By ris
Chemarea si misiunea de dascal a fost înteleasa de Gheorghe Nicolaieviciu drept munca dedicata pregatirii elevilor sai pentru viata, precum si progresului cultural al minoritatii române. S-a nascut în 8 aprilie 1913 la Marcovat din tata Nicolae Nicolaieviciu si mama Maria Ianas. Tatal lui Gheorghe a fost conducatorul corului bisericesc din Marcovat, a cântat la flauta si fluier. De la tata a mostenit dragostea fata de muzica. Primele trei clase a scolii primare învata în satul natal, apoi continua scoala elementara si o termina la Comoriste (România). Se înscrie la scoala Normala din Timisoara, pe care a absolvit-o în anul 1934. Ca învatator a functionat în mai multe localitati cu populatie româneasca, având rezultate exceptionale atât în domeniul învatamântului, dar mai ales pe tarâm cultural-artistic. Mai întai a fost numit învatator în satul natal – Marcovat, unde a functionat din 1 Februarie 1937 pâna în 15 decembrie 1942. Aici conduce corul si este iubit de satenii sai. Din 16 decembrie 1942 pâna în 13 octombrie 1949 a functionat la Râtisor. În satul Râtisor desfasoara o bogata activitate culturala, fiind si dirijor de fanfara.
El se împotriveste masurilor luate de regim, care forta pe tarani sa se organizeze în cooperative, confiscându-le cerealele si maltratându-i, iar unii au fost condamnati la închisoare. Învatatorul Gh. Nicolaieviciu, pe motive politice, a fost condamnat la închisoare, unde a petrecut da la finea anului 1949 pâna în anul 1953. Fiind eliberat din închisoare, din 1 octombrie1953 pâna în 31 iulie1954 lucreaza în calitate de casier la Teatrul Român din Vârset. A fost atasat de aceasta institutie româneasca si s-a dovedit foarte sârguincios. Câstigând încrederea autoritatilor scolare din nou este încadrat în învatamânt si numit în mica localitate Mesici, unde a muncit din 27 august1954 pâna în 31 iulie 1955. Dupa un an de zile este transferat în localitatea Nicolint, devenind si director al acestei institutii scolare. Aici a desfasurat o bogata activitate cultural-artistica, având sub conducerea sa un cor mixt foarte valoros, cu un numar mare de membri. În cei cinci ani de activitate a lasat o impresie trainica si numele lui este adeseori amintit de sateni. Perioada din 1 septembrie 1995 pâna-n 31 august 1960 a fost marcata prin mari succese pe tarâm cultural-artistic, afirmare datorita învatatorului Gh.Nicolaieviciu.
Marcovăț
Continuarea activitatii pedagogice si culturale la Vârset
Din 31 august 1960 pâna-n 1973 Gh. Nicolaieviciu îndeplineste functia de pedagog la Internatul Scolii de Agricultura din Vârset, fiind si adjunctul directorului acestei institutii. În Vârset se încadreaza în Societatea Culturala-Artistica „Petru Albu” (azi „Luceafarul”). Împreuna cu Gheorghe Velici pregateste corul acestei societati, având o bogata experienta. Corul mixt a fost apreciat si s-a afirmat la diferite manifestari organizate în Vârset, dar si în alte localitati. Un mare merit revine învatatorului Nicolaieviciu pentru reânfiintarea corului bisericesc. El a pregatit raspunsurile la Sf. Liturgie si a condus corul mai multi ani, fiind urmat în calitatea de dirijor de Damaschin Banda, originar din Marcovat, care a fost instruit tot de Gh. Nicolaieviciu. Se poate constata ca învatatorul Nicolaieviciu în toate localitatile în care a functionat a fost foarte activ în viata cultural-artistica, a muncit ca dirijor de cor sau fanfara, cu multa competenta si talent muzical. Traditia culturala mostenita de la tatal sau, dragostea pentru arta muzicala Gh. Nicolaieviciu o transmite nepotului sau Sorin Boleantu, cunoscut acordeonist banatean, conducator de orchestra populara din Satu-Nou. Dânsul sprijina si ajuta corul bisericesc din loc. Interesant de constatat ca Sorin a transmis dragostea de muzica fetitei sale Teodora, care deja s-a prezentat si afirmat ca instrumentista la vioara si ca solista vocala. Iata ca traditia si dragostea de muzica se transmite din generatie în generatie, începând cu Nicolae Nicolaieviciu, apoi urmând cu Gheorghe Nicolaieviciu, nepotul lui Sorin Boleantu si cele doua fiice ale acestuia Teodora si Cristina Boleantu. Muzica si cântecul constribuie la mentinerea si supravietuirea noastra a românilor de pe aceste meleaguri. Învatatorul Gheorghe Nicolaieviciu a decedat în ziua de 12 iulie 1995, la Vârset. Urmasii lui sunt vrednici de numele lui si continua munca pe tarâm cultural-artistic cu acelasi entuziasm manifestat de înaintasii lor.
G. P.
