această fotografie este dela 1912-1913 când era Nacealnic a orașului nostru Bitola  este unica fotografie din care lam mulerit în haine oficiale mai am și în civil ca consul Sârb în timpul Turciei.
Vă voi face 2. tablouri din partemi pentru cancelarie.
Cu toate că nu vă cunosc în persoană am onoarea avă scrie și să vă felicit  din adâncul inimei mele, că eu sunt român și când văd și citesc că oameni români progresează cu cultura eu mă bucur și îmi saltă inima.
Vă scriu că eu sunt român fotograf și cine matografis, care am viața întreagă în fotografi și în filmuri cinematografice în timp de 40-50 de ani toate costumele toate mișcările din orașul nostru trecutul.
Poate că ați citit prin jurnale sau că ați văzut vreun film de sultanul cum când a fost pe aici la Bitolia la 1911 este jurnalul filmul meu, joacă în toată Jugoslavia.
Primiți vă rog călduroase strânger de mână
Milton Manakia
Bitolia
Întâmplarea a făcut ca, la Cuvin, cu prilejul mărcării jubileului de o sută de ani de la depunerea pietrei de temelie a locașului sfânt – Biserica Ortodoxă Română din localitate,  să-l întâlnesc pe dl Doru Bocșan, fiul lui Nicolae Bocșan, pensionar și el, fost,  mulți ani, director al unei Agenții de turism din Kladovo, actualmente cu domiciliul la Belgrad.
Venind vorba despre scrisoarea lui Manakia adresată tatălui său, Doru și-a amintit că la scurt timp după primirea acesteia, deci prin anii 1952-53, Milton Manakia a vizitat Vârșețul. A venit și la ei acasă, a stat destul timp de vorbă cu dl Nicolae, și-a exprimat bucuria că în Voivodina românii își păstrează identitatea… Dar ceea ce l-a impresionat în cel mai înalt grad pe Doru a fost faptul că Manakia vorbea o limbă românească corectă. De asemenea, deși era tănăr, a rămas cu impresia că Manakia se aseamăna la chip și statură cu marele Nušić.
Cât privește originea »pur românească« a lui Nušić, cercetătorii biografiei distinsului dramaturg afirmă că nu ar fi chiar așa. Astfel, dr. Dragoljub Vlatković, într-un vast articol publicat într-un ziar din Belgrad, afirmă, printre altele, și următoarele – citez:
»Adevăratul nume al marelui nostru comediograf nu a fost Nušić și nici numele Branislav. În tinerețe, el s-a numit Akbidian Nuša. Tatăl său G(h)eorg(h)ies Nuša a fost »copil de tabără”, fiu extraconjugal (ilegitim) al unei “țințărese” (aromânce) din (Vlaho) Klisura, din împrejurimile Bitolei, și a unui “caceac” albanez (presupun că este vorba despre un arnăut), al cărui nume, Belo, l-a aflat scriitorul cu mult mai târziu “
Se mai spune în continuare că numele Nuša l-a acceptat bunica scriitorului (Goša) refugiată cu el în Serbia și căsătorită cu Geras Nuša, comerciant belgrădean, care l-a înfiat pe Branislav.
Oricum ar fi, închei cu constatarea că dacă nici însăși Nušić nu-și cunoștea originea, apoi nu este de datoria mea să scormonesc trecutul spre a descoperi ceva ce, în realitate, nu se poate descoperi.

%d blogeri au apreciat: