Echinocţiul (numit şi echinox) este momentul când ziua şi noaptea sunt egale în orice loc de pe Pământ, datorită faptului că Soarele, în mişcarea sa aparentă pe cer, se află exact pe ecuatorul ceresc. Punctele de intersecţie ale eclipticii (traiectoria mişcării aparente a Soarelui pe sfera cerească) cu ecuatorul ceresc se numesc puncte echinocţiale. Punctele echinocţiale îşi schimbă poziţia pe ecliptică din cauza fenomenului de precesie.
Echinocţiul are loc de două ori pe an. Prima dată este momentul când Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească sudică în cea nordică, în jurul datei de 21 martie, reprezentând echinocţiul de primăvară în emisfera nordică şi echinocţiul de toamnă în cea sudică. Acest punct de intersecţie a eclipticii cu ecuatorul ceresc se numeşte punctul vernal. Punctul vernal este folosit pentru definirea coordonatelor astronomice ecuatoriale. Datorită faptului că punctul se deplasează pe ecliptică, coordonatele se definesc pentru poziţia punctului într-un anumit an, de exemplu 1950,0 sau 2000,0.
Al doilea echinocţiu al anului este momentul când soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească nordică în cea sudică, în jurul datei de 23 septembrie, reprezentând echinocţiul de primăvară în emisfera sudică şi echinocţiul de toamnă în emisfera nordică. Punctul de intersecţie din acest moment al eclipticii cu ecuatorul ceresc se numeşte punctul autumnal.
Termenul echinocţiu provine din latinul „æquinoctium”, prin combinarea lui æquus (egal) cu nox, noctis (noapte). Aceasta, pentru că la echinocţiu ziua şi noaptea au durate egale.
Echinocţiul de primăvară (sau vernal) descrie echinocţiul de martie în emisfera nordică, în timp ce echinocţiul de septembrie pe cel din emisfera sudică.