Pe urmele discurilor lui Ion Durăin

Nunta românească la Toracu Mare. Ion Durăin în mijloc, jos cu vioara.
Nunta românească la Toracu Mare. Ion Durăin în mijloc, jos cu vioara.

 

Personalitatea marelui lăutar Ion Durăin, după atâtea decenii de la trecerea în neființă a acestuia, încă mai trezește interesul iubitorilor de cultură românească, în primul rând a celor preocupați de trecutul nostru cultural, despre care putem liber spune că este una din elementele cheie ale spiritualității etniei române. Legendarul „trubadur al românilor din Banatul sârbesc”, marele lăutar Ion Durăin, s-a născut la Seleuș în anul 1876. În tainele muzicii l-a introdus învățătorul Ilie Bojin din Seleuș. Tânărul Durăin devine interpret de muzică populară românească deja la vârsta de 14 ani. Frecventează diferite cursuri de muzică la Vârșeț, Biserica Albă, Oravița, perfecționându-se la școala de muzică a lui Ion Vidu din Lugoj, de la care primește și diplomă.(1)
Se căsătorește în satul vecin Petrovasâla, la familia Mioșcu. Abia după venirea sa în Petrovasâla, Durăin devine lăutar de renume, un adevărat simbol al spiritualității românești de pe aceste meleaguri. Ca membru al diferitelor orchestre militare din fosta Austro-Ungarie, cântă în orașețe bănățene Panciova, Vârșeț, Timișoara, apoi la Budapesta etc., iar în timpul Primului război mondial trece prin Belgrad, Sarajevo, Elbassan. Un timp a fost conducătorul orchestrei „Mita Popaz” din Cuvin, cu care cutreieră întreg Banatul.
La Petrovasâla își formează taraful său, alcătuit din țigani-lăutari, cu care devine vestit în întreg Banatul. Pe lângă Durăin în acest vestit taraf mai cântau următorii muzicieni: Niță „al mare” (vioara a II-a), Niță Șoncea (braci), Pipi Nica (braci), Dușan Nica (contrabas), Ioța (țambal), Todor Nica (contrabas). Pe lângă orchestra lui Durăin, la Petrovasâla mai existau în perioada interbelică încă tri tarafuri de lăutari-țigani: taraful lui Ioșchiță Nica, taraful lui Manea și taraful lui Ioșca „al bătrân”, despre care se spunea că în interpretarea doinelor populare era mai bună decât orchestra lui Durăin.(2)
Durăin avea un repertoriu muzical foarte bogat, interpretând cu aceiași maestrie doinele și alte cântece populare românești, dar și romanțele, marșurile, valsurile și alte genuri muzicale. Totodată, era un om glumeț, astfel că și azi se povestesc numeroase anecdote legate de acest mare lăutar.
Ion Durăin s-a stins din viață la Petrovasâla, în anul 1948.
Ion durăin a imprimat mai multe discuri cu muzică populară românească, în general cântece autentice din Petrovasâla. Despre aceste discuri se știe foarte puțin, având în vedere că niciunul nu s-a păstrat la noi în țară. Conform mărturisirilor unor petrovicieni, care au avut personal aceste discuri, unii dintre ei fiind chiar și posesorii lor, se pare că unele au fost imprimate prin studiourile de la Budapesta. Neavându-le la mână, nu putem preciza exact perioada când au fost imprimate, însă aducem imprimarea lor în legătură cu vizita marelui compozitor și etnomuzicolog maghiar Bela Bartok la Petrovasâla, în anul 1912, care efectuează primele culegeri de folclor muzical cu fonograful.(3) Credem că Bartok s-a întâlnit cu această ocazie cu Durăin și că imprimarea discurilor a avut loc ca urmare a acestei întâlniri. Deci, considerăm că discurile au fost imprimate în anul 1912 sau câțiva ani mai târziu, în tot cazul pe timpul stăpânirii austro-ungare, înainte de Primul război mondial, având în vedere că o călătorie a lui Durăin la Budapesta în perioada interbelică, când relațiile dintre Regatul S.C.S. și Ungaria nu erau din cele mai bune, nu se prea putea realiza cu ușurință.
Unele din aceste discuri se găseau în posesia familiei Secheșan-Voica din Petrovasâla, care la fel era o familie de muzicieni, iubitori ai cântecului autentic bănățean. După moartea lui Ion Durăin, această familie a făcut cadou discurile lui Pipi Durăin, nepotul marelui lăutar, care se găsea în Germania.(4) Acesta s-a străduit ca să înregistreze melodiile găsite pe discuri pe benzile de casetofon, însă din cauza faptului că discurile nu erau în stare bună, înregistrarea lor era greu de realizat. Totuși, melodiile au fost trecute pe banda de casetofon datorită marelui acordeonist petrovicean Petru Avramescu Vilimir, care ani în șir se găsea la muncă provizorie în S.U.A. În studiourile americane, Vilimir a salvat de distrugere o mare valoare a spiritualității noastre. Aceste înregistrări, trecude de pe disc pe caseta audio, au fost readuse la Petrovasâla de domnul Cițu Mioșcu, primindu-le de la Pipi Durăin în Germania. Pipi Durăin a decedat în Germania fără urmași, astfel că și acestui disc original i s-a pierdut urma. Această imprimare a discurilor este o importanță capitală nu numai pentru minoritatea noastră de aici, ci pentru întreg poporul român. Mai trebuie amintit faptul că, după unele informații, discurile lui Ion Durăin s-ar găsi și în posesia altor petrovicieni găsiți în străinătate. Un martor ocular ne-a povestit că a văzut la un petrovicean din Suedia un disc a lui Ion Durăin bine păstrat și, conform spuselor lui, imprimat în studiourile cunoscutei companii de filme din Holywood, Columbia Pictures. Alte surse ne informează că unele exemplare ale discurilor lui Durăin se găsesc la unele familii de petrovicieni de pe continentul nord-american.
În concluzie, considerăm că, indiferent de faptul că nu avem în țară discurile originale ale marelui lăutar, aducerea înregistrărilor pe caseta audio a melodiilor interpretate de Durăin și taraful său este de o importanță capitală pentru cultura noastră minoritară. De aceea, ținem să-i mulțumim domnului Cițu Mioșcu pentru faptul că ne-a pus la dispoziție aceste înregistrări și că a păstrat, unicul în Petrovasâla, această mare valoare a spiritualității noastre de aici.
Mircea Măran

Note:
1.A. Bojin – Seleuș – un secol de activitate culturală, Seleuș 1990, p. 181-184
2. Informații de la rapsodul popular Petrică Bojin Ghila
3. N. Frățilă, Bela Bartok la Petrovasâla-Vladimirovaț, în “Familia”, nr. 3, 1994, p. 4
4. Informație de la Pipi Secheșan-Voica din Petrovasâla

%d blogeri au apreciat: