23 august 1944 – istoria furată

„Români, în ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit că nu este decât o singură cale pentru salvarea țării de la o catastrofă totală: ieșirea noastră din alianța cu puterile Axei”. Așa îşi începea proclamaţia către ţară Regele Mihai I, în seara zilei de 23 august 1944. O zi în care mareşalul Ion Antonescu şi ministrul de Externe Mihai Antonescu au fost arestaţi din ordinul Regelui. O zi în care Mihai I a numit un nou guvern şi a ordonat încetarea imediată ostilităţilor cu Naţiunile Unite. Cu toate acestea, Acordul de Armistiţiu dintre Aliaţi şi România va fi semnat abia pe 12 septembrie 1944. Timp de trei săptămâni, România a fost socotită că un inamic al Naţiunilor Unite şi tratată ca atare.
Februarie 1943. Germania nazistă şi aliaţii săi, printre care şi România, pierd definitiv bătălia de la Stalingrad, zdrobiţi de trupele sovietice. În faţa dezastrului iremediabil, la Bucureşti se ia în calcul, mai serios ca niciodată, scoaterea ţării din război. Încep negocierile cu aliaţii anglo-americani şi sovietici.

Regele, alături de liderii principalelor partide politice – Iuliu Maniu, Constantin Brătianu şi Titel Petrescu – formează „Grupul de la Buftea”, un grup conspirativ care se întâlnea în secret la conacul Ştirbey din Buftea şi care a pus la cale răsturnarea lui Ion Antonescu de la putere şi ieşirea României din război.

„Mai multe forţe politice din jurul regelui Mihai s-au gândit la debarcarea dictatorului. În principal eşecul operaţiunilor militare în alianţa cu Germania nazistă a dus la ideea de reorientare politică şi militară a României, spune istoricul Adrian Cioflâncă.

„Se ajunge la un acord de armistiţiu care prevedea ieşirea imediată din Axă, revenirea Transilvaniei la România şi revenirea la granițele estice de la 22 iulie 1941, care cuprindeau Basarabia şi Bucovina”, spune cercetătorul Cosmin Popa.
Totuşi, aliaţii, dar și sovieticii erau reticenţi să încheie un armistiţiu cu opoziţia şi cu regele. Ar fi preferat ca încetarea focului să fie semnată de Ion Antonescu din cel puţin două motive: era şeful armatei şi presupuneau că militarii îi vor da ascultare mai degrabă lui decât regelui şi, în al doilea rând, era un dictator cu care se puteau înţelege mai uşor decât cu un guvern democratic.

Deşi Stalin acceptase condiţiile puse de Antonescu, totuşi, conducătorul statului român întârzia să încheie pacea.

„Manevrele diplomatice ale lui Mihai Antonescu – negocieri, tatonări în privința încheierii unei păci separate, negocieri paralele cu opoziția duse cu știința mareșalului – arată zbaterea, chinurile de conștiință la care e supus mareșalul”, spune Cosmin Popa.

Timpul nu mai avea însă răbdare cu Antonescu şi cu România. După Victoria de la Stalingrad, sovieticii înaintează rapid spre vest, iar la jumătatea lunii august 1944 ajung la graniţa României, pe râul Prut. Pornesc o ofensivă devastatoare pe 19 august, iar a doua zi îi înving din nou pe români şi pe germani, străpung linia frontului la sud de Iaşi şi Armata Roşie intră pe pământ românesc.

În aceeaşi zi are loc o ultimă şedinţă a grupului conspirativ de la Buftea în care se stabileşte ziua de 26 august pentru o încercare finală de convingere a lui Ion Antonescu să scoată România din război. Fusese alcătuit şi un plan de rezervă în caz de refuz – arestarea mareşalului, fapt care se și întâmplă în ziua de 23 august.

Ion Antonescu este chemat la Palatul Regal la ora 15 sub pretextul unui presupus Consiliu de coroană. Mareşalul vine însoţit de numărul doi în guvern, Mihai Antonescu. După două ore de discuţii, Ion Antonescu refuză în continuare scoaterea României din război. În acel moment, regele rosteşte cu voce tare o frază-parolă: „Dacă lucrurile stau aşa, atunci nu ne mai rămâne nimic de făcut”. Imediat intră în sală patru ofiţeri înarmaţi care aşteptau acest consemn şi îi arestează pe cei doi, Ion şi Mihai Antonescu.

„A fost o lovitură de palat ca la manual. Antonescu a fost șocat si ultragiat de măsurile luate de regele Mihai”, spune Adrian Cioflâncă.

„A fost o lovitură de stat, în cadrul căreia regele a pus capăt dictaturii mareșalului Antonescu și a preluat prerogativele sale de monarh constituțional”, potrivit istoricului Șerban Papacostea.

Greul abia începea însă pentru noua putere de la Bucureşti. Rând pe rând, sunt chemaţi la Palatul Regal şi arestaţi cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Ion Antonescu: şeful Jandarmeriei, şeful Poliţiei şi ministrul Apărării. Între timp, regele numeşte un nou guvern în frunte cu generalul Sănătescu şi ordonă încetarea focului pe frontul de est.

Toţi ofiţerii îl ascultă, fără ezitare. Este repusă în vigoare Constituţia de la 1923 şi se iau primele măsuri pentru apărarea Bucureştiului de trupele naziste, a căror ripostă era iminentă după ce România le devenea din aliat, duşman.

„Problema e că a fost un act prost pregătit în multe privințe, pentru că n-au fost negocieri care să apere până la urmă și populația civilă din multe zone, dar mai ales să-i apere pe militarii români care erau angajaţi direct în lupte contra sovieticilor pe frontul din Moldova şi din Basarabia”, spune istoricul Dorin Dobrincu.

În aceeaşi noapte, regele părăseşte Capitala şi se retrage într-un sat din Oltenia de teama represaliilor germane care, de altfel, n-au întârziat prea mult. Luftwaffe, aviaţia nazistă, a lansat o serie de bombardamente devastatoare asupra Bucureştiului. Palatul regal a fost aproape distrus, la fel Ateneul, dar şi multe alte clădiri civile.

Concomitent, trupele germane au pornit spre Capitală cu tancuri şi baterii de tun. În mai puţin de trei zile, însă, şi fără niciun ajutor din partea aliaţilor, armata română eliberează Bucureştiul. Cu toate acestea, România se afla într-o situaţie dramatică – practic, era în război cu ambele tabere. Deşi ieşise din alianţa cu Germania nazistă, nu încheiase încă un armistiţiu cu sovieticii.

Aşa se face că, deşi armata română depune armele pe frontul de răsărit, ruşii se comportă ca şi cum ar mai fi încă în război. Aproape 170.000 de militari români au fost luaţi prizonieri şi trimişi în Siberia sau în minele din Urali. Armistiţiul se semnează abia pe 12 septembrie, la trei săptămâni de la trecerea României de partea aliaţilor.
www.digi24.ro

%d blogeri au apreciat: