Boala și moartea lui Eminescu, între mit și realitate II

Boala și moartea Românului Absolut, cum îl numește Țuțea pe Eminescu, a suscitat (și mai suscită încă) numeroase controverse

După înființarea Societății ”Carpații” (1882) care milita pe față pentru alipirea Ardealului la patria mamă România și a altor societăți cu caracter național – la Cernăuți, Viena și Budapesta, cu care Eminescu avea strânse legături, el devine un lider primejdios în ochii serviciilor de in­formații ale Rusiei țariste și Aus­tro-ungare care, împreună cu unele elemente trădătoare inter­ne (francmasonii), pun la cale lichidarea sa socială și fizică.
În dimineața zilei fatidice de 28 iunie 1883, soția lui Slavici, gazda lui Eminescu, îi scrie lui Maiorescu (falsul protector al lui Eminescu) că acesta ar fi înebunit. În aceeași zi, pe la ora 6,30, însoțit de ing. Simțion (un apropiat de-al său), Maiorescu se deplasează la ospiciul privat al doctorului Șuțu (Soutzo) și convin cu acesta ca Eminescu să fie internat aici, pentru o lună de zile.
Pentru a-l atrage în cursă, îi scrie un bilet, chemându-l să-i facă o vizită.
Ajuns la Maiorescu, Eminescu este trimis, cu o birjă, acasă la ing. Simțion, sub pretextul transmiterii unui bilet. Aici este așteptat de haidamacii doctorului Șuțu, urcat într-o dubă și dus la ospiciu. ”Acolo nu va mai fi gazetar, ci numai un trist smințit. Planul fusese îndeplinit cu succes. Gazetarul Eminescu era ”ocrotit” într-o casă de sănătate” (C.L. Cernăianu).
Legendara nebunie a poetului, în conformitate cu punctul al doilea din planul secțiunii de lichidare a sa, suportă, însă, mari defecțiuni și nu subzistă la o analiză cât de cât pertinentă, deoacere:

a) Maiorescu inițiază acțiunea de internare în ospiciu, fără a se convinge personal dacă poetul a înebunit sau nu și stabilește – pe ce criteriu? – o anumită perioadă a șederii sale în ospiciu;
b) Biletul scris de soția lui Slavici (sau de Slavici, după alte surse), ajunge la Maiorescu după plecarea acestuia la dr. Șuțu, pentru a conveni internarea;
c) Pretinsele amenințări cu revolverul la adresa regelui, fă­cute de poet la cofetăria ”Capșa”, au fost fabricate târziu de presa evreiască și puse pe seama masonuluiSr. Ventura, după moartea acestuia, spre a nu mai putea fi verificate (ziarul ”Ade­vărul” din anul 1911);
d) Dr. Șuțu îl internează pe Eminescu în lipsa unei cereri scrise de admitere, care să cu­prindă datele personale și domiciliile poetului și ale petiționarului, contrar prevederilor Dec. 1012, art. 8;
e) Același dr. Șuțu acceptă internarea, fără un act medical subscris de doi medici, nu înștiințează administrația specială asupra internării, nu solicită constituirea unei comisii de medici care să-l examineze pe pacient și nu întocmește buletinul medical, în care urma să scrie cauza admiterii (contrar prevederilor ace­luiași Dec. 1012, art. 16);

– va urma –

Ioan Ciama