Aromânii din Panciova (II)

Panciova, începutul secolului al XX-lea

Voivodina, dar mai ales Banatul, sunt deosebit de bogate în multitudinea de comunități etnice, dar nu numai mari, ci și într-un număr considerabil de grupuri etnice, pentru unii necunoscute și uitate. Un loc de seamă printre acestea ocupă aromânii parte integrantă a poporului român, care, în pofida iminențelor asimilării, au reușit să supraviețuiască toate schimbările istorice și să se mențină simbolizând verticalitatea istorică a existenței lor, a obiceiurilor lor, a dialectului lor și a tradiției lor…

În familia Ćurčin, căsătorindu-se cu Vasa Ćurčin (în anii ‘40 ai secolului XX), a intrat și Vera Todorović Ćurčin, profesoară de fizică de care încă își mai amintesc cu mare bucurie mulți dintre foștii elevi din Panciova, ea fiind aromâncă din cunoscuta familie belgrădeană de comercianți Todorović.
O familie de comercianți cu afaceri foarte dezvoltate a fost familia lui Mano Zisi, care a venit la Panciova din Kastoria. Fiind foarte instruiți, capabili și având numeroase legături din Țarigrad și până în multe orașe europene, membrii acestei familii și-au dezvoltat afacerile comerciale și bancare din Panciova, peste Belgrad, până la Pesta și Viena. Un membru de vază al acestei familii a fost academicianul Djordje Mano Zisi (n. în 1901, la Budapesta – d. în 1995, la Panciova), care a fost arheolog și custode al Muzeului Cneazului Pavle înainte de Războiul al Doilea Mondial; profesor de muzeologie la Facultatea de Filosofie din Belgrad; membru al Institutului German de Arheologie, profesor ordinar al Institutului de Arhitectură din Viena (Austria); doctor-membru de onoare al Universității din Zagreb (Croația)… A fost prieten cu unele dintre cele mai mari nume ale culturii și științei sârbești – Ćorović, Radojčić, Miloš Vasić, Bogdan Popović, Milan Bogdanović, Konjević, Dobrović… Fiicele lui – Katarina, istoric al artelor, și Dragana,  azi trăiesc cu familiile lor la Belgrad.
Din familia Mano Zisi provine (după bunica Darinka și mama Paraskeva Viti  Mano Zisi) și concetățeanul nostru, judecătorul și marele colecționar și producător de trandafiri, Djura Kiš, fratele lui Pavle, lucrător sportiv, precum și urmașii lor.
Marea familie Lambrin a venit în secolul XIX de la Moscopole (unul dintre urmașii ei este și cunoscuta noastră ceramistă Svetlana Matuša, care trăiește în Islanda), dar și familia lui Milan și Zoran Andjelović, ai căror strămoși aromâni au parcurs drumul din Ianina până în Serbia de Răsărit, Belgrad, Panciova (au venit între cele două războaie mondiale) și Venezuela. Amintim și familia lui Dušan Cincar, al cărui nume vorbește cel mai bine despre originea aromânească a familiei, apoi și ramura slăvitei familii Spirta din Zemun, respectiv Špirta, cum se numea în Banat, al cărei urmaș este doamna doctor fiziatru Ivanka (Vanda) Čolaković.

Moscopole, secolul al XVIII-lea

Din cunoscutele familii aromânești face parte și familia Zega, care s-a stabilit la Satu-Nou. Fiind comercianți bogați, proprietari de pământ și binefăcători, membrii acestei familii au rămas în memoria tuturor după numeroasele lor donații și acțiuni umanitare, precum și ca luptători curajoși, răsculați și eroi, printre care s-au evidențiat în mod deosebit Nikola St. Zega  și Mihajlo St. Zega. Mihajlo a luptat chiar și alături de răsculații din Herțegovina și Muntenegru împotriva turcilor, despre ceea ce vorbesc cunoscutele cântece  „Zega din Banat“ și „Cântecul lui Miša din Banat“, înregistrate de către cunoscutul culegător de literatură populară Vuk  Stefanović  Karadžić.
Această importantă familie aromânească a dat și doi oameni de știință – unul dintre ei este dr. Aleksandar Zega (n. în 1860, la Satu-Nou – d. în 1928, la Belgrad), chimist de profesie, unul dintre cei zece fondatori ai primei Societăți Sârbe de Chimie. S-a ocupat îndeosebi cu chimia analistă. A fost președinte al Societății Sârbe de Chimie în perioada 1912-1926,  iar mai târziu președinte al Secției din Belgrad, iar Marko Leko, de asemenea aromân, era vicepreședinte.
Dr. Nikola Zega (1863-1940), un cunoscut etnolog de la noi, s-a născut la Satu-Nou, unde a terminat școala primară. Mai târziu și-a continuat școlarizarea la Viena. A fost și un pictor talentat, dar mai târziu s-a consacrat întru totul etnologiei. Sunt deosebit de cunoscute lucrările lui despre morile din Banat, portul național, pescuitul pe Dunăre… A fost membru corespondent al Societății de Etnologie din Viena.
O familie de aromâni a fost și familia lui Sava Mihalović, arhitect (tatăl lui este prof. dr. Borislav Mihajlović, matematician), ale cărui rădăcini familiale se întind de la Moscopole până la Skoplje, Vukovar (azi în Croația), Zemun, Belgrad și Panciova. Se știe că întemeietori familiei Mihajlović au fost Hristifor Mihailović și fratele lui mai mic, Janko, de la care se ramifică în continuare această familie. Urmașii lor au fost comercianți foarte cunoscuți și mari donatori ai lui Vuk Karadžić, pe care l-au apreciat nespus de mult.
Hristifor s-a căsătorit cu Ana Nito, aromâncă din Bosnia, cu care a avut un fiu, pe Justin, a cărui nepoată, Katica, a fost bunica academicianului Dejan Medaković, dar și a rudei sale Ruža, mama lui Branko Radičević, marele poet din perioada romantismului, a cărui amintire o păstreazî Stražilovo și Sremski Karlovci.
Cu familia Mihajlović este legată și familia dr. Branko Gavela (n. în 1914, la Bosanski Petrovac – d. în 1994, la Panciova), profesor de istorie preistorică, decan al Facultății de Filosofie din Belgrad, unul dintre primii cercetători ai paleoliticului în Serbia. Familia Gavela, de altfel, a venit în Balcani peste Trieste (azi în Italia), apoi s-au stabilit în Zagreb (Croația), unde s-au ocupat cu comerțul, iar mai târziu cu alte activități, dintre care se evidențiază – înființarea Școlii de Actorie și a Teatrului Dramatic din Zagreb. Se presupune că unul dintre strămoșii mai îndepărtați se numea Džavelis – Curajosul, după care urmași săi s-au numit Gavela.
Familia Prita din Panciova a sosit în anul 1854 din Vlahoklisura, trecând prin Țara Românească. La început s-a ocupat cu comerțul, dar următoarea ei generație – fiica Marija și fratele ei mai mic, Mihajlo, s-a decis pentru medicină. Marija Prita a studiat în Elveția, iar după studii a lucrat ca medic la Spitalul din Šabac, unde s-a căsătorit după medicul și poetul Nikolu Vučetić. A fost medic pe câmpurile de luptă din Primul Război Mondial, autoare a multor articole din domeniul medicinei, iluministă, mare uma­nistă și fondatoare a Partidului Femeilor din Serbia. O stradă din Panciova îi poartă numele.
