Vechea cetate de scaun a Banatului, Caransebeș

Caransebes1

În ciuda faptului că azi Timișoara este cel mai important oraș al celei mai sudice provincii a vechiului principat al Transilvaniei, Banatul, orașul Caransebeș poate revendica onoarea de a fi fost cetatea de scaun.

În epocă, acest termen nu desemna neaparat cetatea unde se afla tronul voievodului, principelui ori regelui, ci cetatea unde se țineau scaunele de judecată. Iar Caransebeșul era locul unde aveau loc scaunele de judecată ale celor opt districte românești care formau una dintre cele mai puternice organizații administrative și militare ale românilor ardeleni. Și asta pentru că, în ciuda unor accese de patriotism local, Banatul a fost tot timpul o entitate aparte, care s-a bucurat de o largă autonomie, însă a cărei soartă a fost legată strâns de cea a Transilvaniei, până în momentul în care Timișoara a devenit pașalâc turcesc. România liberă – Ediția de Transilvania continuă prezentarea celor mai importante cetăți ale vechiului principat.

 

Rădăcini romane

 

Cei mai mulți dintre istoricii care au studiat evenimentele care au influențat destinul Caransebeșului spun că această așezare, care închide strategic culoarul Timiș – Cerna, are rădăcini în preistorie. Caransebeșul de azi a fost locuit și în timpul perioadei dacice, însă așezarea a cunoscut o dezvoltare accelerată în timpul Imperiului Roman, datorită apropierii de anticul Tibiscum. Dovezile arheologice arată că actualul oraș Caransebeș și împrejurimile sale au continuat să fie locuite și în timpul migrațiilor, când, pe rând, zona a fost stăpânită de goți, de bizantini, apoi a intrat în componența Primului Țarat Bulgar, a cărui stăpânire se întindea până dincolo de Maramureș, potrivit istoricilor occidentali. De asemenea, în timpul Imperiului Românesc al Asăneștilor, transformat apoi în Imperiul Româno-Bulgar și, în cele din urmă, în Cel de-al Doilea Țarat Bulgar, zona Caransebeșului a intrat în componența acestui stat. Caransebeșul eraq reședința Banatului de Severin.

Caransebes2

Este de remarcat faptul că banat este numele care desemnează o provincie în acest imperiul româno-bulgar, iar Severin vine din cuvânt slav “sever”, care desemnează Nordul. Dovezile lingvistice, arheologice și puținele documente scrise i-au îndreptățit pe istorici să concluzioneze că orașul Caransebeș, care, probabil, pe atunci se numea doar Sebeș, a cunoscut o nouă înflorire în timpul Imperiului Asăneștilor, când era cetatea de scaun a celei mai nordice provincii a acestui stat feudal. Prima mențiune documentară certă provine din timpul regelui Ladislau Cumanul, care a vizitat fortificația în anul 1289. Probabil, în acea epocă, începe și folosirea toponimului Caransebeș. Cumanii, refugiați din calea mongolilor în posesiunile regelui maghiar, deci și în zona Caransebeșului, au adăugat adjectivul Kara, adică negru, vechiului oraș Sebeș, probabil pentru a-l diferenția de Sebeșul de lângă Alba Iulia. Acest adjectiv, Kara, semnifica faptul că Sebeșul din Banat era mai mare decât cel din apropiere de Mureș. Întotdeauna, vorbitorii limbilor turcice au folosit culorile pentru a indica ordinul de mărime, iar negrul era mai mare decât albul.

 

Vizitele împăraților

 

În anul 1318, un document emis de cancelaria regelui Carol Robert de Anjou îl amintește pe Petru, comite de Sebeș. În epocă, cetatea Caransebeșului era format dintr-un donjon central, înconjurat de un complex de locuințe din piatră, apărate în exterior de un zid. În anul 1365, orașul a primit un oaspete de seamă. Este vorba de împăratul bizantin Ioan al V-lea Paleologul. În anul 1418, un nou împărat a vizitat orașul. De data aceasta, era vorba de împăratul romano-german Sigismund de Luxemburg, care a revenit în Caransebeș în repetate rânduri. Orașul s-a bucurat și de atenția ultimului conducător de cruciade, românul Iancu de Hunedoara, care a întărit fortificația, atât în calitate de conducător al Banatului și de voievod al Transilvaniei, dar și după ce a devenit guvernator al Ungariei.

Printre privilegiile orașului se număra și dreptul de a ține scaun de judecată, pentru cele opt districte militare românești din Banat, care i-au furnizat contingente valoroase lui Iancu de Hunedoara, apoi regelui Matia Corvin, dar și dreptul de a ține târg. Din Evul Mediu, în Caransebeș, joia a rămas zi de târg. Caransebeșul a pierdut din importanță, în dauna Timișoarei. Însă, după dezastrul de la Mohacs, din 1526, soldat cu prăbușirea regatului Ungariei, o serie de teritorii sudice sunt ocupate de Imperiul Otoman, inclusiv Timișoara, care devine centurl unui pașalâc. Partea neocupată a vechiului Banat al Asăneștilor a fost reorganizată sub forma unei mărci de apărare a Transilvaniei, formațiune cunoscută sub numele de Banatul de Caransebeș – Lugoj.

Această formațiune este atestată militar în anul 1536. Caransebeșul a primit vizitele unora dintre cei mai importanți conducători politici și militari, cum ar fi Ioan Zapolya, ultimul rege al Ungariei, ori vizita lui Mihai Viteazu, primul român care a unit cele trei principate românești, care emitea, în anul 1600, o diplomă chiar din Caransebeș. Banatul avea să fie smuls din trupul Transilvaniei după aventura în Polonia a principelui Gheorghe Rakoczi al II-lea, care dorea să fie încoronat drept rege al Republicii Polono-Lituaniene. În anul 1658, noul principe desemnat al Transilvaniei, Acațiu Barcsay, a cedat Banatul Imperiului Otoman.

Palatul Corongi din Caransebeș
Palatul Corongi din Caransebeș

 

Însă Caransebeșul a rămas scurtă vreme sub dominație musulmană. În anul 1688, orașul a fost eliberat de trupele generalului austriac Veterani. Acesta a ordonat italianului Visconti să întărească cetatea. Patru noi bastioane au fost adăugate cetății. Însă, în anul 1700, după încheierea Tratatului de la Karlowitz dintre Imperiul austriac și cel otoman, contele Luigi Marsigli a demolat zidurile cetății, pentru ca nu cumva fortificația să devină o bază otomană pentru atacarea Transilvaniei. Din anul 1718, întreaga parte sudică a Transilvaniei, inclusiv Banatul, a fost eliberată de austrieci. Vechile tradiții militare ale românilor bănățeni au fost înviate de împărăteasa Maria Tereza, care a stabilit, în 1768, la Caransebeș reședința Regimentului 13 grăniceresc. Ter itoriul guvernat militar era format din 96 de comune, care furnizau soldații și cadrele acestui valoros regiment. În cei 104 ani de existență, regimentul românilor bănățeni a dat 25 de generali. Însă regimentul a fost desființat după reorganizarea Imperiului Austriac sub forma Imperiului Austro-Ungar. În epocă, orașul era deosebit de important, lucru reflectat și de crearea unui scaun episcopal ortodox în Caransebeș. Primul patriarh al României, Miron Cristea, a fost ierarh al Caransebeșului. De asemenea, în orașul care azi numără cu puțin peste 20.000 de locuitori, a foost creat unul dintre primele aeroporturi din România.

 

Soartă amară

 

Caransebeșul și-a pierdut mult din importanța pe care o avea în Evul Mediu. Mai întâi, orașul a pierdut, în favoarea Timișoarei, statutul de capitală a Banatului, iar apoi, în perioada comunistă, Reșița, capitala județului Caraș-Severin, a concentrat cele mai importante investiții ale județului, astfel încât Caransebeșul a rămas doar cu gloria de odinioară. Însă cinstea, hărnicia și perseverența locuitorilor săi pot să funizeze bazele unei renașteri a orașului, așa cum s-a întâmplat după deceniile de ocupație turcească.

sursa : romanialibera.ro

%d blogeri au apreciat: