By ris
Colecția completă a celebrelor “Caiete Eminesciene”, unele dintre cele mai valoroase artefacte din istoria literaturii române, este pusă în premieră la dispoziția vizitatorilor Muzeului “Mihai Eminescu” din Iași. Cercetătorii ieșeni de la Muzeul Literaturii Române Iași au anunțat amenajarea în cadrul Muzeului “Mihai Eminescu”, situat în Parcul Copou din Iași, a unei biblioteci speciale, ocupată doar de cele 62 de manuscrise ale poetului Mihai Eminescu. Este vorba despre replicile fotocopiate ale documentelor originale, care conțin mii de pagini de poezii celebre, variante, scrisori, însemnări disparate, traduceri, articole sau pagini de jurnal. Colecția de fotocopii după manuscrisele eminesciene se află în patrimoniul Muzeului Literaturii Române Iași din 1988. Este anul în care specialiști din Iași și Botoșani au terminat proiectul de copiere a binecunoscutelor “Caiete Eminescu”.
Cele 62 de volume au fost realizate după microfilmele manuscriselor, așa cum descrie eminescologul Valentin Coșereanu în cartea sa, “Aventura manuscriselor eminesciene”. Inițiativa acestei întreprinderi a avut-o filozoful Constantin Noica, într-o prelegere ținută la Casa Pogor în anul 1977. Tot Constantin Noica, cel care l-a numit pe Eminescu «omul deplin al culturii românești», a realizat importanța acestor documente pentru cultura română, comparându-le cu cele ale lui Leonardo da Vinci sau ale lui Paul Valéry.
Povestea manuscriselor eminesciene începe la finalul secolului al XIX-lea. “În anul 1883, după ce Mihai Eminescu se îmbolnăvește, Titu Maiorescu ia în păstrare lada cu manuscrise a poetului. La începutul anului 1884 iese din tipar prima ediție a poeziilor lui Eminescu, îngrijită și alcătuită de T. Maiorescu, ce poate fi, de asemenea, admirată la Muzeul „Mihai Eminescu” din Iași.
În anul 1902, Titu Maiorescu predă Academiei Române manuscrisele eminesciene și ține un discurs prin care subliniază importanța lor, precum și a misiunii de fi păstrate și valorificate. Acest lucru se datorează lui Perpessicius, care din 1939 începe publicarea ediției critice a operei lui Eminescu. Munca de descifrare și tipărire a manuscriselor eminesciene este continuată, după Perpessicius, de alte colective de cercetători, conduse de Petru Creția, de Dumitru Vatamaniuc și alții. Cele 16 volume au fost publicate mai întâi la Editura Fundațiilor Regale, apoi la Editura Bibliotecii Academiei Române. Ultimul volum din planul conceput de Perpessicius a fost publicat în anul 1993, iar în 1994 apare al XVII-lea volum, o Addenda”, spun oficialii Muzeului Literaturii Române Iași.
Sursa: www.2012en.ro
