By 
Felicia Marina Munteanu
Poeta Felicia Marina Munteanu (2 noiembrie 1945 – 3 iunie 2015) care, pur şi simplu, s-a jucat cu versurile pe care le crea cu mare uşurinţă, a reuşit, prin jocul cu metaforele şi veritabila ,,simfonie de onomatopee”, să redea lumea paradisiatică a copilăriei pe care, după cum afirma Octav Păun, a prins-o în ,,veritabile bijuterii” poetice.
Critica literară oferă şi explicaţie pentru această orientare creatoare prin care poeta se înscrie pe linia trasată de Ion Miloş, Mihai Condali, Miodrag Miloş, Eugenia Ciobanu-Bălteanu etc.
,,Nostalgică, elegiacă în perioada adolescenţei târzii, explozivă la vârsta tinereţii prelungite când întâlneşte iubirea, preocupată de problemele esenţiale şi de travaliul poetic în sine, meditativă la maturitate, poeta îşi găseşte un alt spaţiu liric şi epic în care redevine ea însăşi – literatura pentru copii.”
Lucian Marina și Felicia Marina Munteanu
Criticii au apreciat că, ,,Romanul lui Nicu” (1986), ,,Un pisoi cu soaţa lui” (1987), ,,Dacă mă întrebi pe mine” (1998), sunt puncte de referinţă ale genului, cărţi antologice ale literaturii pentru copii în limba română în Voivodina, deoarece sunt creaţia unei femei mature care şi-a depănat amintirile în faţa propriului copil, conturând universul fascinant al copilăriei, concretizat în realizări artistice remarcabile. Toate acestea sunt şi reflexia activităţii distinsei membre a Societăţii Scriitorilor din Voivodina şi membre a Comitetului de înfiinţare a revistei ,,Tribuna tineretului”, a redacţiei revistei ,,Lumina”, al Consiliului editorial al C.P.E. ,,Libertatea” şi a Editurii S.L.R.. Este şi reflexia creativităţii renumitei poete a iubirii, care a creat versuri pline de savoare şi tandreţe, care a reliefat naşterea actului poetic
,,Noaptea când vine brusc, mă transform
Din cenuşă-n incendiu, în pustiu, în etern,
/…/
Noaptea când vine se-aprind felinare
În spaţiul îngust al versului meu.”.
Lucian Marina
