By ris
Ion Rotariu Cordân a fost cu siguranță cea mai complexă personalitate muzicală românească din toate timpurile. Uica Ion, a lăsat o urmă adâncă în viața muzicală a românilor din această parte a Banatului și nu numai. Ion Rotariu Cordân – dirijor, muzicean, compozitor, artist, rămâne înscris cu litere de aur în istoria muzicală a românilor din Serbia. Avem datoria de a ne aminti de omul care prin activitatea lui a scris pagini de istorie seculară
„Fanfara este spiritul de jale, dor și trăire sufletească! De la naștere, botez, cununie… și până la moarte, în satele noastre bănățene, răsună și va răsuna muzica fanfarelor, fiindcă ea înnobilează sufletele”, avea obiceiul să spună dirijorul și omul de cultură Ion Rotariu-Cordân. Au răsunat sunetele fanfarei a jale, atunci când ne-am despărțit de acest om „cât o legendă”, care a lăsat contribuții inestimabile la păstrarea culturii și identității noastre naționale. De mic copil, de la vârsta de 6 ani, s-a dedicat cântecului românesc, pentru ca la 11 ani să intre la cor și fanfară. A lucrat, cercetat și studiat zile și nopți întregi. A învățat să cânte la falut, la clarinet S și B, la fligorn.
Între anii 1952-54, făcându-și stagiul militar, a cântat în orchestra Căminului militar din Zagreb, unde și-a însușit tehnica instrumentală și dirijarea orchestrei. La Zagreb a debutat ca dirijor, armata l-a lansat, iar pasiunea și dragostea pentru muzică l-au menținut până la sfârșitul vieții.
Reîntors acasă, la Adunarea Generală din 19 decembrie 1954, la care a participat întreg satul, s-a hotărât în unanimitate ca Ion Rotariu-Cordân să preia corul și fanfara S.C.A. „Mihai Eminescu”, actualmente „Eminescu”.
După sărbătorile de iarnă, în seara de 14 ianuarie 1955, la „Școala veche”, a început să lucreze cu tinerii și să-i introducă în tainele muzicii. Prin anii ’80, asistând la un festival al fanfarelor din Dalmația Centrală, când s-a întors acasă, a considerat că și noi în Banat am putea organiza așa ceva. A început cu activitatea înființări fanfarelor în satele noastre, acolo unde s-au stins, iar în altele, unde mai existau, a lucrat la ridicarea nivelului interpretativ și la îmbogățirea repertoriului. Apoi la Râtișor, a ales Comitetul Uniunii Fanfarelor, a înființat Festivalul Fanfarelor din Banat după modelul croat, care a devenit manifestare de prestigiu.
De-a lungul anilor, fanfara condusă de Ion Rotariu-Cordân s-a prezentat de nenumărate ori pe scena Festivalului de Folclor și Muzică Românească din Voivodina. Au evoluat pe scena Festivalului Fanfarelor din Banatul Românesc de la Buziaș, de asemenea la Festivalul Văii Cărașului de la Greoni. S-au prezentat la Festivalul Croaților din Voivodina de la Vukovar, precum și la Festivalul Internațional de la Băile Herculane, în câteva rânduri, dar și la Congresul Internațional organizat mai întâi la Băile Herculane, apoi la Alba Iulia. S-au prezentat cu brio la Festivalul Românilor / Valahi din Vidin – Bulgaria, la Somborul Trompetiștilor de la Guča, au participat la Festivalul Slovacilor din Croația, la Festivalul Maghiarilor de la Vârșeț… Au participat la manifestările muzicale din Kragujevac, Panciova, Zrenjanin, Vârșeț, Novi Sad, Cuvin, Belgrad, Biserica Albă, apoi la Timișoara, Ipotești, Giurgiu și în multe alte localități, Au întâmpinat pe mai mulți conducători de stat sau președinți de guvern, precum: Tito, Ceaușescu, Adrian Năstase, Boris Tadić… Ion Rotariu Cordân a ridicat fanfara din Coștei la cele mai înalte culmi, reușind să obțină cu ea premii și recunoștințe pretutindeni unde a participat, fie în țară, fie peste hotare. Iar în mod aparte, l-a bucurat Medalia de Aur primită de la regretatul patriarh al României, Prea Fericitul Teoctist și decorația primită de la președintele Băsescu.
Dirijorul Ion Rotariu Cordân a fost pasionat și de poezie, teatru, dans popular, tot ceea ce este legat de cultură și menținerea identității noastre naționale. A scris compoziții muzicale, partituri, cântece corale și instrumentale, versuri…
Întotdeauna a căutat să-și facă datoria cum putea mai bine, a încercat să fie de folos conaționalilor săi, să contribuie la înțelegerea dintre popoare și minoritățile de la noi, muzica fiind forța care ne unește. A încercat să fie exemplu pentru cei ce vin, să le trezesacă sentimentul de apartenență românească, pentru cultura neamului nostru, pentru tot ceea ce ne-a menținut și ne va menține în viitor. A fost un om născut din totdeauna – pentru totdeauna… Pentru eternitate!
Bunul Dumnezeu să-l odihnească în Slava Sa cerească!
