By ris
Globalizarea reprezinta latura economica a Noii Ordini Mondiale si este un fenomen firesc si in mare masura inevitabil si ireversibil. Este firesc pentru ca tehnologia de care dispunem e acum globala si a redus Terra la un “sat comun” al intregii omeniri. Este un fenomen inevitabil pentru ca progresul tehnic ne impinge in aceasta directie. Si este ireversibil pentru ca doar o catastrofa globala ar mai putea resigila cutia Pandorei. Este insa globalizarea favorabila tuturor? Parerile sunt impartite si controversate.
In mod ipotetic, toate tarile angrenate economic in circuitul mondial de bunuri si servicii, si odata cu ele locuitorii lor, beneficiaza de pe urma globalizarii. In prezent, se observa insa doar acumularea de capital in unele tari si indatorarea altora si polarizarea societatilor. Vor persista oare aceste tendinte si in viitor? Fenomenul globalizarii ne afecteaza pe toti, dar putini il inteleg. Scopul acestui eseu este sa prezinte succint conceptul de globalizare si sa-i elucideze unele din consecinte.
Conceptul de “globalizare” e relativ nou, este indisolubil legat de expresia “noua ordine mondiala,” e asociat cu ideia de comert international liber, si a intrat in uz prin anii 1980. Expresia “noua ordine mondiala” a fost introdusa in vocabularul modern in aceiasi perioada de fostul presedinte American G.W. Bush. Ea este insa mult mai veche si se gaseste scrisa in limba Latina pe toate bancnotele Americane de un dolar (novus ordo seclorum). Si intr-adevar America este principalul sustinator al globalizarii. Acest lucru se reflecta in numarul de cercetatori Americani care studiaza fenomenul.
Dr. Nicholas Dima
Profesorul Manfred Steger sustine ca globalizarea ar fi: “O conditie sociala caracterizata prin legaturi economice, politice, culturale si ecologice foarte stranse care fac granitele si frontierele actuale irelevante.” Acelasi autor afirma ca “globalizarea se refera la extinderea si intensificarea relatiilor sociale si a constiintei umane astfel incat acestea transcend limitele de timp si spatiu.” (1)
Atat Manfred Steger cat si Peter Dicken (2) sunt de parere ca globalizarea reprezinta un concept oarecum vag care se refera la o serie de schimbari recente, la o noua era istorica, si la o noua varsta a umanitatii (New Age). Ceace se stie insa e faptul ca globalizarea este cauzata de tehnologia avansata de azi si impusa de fortele economice actuale, intre care marile corporatii trans-nationale. Corporatiile la randul lor sunt sustinute de guvernele tarilor de origine si de organizatii economice internationale create de tarile puternic dezvoltate. Intre acestea se remarca Fondul Monetar International (IMF), Banca Mondiala (WB), si Organizatia pentru Comert Global (WTO). Globalizarea este deasemenea sustinuta de puternicele institutii Americane Consiliul pentru Relatii Externe (CFR) si Comisia Trilaterala, precum si de Grupul Bilderberg in Europa. Integrarea economica este promovata totodata prin diferite blocuri regionale cum sunt NAFTA (Acordul Americii de Nord pentru Comert Liber) si UE (Uniunea Europeana. Globalizarea este sustinuta deasemenea de marile ziare si reviste economice din occident intre care The Economist, Business Week, Wall Street Journal, Financial Time si altele.
Marile corporatii internationale sustin ca intentiile lor sunt cele mai bune si ca din punct de vedere economic toata lumea va beneficia in urma globalizarii. Realitatea este insa ca interesele corporatiilor difere de cele statale si neglijeaza interesele salariatilor. Chiar si in tarile care sprijina globalizarea multi angajati isi pierd locurile de munca pentru ca marile companii prefera sa se mute in tari cu mana de lucru ieftina. In ce priveste tarile nedezvoltate in care opereaza acum multe companii internationale, acestea profita pana la un punct prin reducerea somajului, prin salariile pe care le primesc angajatii, si prin impozitele platite de acestia. Relocarea industriala produce insa decalaj social local in timp ce majoritatea profiturilor revin corporatiilor straine. Si totusi, relocarea industriala la nivel global poate fi favorabila, daca guvernele iau decizii competente si responsabile.
Intre timp, globalismul a devenit ideologia marilor corporatii. Sa precizam insa ca prin ideologii, anumite cercuri reusesc sa organizeze masele in scopuri social-politice si sa le indemne la actiune. Si totusi, aproape intodeauna beneficiarii schimbarilor nu sunt oamenii de rand, ci acele cercuri care manipuleaza ideologiile. (3) Experienta istorica ne convinge intr-adevar ca multe scopuri aparent umanitare consta din idei utopice ambalate in intentii bune. Blaise Pascal, ganditor francez din secolul 17, afirma in acest sens ca “drumul catre iad e pavat cu intentii bune.” In prezent, traim intr-o perioada de mare intensificare a relatiilor sociale. A dobandit insa omenirea o constiinta globala? Organizatia Natiunile Unite a estimat ca numai aproximativ unul la suta din locuitorii lumii au mijloacele, cunostintele si educatia necesare pentru a se considera “cetateni ai globului.” Uniunea Europeana, cel mai integrat bloc multi-national din lume, intampina mari dificultati in rezolvarea unor probleme internationale relativ mici. Cum se poate vorbi deci despre o constiinta comuna?
In prezent exista multe corporatii gigant mai puternice decat majoritatea statelor lumii. La inceputul mileniumului trei, de exemplu, dintre primele 100 de entitati economice ale lumii 51 erau corporatii si numai 49 erau tari. In 1999 incasarile primelor cinci mari corporatii globale (Exxon-Mobile, General Motor, Wal-Mart, Ford, si Daimler-Chrysler) au fost mai mari decat produsul intern brut (GDP) a 182 de tari. (4) In 2006, cea mai bogata corporatie, Exxon-Mobile, a avut incasari de 370 de miliarde de dolari si a realizat un profit de 40 de miliarde. (5) Cu toate acestea, in pofida profiturilor imense si a puterii acaparate, comunitatea internationala continua sa fie organizata pe baza statelor nationale, nu pe baza corporatiilor.
Statele nationale si marile corporatii au nevoie una de alta, dar se afla intr-o corelatie deseori antitetica, delicata si dificila. La 13 decembrie 1999 revista Business Week afirma cu enfaza ca ”globalizarea reprezinta triumful pietelor asupra guvernelor,” deci victoria economiei asupra politicii. Situatia e mult mai complexa. Rolul statului este in primul rand politic, dar statul nu poate neglija economia nationala pentru ca de economie depinde stabilitatea politica a tarii. Guvernele nationale exista pentru a asigura ordinea interna si pacea internationala. Pe plan intern, guvernele au in vedere dezvoltarea si promovarea intereselor tuturor cetatenilor. Marile corporatii sunt entitati economice. Pentru ele, oamenii sunt doar producatori si consumatori si principalul lor scop este sa realizeze profituri cat mai mari. Aceste profituri sunt partial reinvestite, sunt impartite intre directori, si ce mai ramane (cand ramane) sunt remise investitorilor. Marea diferenta dintre state si corporatii este de natura politica. Intr-o tara democrata guvernul este ales de cetateni si este responsabil in fata acestora. Cum sunt alesi directorii marilor corporatii si cine le supravegheaza activitatile?
Cand recent marile firme financiare de pe Wall Street erau pe punctul de a falimenta pe banii investitorilor, Washingtonul a intervenit si le-a salvat acordandu-le miliarde de dolari din banii cetatenilor Americani. Cu acel prilej, directorii firmelor beneficiare si-au acordat intre ei prime de zeci de milioane de dolari. Institutia financiara Glodman Sachs, de exemplu, a realizat un profit de 10 miliarde de dolari in 2006 si la sfaristul anului a acordat prime de cate 25 de milioane de dolari unui numar de 25 de directori. Presedintele firmei, Lloyd Blankfein, a primit o prima de 54 de milioane. Cateva luni mai tarziu, firma a intrat in faliment si a fost salvata de guvernul federal. (6) Eram la Washington si am urmarit la televiziune interpelarea lui Blankfein in congres. Acesta a insistat ca firma Glodman Sachs nu e raspunzatoare de evolutia investitiilor si a respins orice control din afara asupra activitatii ei. Cand o mica intreprindere esueaza, consecintele sunt locale. Cand insa o mare corporatie internationala ajunge pe marginea prapastiei, efectele sunt globale.
Ce se intampla practic in Statele Unite in urma globalizarii? Numerosi Americani din clasa mijlocie si-au pierdut o buna parte din investitii si din fondurile de pensii. Multe uzine s-au inchis si corporatiile care le detineau au investit sume uriase in uzine similare in tari din lumea treia, unde salariile sunt de 20 ori mai mici. Odata cu pierderea unor importante ramuri industriale au disparut sute de mii de locuri de munca bine remunerate. In schimb au fost creiate locuri de munca in sectorul slab remunerat al serviciilor. Ca urmare, o seama de absolventi universitari care in trecut s-ar fi alaturat automat clasei mijlocii, se angajeaza acum pe salarii minime. In mod fericit, in pofida adancirii polarizarii sociale, America dispune de o economie inca puternica, dar in alte tari efectele globalizarii sunt mult mai grave.
Filozoful Grec Plato sustinea ca interesul social cere ca proportia dintre veniturile celor bogati si celor saraci sa nu fie mai mari de cinci la unu. In jurul anului 1900 un salariu mediu bun American era intr-adevar de circa cinci ori mai mare decat un salariu mic. In primele decenii ale secolului 20, marele bancher J.P. Morgan sustinea ca un sef trebue platit cu maximum de 20 de ori mai mult decat salariatii sai. (7) La ora actuala posturile mari sunt platite insa cu salarii, prime, si beneficii de o suta de ori mai mari decat posturile mici. De fapt, s-a calculat ca intre anii 1980 si 2000 veniturile marilor directori au ajuns in medie de 400 de ori mai mari decat veniturile salariatilor obisnuiti. (8) Globalizarea permite celor de la varf venituri imense, iar cei de jos sunt constransi sa accepte ceace li se ofera. O asemenea polarizare este de rau augur. Ea creiaza frustrare si conduce la atitudini anti-sociale si la acte irationale de violenta. Se intampla cu regularitate in Statele Unite. Filozoful Roman Plutarch afirma acum doua mii de ani: “Un dezechilibru intre bogati si saraci este cea mai veche si cea mai fatala racila a republicilor.” Si America este o republica!
Vechiul aforism potrivit caruia puterea corupe si puterea absoluta corupe in mod absolut isi continua validitatea. Pentru unii oameni, dorinta de a acumula averi si putere este nesabuita. Si cand acumuleaza puterea, acesti oameni o pot folosi atat in scopuri personale si uneori chiar umanitare, dar si in scopuri distructive. Istoria este plina de asemenea exemple. Fostul presedinte American Abraham Lincoln afirma: “Toti oamenii pot rezista unor conditii vitrege, dar daca vrei sa verifici caracterul unui om, ofera-i puterea.” (9) In momentul in care un mare director al unei corporatii gigant obtine toata puterea dorita, este insa prea tarziu sa-i mai verifici caracterul. Aceasta e problema; acapararea puterii politice de cei care detin puterea economica.
John D. Rockefeller, care la un moment dat era cel mai bogat om din Statele Unite, a fost intrebat de un journalist: “cand are un multimilionar destul de multi bani?” Raspunsul a fost simplu: “Cand obtine ceva mai mult decat are!” Analizand clasa super-bogata din lumea contemporana, David Rothkopf constata ca membrii acestei elite internationale au mai mult in comun intre ei decat au in comun cu membrii natiunii din care fac parte. (10)
Rothkopf citeaza date statistice recente si arata ca in lume exista in prezent circa o mie de miliardari si ca multi dintre ei sunt directori de mari corporatii si au puteri ce depasesc puterea multor presedinti de tari sau prim ministri. La acest grup financiar se adauga inca aproximativ o mie de lideri politici, oameni de stiinta si de cultura de mare calibru, precum si unele personalitati din diverse domenii, si impreuna alcatuesc de facto conducatorii planetei. Rothkopf afirma ca existenta acestui grup confirma principiul sau proportia lui Pareto: “20 la suta versus 80 la suta.” In acest caz, 20 la suta din populatia lumii detine 80 la suta din avutia globului. In realitate, numai unu la suta din populatia lumii controleaza 40 la suta din avutia ei. Exista insa elite finanicare in sanul elitelor, persoane care nu intreaba nici odata cat costa un anumit obiect pe care si-l doresc deoarece pentru ele pretul nu conteaza, si care nu traesc suficient de mult ca sa-si poata consuma vreodata sumele acumulate. Cercetatorul afirma ca acest lucru se intampla in timp ce aproape jumatate din populatia lumii supravietueste cu sub doi dolari pe zi. (11)
Este globalizarea o forta pozitiva? Pentru cei care beneficiaza de pe urma ei este fara indoiala o forta pozitiva. Ceilalti oameni suporta consecintele, iar consecintele depind de caracterul si de toanele celor care detin puterea economica si politica. Sunt acesti lideri intelepti si moderati? Ce intentii au ei si ce ne invata istoria in acest sens? Cunoscutul filozof German Hegel afirma in mod sceptic: “Singurul lucru pe care il invatam din istorie este ca nu invatam din istorie.” Ce au invatat America si Romania din globalizare?
Un ambasador American a fost intrebat odata care este pozitia Statelor Unite intr-o importanta chestiune internationala. Raspunsul sau a fost conchis: “numai presedintele vorbeste in numele intregii tari.” Cine vorbeste in numele globalizarii in Statele Unite? Oficial, nu vorbeste nimeni, iar neoficial “vorbim” cu totii. Vorbim fara cuvinte in numele globalizarii, pentruca fiecare dintre noi doreste sa achizitioneze lucruri bune si cat mai ieftine indiferent de unde provin. Deci, toti incurajem globalizarea. In spatele tentatiilor noastre marile corporatii profita insa si isi fac jocul. Aici ar trebui sa intervina guvernele nationale si sa controleze procesul. Si cum reactioneaza Americanii fata de globalizare?
Statele Unite au fost creiate sub forma de republica si s-a bazat de la inceput pe clasa mijlocie. La baza noii tari au stat ideile de libertate, democratie si prosperitate, idei care s-au extins treptat asupra tuturor locuitorilor. Desi putin discutat public, procesul de globalizare scindeaza societatea Americana intre sustinatori si opozanti ai procesului. Opozantii la randul lor, sunt si ei scindati in liberali cu vederi de stanga si conservatori cu vederi de dreapta. Liberalii sunt in general atei, se pronunta pentru internationalism si minimalizeaza valorile traditionale. Conservatorii sunt patrioti (cum se numesc nationalistii in America), respecta ideia de divinitate, si urmaresc sa consolideze statul asa cum a fost creiat de fondatori. In apararea pozitiei lor, conservatorii invoca Constitutia, rolul limitat atribuit statului de constitutie, si ideile inscrise in Declaratia de Independenta. Aceasta precizeaza…
“Consideram ca adevarul este evident; toti oamenii sunt creiati egali si sunt inzestrati de Creator cu anumite drepturi inalienabile; intre care dreptul la Viata, la Libertate, si la cautarea Fericirii… In consecinta, findatorii Americii au optat pentru “un govern ales de popor, din popor, si pentru popor.” Multi Americani se intreaba insa daca acest lucru mai este valabil in conditiile de azi. Cum mai poate un cetatean American obisnuit sa aspire sa fie ales in Congres, de exemplu, daca nu dispune de zeci de milioane de dolari? Iar cursa pentru Casa Alba a ajuns sa coste sute de milioane!
Pat Buchanan, cunoscut ziarist, fost consilier al presedintelui Ronald Reagan, si el insusi fost candidat presidential, insista sa repuna interesele Americii pe primul plan. La fel ca multi patrioti Americani, Buchanan sustine ca globalizarea si comertul liber sunt idei utopice.
“Un comert international complet liber este o ideie faustiana. O tara isi vinde sufletul pentru o multime de bunuri materiale straine. Mai intai isi pierde independenta si suveranitatea si apoi isi pierde insasi ideia de natiune.” Si mai departe…” Cand ai pierdut parghiile economice, poti sa fii siguri ca urmeaza sa pierzi independenta politica,” sustine autorul intr-una din cartile sale. (12)
In alta ordine de idei, pentru a contracara argumentele globalistilor, Americanii cu vederi conservatoare afirma ca o tara nu poate fi redusa doar la economie iar comertul nu este un scop in sine asa cum reiese din atitudinea globalistilor. In opiniile lor, prioritatea trebue sa fie existenta si prosperitatea natiunii. Alti Americani pun accentua pe oameni. Pentru ei “oamanii sunt membrii unei natiuni, au o istorie, au traditii, au o cultura, o credinta, si au institutii nationale pe care trebue sa le mentina si sa le lase mostenire generatiilor viitoare.” (13) Ce lasa in urma lui pe plan spiritual comertul?
Sociologii atei ii acuza pe Americanii care cred in Dumnezeu ca sunt retrograzi si irationali. Referindu-se la “irationalitatea” credintei, Mark Levin scrie insa ca “stiinta nu poate explica natura spirituala a omului. Oamenii pot explica existenta constiintei, dar nu pot explica dece exista constiinta…” (14) Asemenea lideri conservatori recunosc. ca se supun in mod “irational” unei ordini divine, dar adauga imediat ca parintii fondatori ai Americii au pus tara dela inceput sub protectie divina, asa cum reiese din expresia “A Nation under God.” (O natiune sub Dumnezeu).
In 1976 eram nou angajat la postul de radio Vocea Americii care transmitea din Washington. Am fost martor si participant activ la festrivitatile bicentenariului Americii. A fost superb si am transmis nenumarate reportaje pe aceasta tema pentru ascultatorii din Romania. Nu mi-am dat seama insa atunci ca America intra intr-o noua perioada istorica. Eram absorbit atat de festivitati cat si de amenintarea globala pe care o reprezenta la acea vreme comunismul si Uniunea Sovietica. Eram deasemenea preocupat de soarta celor asupriti din tara si promovam respectarea drepturilor omului. Visam ca odata cu prabusirea comunismului lucrurile se vor schimba radical si imediat spre bine. Desigur, lucrurile s-au schimbat, dar nu neaparat in directia dorita. Comunismul a fost un cosmar, dar si anticiparile multora ca mine au fost utopice. Este oare si globalizarea o utopie promovata de anumite cercuri pentru a-si atinge scopurile?
America a trait in martricele ei initiale pret de peste doua sute de ani, timp in care clasa mijlocie a fost coloana vertebrala a tarii. Prin munca, prin efort si prin educatie, atat cei nascuti in Statele Unite cat si imigrantii puteau spera sa se alature clasei mijlocii. In ultimele decenii situatia s-a schimbat. Cei de la varf au devenit si mai bogati, cei de jos au inceput sa-si piarda speranta, iar clasa mijlocie se subtiaza. Toate acestea sunt in mare masura consecintele globalizarii.
Sustinatorii globalizarii admit ca in present exista anumite probleme sociale, dar insista ca in viitor globalizarea va aduce beneficii tuturor. Comunistii au promis si ei prosperitate viitoare in tarile pe care le-au dominat zeci si zeci de ani, dar prosperitatea promisa nu a survenit nici odata. In schimb, comunismul s-a prabusit si omenirrea a intrat in epoca globalizarii.
Intentiile marilor corporatii de a se extinde si de a acapara putere si mjiloace materiale fac parte din insasi natura umana. In prezent insa marile firme tind sa-si asume prerogativele guvernelor nationale si sa se extinda la nivel global. In ultima vreme, de exemplu, se afirma din ce in ce mai mult companiile mixte, guvernamentale si private. Prin aceste noi structuri, firmele particulare profita insa de inlesnirile oferite de stat si de guvern pentru a-si extinde propria sfera de influenta. Fostul presedinte American Theodor Roosevelt a inteles cu peste o suta de ani in urma aceasta tendinta si s-a opus ferm marelui business. Intre altele, el a desfiintat compania petroliera Standard Oil care la un moment dat detinea 90 la suta din rafinariile Americii. “Marile corporatii exista pentru ca au fost creiate cu ajutorul institutiilor noastre; deaceia este dreptul si datoria noastra sa ne asiguram ca ele sa activeze in armonie cu institutiile statului,” declara fostul presedinte. (15)
Referindu-se la inechitate sociala si la monopoluri, Presedintele Woodraw Wilson afirma si el: “Daca monopolurile persista, ele vor ajunge in fruntea guvernului. Nu ma astept ca monopolurile sa se autocontroleze. Daca exista oameni in aceasta tara destul de puternici incat sa controleze guvernul Statelor Unite, ele il vor controla.” (16) Cine controleaza insa azi tendinta marilor corporatii de a monopoliza comertul global?
Pe plan practic, Americanii cu vederi conservatoare urmaresc sa salveze industria manufacturiera drept garantie a suveranitatii, independentei si prosperitatii Statelor Unite. Ei subliniaza ca America este inca puternica, dar sunt ingrijorati de perspectivele ei. Ei scot totodata in evidenta faptul ca in trecut unele tari si natiuni mari au esuat. Va avea si America aceiasi soarta? In cartea Why Nations Fail (Dece Esueaza Natiunile), Acemoglu si Robinson ofera cititorilor motive de ingrijorare in legatura cu factorii care duc la prabusirea unei tari. Iata cativa: Guverne centrale slabe si corupte, Interese particulare ascunse, Lideri incompetenti sau neinspirati, Slabirea economiei nationale, Instabilitate, si o Populatie complacenta… (17) Exista deci motive de ingrijorare in legatura cu procesul de globalizare? Nu neaparat daca globalizarea este controlata de guverne democrate si daca procesul se desfasoara in favoarea tuturor. Daca!
Liderii Americani cu vederi liberale si de stanga se opun si ei globalizarii, dar din alte motive. In principiu, ei constata adancirea polarizarii sociale in tarile avansate si pauperizarea in continuare a tarilor ramase in urma. Ei obvserva totodata ca in occident si in special in Statele Unite clasa mijlocie este din ce in ce mai indatorata bancilor, in timp ce multe tari sunt din ce in ce mai inglodite in datorii externe. Unii dintre ei se tem ca daca procesul acapararii globale va continua, se va ajunge la o noua forma de sclavie; o sclavie moderna prin care bancile vor inlantui oamenii cu catuse invizibile. Altii sunt si mai pesimisti. Ei sustin ca daca procesul nu va fi stopat, este posibil ca in viitor controlorii globalizarii sa mentina in viata numai “producatorii” necesari perpetuarii sistemului. (18)
In aceasta categorie de opozanti liberali se inscriu unii Americani proeminenti, intre care cunoscutul linguist Noam Chomsky. Cu prilejul Forului Economic Mondial de la Davos (Elvetia) din 2000, grupul liberal s-a constituit in Forul Social Mondial (World Social Forum) si a propus intre altele: Un Acord Global vizand redistribuirea puterii si bogatiei; Un nou Plan gen Marshall pentru asistarea tarilor sarace; Stingerea datoriilor lumii a treia; Abolirea Centrelor Financiare extrateritoriale; Stabilirea unor standarde internationale ale muncii; si Transparenta globala. (19)
Realitatea este insa ca in lumea de azi economiile nationale sunt deschise fortelor internationale si ca nici sociologii coservatori si nici cei liberali nu au o solutie alternativa si viabila care sa inlocuiasca globalizarea. In timp ce liberalii propun solutii nerealizabile, conservatori se mentin pe pozitii statice idealizand traditiile si trecutul. Statele, natiunile, si intreaga lume se schimba insa continuu. Sustinatorii globalizarii inteleg bine acest lucru si au un punct de vedere greu de combatut. Ei vad omenirea in miscare si incearca sa-i modeleze viitorul. Si totusi, unde vor sa ajunga adeptii globalizarii a a noii oridini mondiale? Cercetatorii independenti atrag atentia ca daca actualele tendinte continua si daca interesele oamenilor de rand vor fi neglijate, lumea s-ar putea trezi intr-o criza de proportii catastrofale. Ei subliniaza ca lacomia, miopia, si lipsa de sensibilitate a elitelor au dus la prabusirea Frantei in 1789 si a Rusiei in 1917. (20) Si daca in trecut catastrofele erau regionale, astazi ele sunt globale.
Ce se intampla cu tarile mici si mjilocii ca Romania? In anii imediat post-revolutionari am conferentiat si am intervenit la nenumarate foruri sustinand integrarea Romaniei in Uniunea Europeana si in alianta Nord Atlantica. In acest sens, am depus marturie in Congres, m-am adresat multor lideri Americani, si am inserat mai multe lucrari si declaratii in arhivele cogresului SUA. (21) La vremea aceia nu anticipam insa greutatile imense pe care urma sa le intampine Romania. Poti schimba un regim politic prin manifestari de strada si prin decrete; structurile economice se schimba insa foarte lent; iar cultura si istoria nu se pot schimba decat in generatii.
Romania mosteneste un trecut greu. Educatia poporului a inceput tarziu; economia moderna a fost creiata in mod fortat si in mare masura impotriva tendintelor de integrare internationala; politica interna, in special cea comunista, a fost brutala si a strangulat energiile multor oameni muncitori si creatori. Este adevarat ca Ceausescu a reusit sa plateasca datoriile externe ale tarii, dar a epuizat natiunea si a lasat in urma lui o industrie neviabila. Au existat totusi si unele ramuri industriale competitive, dar acestea au fost delapidate de indivizi corupti si incompetenti. Occidentul nu a oferit nici el un model moral si viabil de tranzitie la economia libera.
Am avut prilejul sa cunosc multi lideri Romani post-revolutionari din diferite ramuri de activitate. La un moment dat l-am intervievat pe primarul Brasovului, o persoana competenta si bine intentionata, care a relatat Vocii Americii despre vizita unei delegatii din Franta venita cu intentia de a achizitiona uzinele Tractorul. Una din conditiile pe care le punea delegatia era sa disponibilizeze un numar de angajati. Conducerea de la Bucuresti a respins conditia pentru ca urmau alegerile si avea nevoie de voturile muncitorilor… Am vazut uzinele Tractorul anul trecut si mi s-au parut o paragina.
In primii ani de dupa 1989 prin apartamentul meu din Washington au trecut multe grupuri de oameni de afaceri Americani interesati sa investeasca in Romania. Un asemenea grup identificase o fabrica de avioane din Craiova de care eu nu aveam cunostinta si unde vroiau sa asambleze avioane de capacitate mica. Nici nu am intrat bine in subiect si mi s-a propus sa devin reprezentantul firmei in tara. Am zambit pentru ca incepusem sa inteleg ce se intampla in tara si ma indoiam ca se va ajunge la vreun acord. Ei au insistat sustinand ca nu mai ramasese decat sa semneze cotractul, contract pe care nu l-au incheiat nici odata… M-am intrebat deasemenea de multe cum a fost distrusa flota comerciala a tarii? Dece acele vase pe care Romania le-a faliment continua sa strabata si azi oceanele in folosul unor firme straine? Raspunsul este unul singur: “omul sfinteste locul.”
Ce se mai poate face acum in ceasul al 12-lea? Romania are nevoie de reforme reale care sa porneasca din onestitate, din dragoste de tara, si din respect pentru oameni. Tara are specialisti calificati; are intelectuali de renume, are un tineret inteligent si pregatit; are o buna traditie industriala chiar daca si-a distrus industria; are pamanturi agricole fertile; are o natura bogata si frumoasa. De ce nu-si gaseste Romania fagasul in noua ordine mondiala? Raspunsul il gasim in cartea citata anterior De ce Esueaza Natiunile… Lideri neinspirati, Coruptie, Interese ascunse, Instabilitate, Populatie atrofiata…
Toate tarile care s-au afirmat pe plan economic in anii post-belici si mai ales in ultimele decenii au avut guverne competente si uneori autoritare care au promovat politici clare. Ele au mentinut controlul asupra unor ramuri industriale strategice si au protejat ferm alte ramuri necesare statului. Si azi, de exemplu, petrolul Mexican este proprietatea statului desi se vorbeste din ce in ce mai mult de privatizare. Deasemenea, Japonia nu si-a deschis nici azi piata interna de orez pentru a proteja producatorii locali. Statul este in final custodele bogatiilor tarii si e raspunzator de integritatea ei teritoriala si de bunastarea locuitorilor… Dupa prabusirea comunismului unii economisti Americani au apreciat ca refacerea tarilor din Est va necesita tot atatia ani cat au trait tarile respective sub communism. Au trecut 23 de ani de atunci si vor mai trece 23. Romania nu se poate reface insa daca nu incepe sa-si pregateasca “de azi” un loc strategic propriu in noua ordine mondiala “de maine.”
Ce se poate spune in concluzie despre globalizare si despre noua ordine mondiala? Din punct de vedere material, globalizarea a adus cu sine o abundenta reala de bunuri. Oamenii traiesc mai bine acum dupa ce frontierele au fost in mare parte deschise si cand comertul international s-a liberalizat. Acumularea de bunuri nu reprezinta insa un scop in sine decat pentru anumite cercuri.
La nivel spiritual, globalizarea a adancit ruptura dintre cei care cred intr-o forta divina si intr-un scop spiritual al umantatii si materialistii care vor sa realizeze raiul pe pamant. Multi ganditori subliniaza insa faptul ca omul este mai mult decat un simplu producator si consumator de bunuri. El se formeaza intr-o constiinta nationala, mosteneste anumite valori, nutreste unele sperante, si traieste intr-o anume credinta. In acest sens, omenirea are nevoie de directie si semnificatie in evolutia ei, semnificatie oferita in mod traditional de religie. Insusi cuvantul religie, religare in Latina, inseamana “relegarea” omului la originea sa, care este prin implicatie divina. Globalizarea neglijeaza latura spirituala a omului. De fapt, pentru a umple golul lasat de marginalizarea religiei, noua ordine mondiala avanseaza ideea “drepturilor omului.” Acest concept este laudabil, dar reduce omul la simple relatii sociale.
In alta ordine de idei, noile tendinte globaliste tind sa uniformizeze lumea si sa-i creeze o noua identitate? Va ajunge omenirea la o constiinta comuna? Poate va ajunge, dar in cateva sute de ani. Intre timp, statele nationale si-ar putea pierde unele prerogative, dar natiunile vor continua sa existe foarte mult timp de acum inainte. Pana atunci, principala preocupare a liderilor si ganditorilor Romani va trebui sa ramana prosperitatea Romaniei si a romanilor…
Dr. Nicholas Dima
Note si bibliografie de baza:
1. Manfred B. Steger, Globalization (NY, London: Sterling, 2007) pp. 10 si 19
2). Peter Dicken, Global Shift (NY, London: The Guilford Press, 2007)
3. Steger, op, cit., p. 124
4). Dicken, op.cit. p. 232
5. David Rothkopf, Superclass (NY: Farrar, Strauss,Giroux, 2008) p. 141
6. Ibid, p. 141
7. Ibid, p. 75
8. Manfred B Steger, Globalization, NY: Sterling, 2009, p. 138
9. Motto at the beginning af Rothkopf’s book
10. Rothkopf, op. cit. p. 12
11. Ibid. p. 15
12. Patrick J. Buchanan, The Great Betrayal (NY, Boston: Little Brown and Company, 1998) p. 72 si 74
13. Ibid. p. 51
14. Mark R. Levin, Liberty and Tyranny (NY: Simon and Shuster, 2009) p. 24
15. Rothkopf op. cit. p. 107
16. Citat de Daron Acemoglu si James Robinson in Why Nations Fail (NY: Crown Business, 2012) p. 323
17. Why Nations Fail, im passim
18. Steger, op. cit. p. 145
19. Rothkopf op. cit. p. 307
20. Ibid, pp. 321-323
21. De exemplu “Romania’s National Day,”introduced in the US Congressional Record by Hon. Martin R. Hoke of Ohio on February 1, 1994, si “NATO Enlargement and the American-Romanian Position,” introduced in the Record on July 24, 1996
Dr. Nicholas Dima este cetatean American nascut si format in Romania. In Statele Unite, el fost redactor la Vocea Americii si professor (seful catedrei de Studii Europene) la Centrul Militar Special JF Kennedy din Carolina de Nord. Dr. Dima este autorul a numeroase articole in limba Engleza si a unui numar de sase carti. Ultima sa carte, “Culture, Religion and Geopolitics” a fost publicata de Exlibris la Bloomington, Indiana, in October 2010.
Articolul a fost publicat in revista Academiei Romane, Revista Academica editia pe luna octombrie 2012
