Primul ştrand cu apă minerală din Europa

Băile Buziaș, județul Timiș, Hotel Bazar, în anul 1936

Buziaş este staţiunea balneară cu cea mai joasă altitudine unde se tratează bolile cardio-vasculare. Este o aşezare atestată documentar din secolul al XIV-lea dar descoperirile arheologice, mai ales apeductele de lut din timpul stăpânirii romane, dovedesc că aşezarea fusese locuită din antichitate, iar apele minerale erau cunoscute și apreciate de romani.

Proprietate a fondului religionar romano-catolic în Evul Mediu, staţiunea a fost vândută în 1893 omului de afaceri Otto Schottola, iar în 1906 a fost cumpărată de industriaşul Jacob Muschong, care a făcut aici numeroase amenajări. Staţiunea a fost în proprietatea familiei până în 1948, când a fost naţionalizată.

Cea mai veche analiză a apelor minerale de la Buziaş şi una din cele mai vechi analize din ţară a fost făcută în 1796 de farmacistul timişorean Cechinni. Analizele au fost repetate în anii 1800 şi 1804 de medicul timişorean Ignatz Peltz şi de farmacistul Karol Klapka, concluzia fiind că apa poate fi folosită atât de oameni cât şi de animale. În urma analizelor din 1811 şi 1817 ale profesorului Paul Kitaibel, apelor minerale de la Buziaş li s-a recunoscut valoarea terapeutică iar în 1819 aşezarea a fost declarată oficial staţiune balneară. Primul medic balneolog român, dr. Gheorghe Ciocârlan (1764-1848), a fost autorul primei lucrări privind efectele curative ale apelor minerale din Buziaş, făcându-le astfel publice. În anul 1840 s-au făcut primele îmbutelieri cu apa minerală de Buziaş, în 1907 a fost construită aici cea mai modernă staţie de îmbuteliere a bioxidului de carbon şi a apei minerale din Peninsula Balcanică, având o putere instalată de 30 CP, o suprafaţă de 700 mp şi lucra cu 35 de muncitori, iar un an mai târziu apa minerală îmbuteliată la Buziaş a luat medalia de aur la Bratislava.

Încă din secolul al XIX-lea, după ce s-a aflat de proprietăţile curative ale apelor de la Buziaş, aşezarea a început să fie vizitată atât de bolnavi din România cât şi de străini. De-a lungul anilor, Buziaşul a avut pacienţi din Anglia, Bulgaria, Cehoslovacia, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Italia, Iran, Israel, Iugoslavia, Japonia, Olanda, Spania, Turcia sau Ungaria, iar medicul francez Leboulon compara Buziaşul cu renumita staţiune Karlsbad. După ce apa din Buziaş a devenit vestită, au început şi primele amenajări pentru primirea vilegiaturiştilor. În 1819 s-au construit primele căruţe de lemn pentru transportul acestora, căruţele administraţiei asigurând legătura cu Timişoara până în 1856. La Buziaş exista în acei ani, un grajd cu 66 de cai care erau folosiţi la transportul pasagerilor. În următoarele patru decenii călătorii au folosit poştalioanele, iar în 1896 a fost inaugurată calea ferată Buziaş – Timişoara. O nouă linie ferată, care lega Buziaş-gară de Buziaş-Băi, a fost construită în 1914 şi a funcţionat până în anii ’70.

În 1874 a fost inaugurat la Buziaş primul ştrand cu apă minerală din Europa, alimentat cu apa izvoarelor de suprafaţă, alături de care au fost construite 38 de cabine. Ziarele vremii îl numeau „şcoală de înot” sau „notatoriu”. De-a lungul anilor, acesta a fost reamenajat iar în anii interbelici ziarele făceau reclamă atât apei care vindeca boli numeroase şi diverse cât şi bazinului nou şi modern din staţiune. Într-un ziar timişorean din 1935, băile din Buziaş erau prezentate „cu efect mare la boale de inimă, contribuţiunile circulaţiunei sângelui, arteriosclerosă, boalele de rinichi, anemie, reuma musculară, catar de beşică şi la nervosităţi ostenite. Cu efect mare la morburile femeieşti mai cu seamă la conturbaţiunile scursoarei, bolile contagioase, nervosităţi toxice etc. Bucătărie excelentă, hoteluri de prim rang, pensiune dietetice cu preţuri moderate. Bazin nou modern de înotat cu plajă la soare. Muzica militară cotidiană”.

Parcul imens, amenajat în secolul al XIX-lea, era loc de promenadă, cu plante exotice şi palmieri, mutaţi pe timpul iernii într-o seră. Aceştia au supravieţuit până în anii ’80 ai secolului trecut, când, din cauza întreruperilor de curent şi a lipsei căldurii, au îngheţat în urma câtorva nopţi geroase. La sfârşitul secolului al XIX-lea a fost construită celebra colonadă de inspiraţie orientală care mărgineşte parcul, pentru ca pacienţii să se poată plimba şi pe vreme ploioasă, şi cele trei pavilioane, din care astăzi se mai păstrează două. În secolul al XIX-lea au funcţionat în Buziaş două farmacii iar în 1893 este menţionată bucătăria dietetică, o componentă importantă a tratamentelor cardio-vasculare. În 1907 a fost construit primul spital al staţiunii, care a devenit trei ani mai târziu azil pentru săraci iar un nou spital a fost inaugurat în 1937, de Regina-mamă Elena. Cazinoul din staţiune, dat în folosinţă în 1835, era celebru nu numai pentru jocurile de noroc ci şi pentru balurile sau spectacolele care aveau loc aici. La cazinoul din Buziaş a avut loc, în 1911, premiera piesei „O noapte furtunoasă”, în prezenţa autorului ei, Ion Luca Caragiale, în 1929 au concertat George Enescu şi Béla Bartok iar în 1930 a fost oaspete celebra cântăreaţă Josephine Baker, ca invitată a lui Constantin Tănase.

Ștrandul vechi din Buziaș

Între anii 1841-1845 a fost semnalată prezenţa, la Buziaş, a lui Nicolae Bălcescu, a cărui sănătate fusese zdruncinată după ce, în 1840, în urma unei conspiraţii la care participase, fusese închis la mănăstirea Mărgineni. Aerul din staţiunea timişeană îi făcea bine, aici fiind îngrijit chiar de recunoscutul medic Gheorghe Ciocârlan. Renumele staţiunii ajunsese şi la urechile împăratului Franz Josef, care a vizitat-o în 1898, împreună cu principele moştenitor Franz Ferdinand, cu prilejul unor manevre militare. Încă din 1895 se construise aici o vilă imperială, proprietate a coroanei, devenită sanatoriu după primul război şi casă sindicală după naţionalizare. Printre alte celebrităţi care au vizitat Buziaşul pot fi amintiţi Nicolae Iorga, care avea o bancă a lui în parc, astăzi dispărută, Nicolae Titulescu, Petre Comarnescu, Şt. O. Iosif, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction sau Octavian Goga. Au fost prezenţi şi Regele Ferdinand cu Regina Maria, sau personalităţi militare precum generalii Bérthelot sau Mackensen.
pressalert.ro