O nouă carte la Editura RIS – Roadele Învierii

Editura Românii Independenți din Serbia din Vârșeț a scos de sub tipar lucrări și studii de referință, capitale pentru identitatea și spiritualitatea noastră.

Recent a aparut cea de-a șasea carte a Editurii Românii Independenți din Serbia (RIS) care funcționează în cadrul Asociație obștești cu aceiași denumire sugestivă Românii Independenți din Serbia. Este vorba de cartea preotului lector Univ. Dr. Daniel Enea Roadele Invierii (Conferințe naționale de teologie volumul I 2022/ 2023). Lucrarea este tiparită cu binecuvântarea ÎPS Ioan Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului și a ÎPS Ioachim Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.

Cartea are 107 pagini, iar precuvântarea este scrisa de autorul lector Univ. Dr. Daniel Enea.

PRECUVÂNTARE

„Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră… Dar, acum Hristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi.” (I Corinteni 15,14 şi 20)

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, este centrul credinţei noastre, coloana vertebrală a creştinismului, este pârga şi siguranţa propriei noastre învieri. Dacă cei de atunci, din vremea guvernatorului Ponţiu Pilat, nu aşteptau învierea lui Hristos, noi, cei de acum, pe temeiul mărturisirii apostolilor, mironosiţelor şi tuturor celor care l-au văzut pe Hristos înviat, privim înainte cu speranţă, învierea Domnului ne aduce bucurie şi ne umple sufletul de lumină. Fiecare creştin vine în noaptea învierii cu o lumânare în mână. Chemerea preotului este simplă dar plină de har: „Veniţi de luaţi lumină!”. În cîteva momente, întunericul se risipeşte, iar în jurul bisericii credincioşii se aseamănă cu un râu sclipitor, ce devine o mare de lumină. La slujba de înviere, o cîntare sună aşa: „Să ne curăţim simţirile şi să-L vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a învierii.”, alcătuită inspirat de Sfântul Ioan Damaschin. Sfântul Părinte a preluat expresia din Noul Testament, când Apostolul Neamurilor vorbeşte despre Dumnezeu Tatăl: „Cel ce singur are nemurirea şi locuieşte întru lumină neapropiată…” (I Timotei 6, 16).

în prima zi a creaţiei, Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!”, iar luminătorii, adică soarele şi luna au fost creaţi în a patra zi. De aceea, Sfinţii Părinţi ne învaţă că această lumină nu era de natură materială. Iar Sfântul Ioan Teologul şi Apostolul îl defineşte pe Dumnezeu ca fiind Lumină. Deci acea lumină era o lumină necreată, care a desfiinţat întunericul primordial. Prin această lumină dumnezeiască s-a creat mediul în care a fost zidit omul, singura fiinţă psiho-fizică a universului, cu şansa de a dobândi împărăţia cerurilor. Din aceasta înţelegem, că şi întunericul primordial era de natură spirituală. Lumina necreată 1-a inundat, 1-a copleşit, dar nu 1-a nimicit. El va continua să existe şi va deveni mediul nu doar al demonului, ci şi al slujitorilor săi, adică ai oamenilor care s-au făcut robi ai păcatului. Din punct de vedere spiritual, întunericul nu este absenţa luminii, ci refuzul liber al diavolului şi al omului de a o accepta. Pentru a înţelege să dăm un exemplu: cineva s-ar lega la ochi în plină zi, lumina soarelui este, îl luminează, dar respectivul e în întuneric. între întuneric şi lumină este o luptă continuă, iar întunericul este agresiv şi caută să cuprindă lumina, ca dar al lui Dumnezeu şi ca lucrare a Domnului nostru Iisus Hristos, dar şi nu reuşeşte. Importantă este şi voinţa omului, ca expresie a libertăţii de a alege între bine şi rău, de a alege viaţa.

Dacă Dumnezeu este lumină şi viaţă, atunci şi Fiul Său, Cel de o fiinţă cu El, este lumină şi viaţă. Evanghelia ce se citeşte în ziua învierii ne spune: „întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o „(Ioan 1, 4-5). în mijlocul acestui întuneric universal a venit Fiul lui Dumnezeu, ca Izbăvitor şi Mântuitor al universului. Prin învierea Sa ne-a făcut părtaşi la Lumină. Şi mai clar ne spune Sfântul Apostol Pavel: „Altădată eraţi întuneric, dar acum lumină sunteţi întru Domnul”(Efeseni5,8). Deci lumina nu este doar mediul spiritual al devenirii omului, ci parte intimă din alcătuirea lui fiinţială. Să fii tu însuţi lumină din lumină pentru ca, la rândul tău, să-i luminezi pe alţii, iată darul nepreţuit dat nouă de Dumnezeu prin Fiul Său. Darul acesta îl simţim fiecare dintre noi mai ales la Sărbătoarea învierii Domnului, când ne aprindem făcliile unii de la alţii, într-o superbă revărsare de lumină. Bucuria aceasta continuă liturgic vreme de 40 de zile, când şi salutul între creştini este Hristos a înviat! şi se răspunde ca o mărturisire Adevărat a înviat! Pe parcursul acestei perioade trebuie să ne împodobim cu toate roadele luminii: credinţă, speranţă, iubire, răbdare, bunătate, gând şi faptă bună. în acest fel lumina ne va copleşi sufletele cu o imensă bucurie, bucuria pe care au avut-o toţi martorii învierii Domnului Iisus.

Acesta este şi motivul pentru care am iniţiat, cu binecuvântarea ÎPS Ioan Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului şi al ÎPS Ioachim Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului un proiect academic-duhovnicesc, ca şi conferinţe naţionale, puse sugestiv sub denumirea de Roade ale învierii. Este o mărturisire a credinţei, o împărtăşire a cuvântului lui Dumnezeu venit din mediul academic teologic naţional. Toate prelegerile au fost susţinute în perioada bucuriei pascale, după săptămâna luminată până la pogorârea Duhului Sfânt. Părinţii profesori invitaţi au abordat teme de un real interes, ancorate ca răspuns la provocările societăţii actuale, ţinând cont şi de recomandările făcute de Sfatul Sinod al Bisericii noastre: 2022 Anul omagial al rugăciunii şi Anul comemorativ al Sf. Isihaşti SimeonNoul Teolog, Grigorie Palama şi Paisie de la Neamţ, şi 2023 Anul omagial al persoanelor vârstnice şi Anul comemorativ al imnografilor şi cântăreţilor bisericeşti(psalţi). Conferinţele au fost prezentate în spaţiul eclesial, respectiv Catedrala Naşterea Maicii Domnului şi Sfântul Ierarh Nicolae din Moineşti şi s-au bucurat de un număr mare de participanţii, la unele venind chiar şi de departe.

Prezentul volum se deschide, cum era şi firesc cu Ontologia Morţii şi învierii Domnului

(Partorala la Praznicul învierii Domnului 2022), o inspirată mărturisire în versuri alcătuită de ÎPS Ioachim, fiind bine cunoscut, ca un maestru al condeiului, în versificarea cuvântului evanghelic, aducător de lumină. Celelalte materiale sunt prezentate în ordinea susţinerii de către distinşii autori.

Cu nădejdea la Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel înviat, sperăm să continuăm şi în ceilalţi ani acest proiect academic-duhovnicesc, care se doreşte să împărtăşească Lumină, să aducă bucurii duhovniceşti tuturor, atât participanţilor cât şi invitaţilor care se ostenesc în mediul academic teologic românesc.

Preot Lector Univ. Dr. Daniel ENEA

Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie

Universitatea de Vest din Timişoara