După Războiul al Doilea Mondial în acest oraș bănățean de șes s-a stabilit încă un grup de familii aromânești care au venit, aproape în întregime, din două sate de pe granița Iugoslaviei de atunci cu Albania – din Donje și Gornje Belice, din apropiere de Struga și de Lacul Ohrid. Majoritatea dintre aceste familii aromânești s-a dedicat practicării ospătăritului în Panciova, iar mai târziu, desigur, și altor activități. Și în prezent acest grup de familii întrețin între ele relații de nășie  și de prietenie și chiar datorită acestei gruprări și coerențe ele își păstrează limba maternă (dialectul), care totuși, la cea de-a doua generație, respectiv în cazul copiilor lor, s-a pierdut complet. Numele de familie pe care le poartă, au primit după război sufixul „ski“, astfel că azi avem familii care se numesc Džamtovski, Balkoski, Poposki, Nanuševski, Paltoski, Vešovski, Pentakoski, Zoroski, Dardanoski, Tomanoski…
În perioada postbelică, în cea mai mare măsură mulțumită industrializării orașului, apropierii de Belgrad și posibilităților de școlarizare în continuare a copiilor, la Panciova au venit și alte familii ai căror urmași sunt și în prezent cetățeni de vază care își păstrează cu mare dragoste  rădăcinile și memoria despre strămoși și tradiția lor, cu toate că nimeni dintre ei nu știe să vorbească în dialectul aromân, iar unii nu cunosc sau cunosc foarte puține date din istoria comunității etnice căreia aparțin. Vom aminti doar familiile care au venit din Uroševac (Kosovo) – medicul cardiolog Rada Jeftović; medicul pulmolog Jovanka Gavrilović din Serbia, de pe muntele Miroč; profesorul Milan Proševski din satul Hume, la granița dintre Macedonia de azi și Grecia; profesoara Danica Badalovski, de origine din Kruševo;  economista Angelina Perduh (născută Naumović), a cărei familie este de origine din Vlaško polje;  Dragan Kosić, originar din Uroševac, din familia Karamiha; violoncelistul Slobodan Ilića, originar din familia Dimitrijević din Kruševo…
Menționăm că în orașul Panciova trăiesc încă multe familii de origine aromânească, care, din diferite motive, nu doresc să vorbească despre ori­ginea lor, dar există, de asemenea, și un număr mare de familii care nici nu știu că originea lor este aromânească. Desigur că dispersarea sa în comunitatea etnică majoritară și dorința de a se acomoda noului mediu și noilor condiții de viață au făcut ca din memoria familială a unora, pe parcursul generațiilor, să se șteargă amintirea despre rădăcinile lor aromânești.
Cercetătorii contemporani evi­dențiază că în cadrul științelor so­ciale este cunoscut fenomenul că, în pofida dorinței primelor ge­nerații de a se acomoda și include cât mai repede în mediul nou în care au venit, precum și a tendinței de a accepta noua limbă și noile obiceiuri pentru a avea o existență și o viață viitoare mai bună și mai ușoară, generațiile a treia și a patra, dimpotrivă, au nevoia sur­prinzător de mare de a reveni la trecut, la istoria familiei lor, și de a cunoaște aproape toate faptele și datele despre rădăcinile lor, despre tradiția și limba strămoșilor lor, și de a încerca din nou să ajungă la anumite cunoștințe și puncte esențiale, fundamentale despre determinarea propriei identități. Semnatara acestor rânduri este doar una dintre aceia care confirmă această teză, dar nu este unica.
Numeroși urmași ai aromânilor, nu numai din Panciova, din Banat – Centrul Euroregional pentru Dezvoltarea  Societății în Mediile Multietnice „In Medias Res“  din Panciova promovând aromânii și or­ganizînd primul atelier deschis din Serbia pentru învățarea dialectului și culturii aromâne – ci și din alte orașe din Serbia (Majdanpek, Jagodina, Boljevac, Smederevo, Belgrad, Biserica Albă, Satu-Nou, Torac…), manifestă un interes enorm și o adevărată „sete“ de a acapara cât mai multe in­for­mații  despre istoria, tradiția și originea lor, precum și multe date despre aromâni, ceea ce vorbește în cel mai bun mod că este atât de valabilă și ade­vărată afirmația concetățeanului nostru, aromânul Sava Mihajlović – „E frumos să știi cine ești“.

Valentin Mic și
Svetlana Nikolin