Comunitatea Românilor din Serbia – o filă de istorie ce nu trebuie uitată

Dr. Dorinel Stan

Interviu cu Prof. Dorinel Stan – vicepreședinte al C.R.S. și președinte al R.I.S. (Românii Independenți din Serbia)

Clement Lupu: Dle profesor, spuneți-ne în câteva cuvinte un scurt isoric al Comunității Românilor din Serbia.

Prof. Dorinel Stan: Comunitatea Românilor din Serbia este prima și cea mai veche organizație de interes obștesc din fosta Iugoslavie, apărută în anul 1990. Este una dintre primele organizații cu caracter românesc din Balcani. În faza incipientă, fiind prima de acest gen, importanța acestei organizații a reușit să reunească întreaga elită intelectuală, politică și culturală, a românilor din spațiul fostei Iugoslavii. Astfel, pe parcursul a peste două decenii de activitate, CRS a desfășurat o activitate presigioasă în ceea ce privește păstrarea identitară și spirituală a românilor din fosta Iugoslaviei, și mai apoi din Serbia.
Importanța CRS la ora actuală este una copleșitoare, mai ales că pentru noi, românii din Serbia, este practic un ’brand’ al nostru. Bineînțeles că de-a lungul timpului, în paralel cu tranziția statului sârb către integrarea valorilor europene și mondiale, și în cadrul CRS s-au produs unele schimbări care au vizat programul, conceptul și platforma de activitate. Dacă în faza incipientă CRS a reprezentat drepturile tuturor românilor din fosta Iugoslavie, pe parcurs au apărut și alte asociații sau organizații cu caracter românesc care au încercat să se ridice la nivelul CRS, dar nu au reușit, demersurile acestora dovedindu-se un eșec. Amintim aici, ’Forumul 21’, a cărui bază era formată din 21 de intelectuali, care au ieșit din CRS și au încercat o altă variantă de constituire, sperând ca în felul acesta să atragă cât mai mulți români. Tot în acest context, din CRS a ieșit și Costa Roșu, care a fondat Fundația pentru Etnografie și Folclor. Ca atare, aspectul cel mai important de reținut este acela că oricare dintre liderii comunității românești din Serbia, existenți la ora actuală, au un anumit stagiu efectuat în CRS. Acesta este un lucru lăudabil, și practic arată cu claritate importanța acestei organizații, nu doar la nivelul românilor din Serbia ci și la cel al tuturor românilor de pretutindeni.
O altă etapă foarte importantă în istoria CRS, a fost cea a schimbărilor la nivelul conducerii și a platformei de activitate a CRS, care s-au produs în anul 2009. Practic, fosta conducere a CRS – al cărui președinte a fost Ion Cizmaș, a fost înlăturată. Ion Cizmaș, care pe parcursul a aproape trei mandate a fost la cârma acestei organizații, a încercat practic să o privatizeze, să o transforme într-o firmă particulară proprie. Nu a mai ținut cont de platforma de activitate a CRS și de obiectele reale ale acesteia, ci doar de modul în care să obțină bani prin diverse proiecte finanțate de statul român, folosindu-se de avantajul că CRS a fost partenerul de încredere al României. Alftel spus, orice proiect al românilor din Serbia s-a realizat în exclusivitate prin intermediul CRS, dar din păcate în ultimul timp, fosta conducere prin Ion Cizmaș, doar la modul declarativ a apărat interesele românilor pe teritoriul Serbiei. Acest fapt a fost evident în ultimii ani de dominare a lui Ion Cizmaș, astfel că membrii CRS, repectiv filialele organizației, au inițiat procesul de îndepărtare din funcție a acestuia, organizând o adunare generală la Satul Nou, unde practic s-a schimbat această conducere. Problema care a urmat în perioada imediat următoare, și la care nu ne-am așteptat, a fost aceea că fosta conducere nu a vrut să accepte realitatea, așa cum era firesc. Cum se procedează uneori și pe scena europeană sau mondială, orice dicatură sau lider care s-a instalat la putere nu a putut să accepte o nouă realitate (a detronării sale), așa nici Ion Cizmaș nu a putut accepta. Din păcate, el fiind sprijinit în prima fază de Corpul Diplomatic Român din Serbia, cu care pe parcursul anilor a colaborat, cât și de unele cercuri din Bucuresti care aveau tot interesul să-l acopere, lupta noii conduceri a CRS cu Ion Cizmaș s-a derulat pe parcursul a trei ani. A fost o luptă dificilă, de cele mai multe ori în zadar, singura armă pe care am putut să ne bazăm fiind adevărul. Într-un final, precum în viață, când lucrurile se aranjează de la sine, adevărul a ieșit la suprafață. Acesta a fost un lucru extraordinar, deoarece am reușit să finalizăm toate procesele cu Ion Cizmaș, împotriva propriei organizații. În această etapă nu am fost sprijiniți\susținuți de nimeni, toate aceste procese și acțiunile care au urmat cu fosta conducere a CRS fiind plătite din bugetele familiale proprii.
Toate acestea însă au meritat, pentru că în acest fel am reușit să demonstrăm că atunci când se dorește ceva, când comunitatea este mai importantă decât interesul personal sau individual, și când există un entuziasm tânăr, lucrurile pot fi schimbate. Cel mai important lucru este că foarte mulți români care au fost implicați direct în această comunitate, au văzut în noi forța de a schimba ceva, inclusiv modalitatea de abordare a unui nou concept de activitate, care vizează deschiderea noastră spre românii din Timoc. Noi am reușit ceea ce Ion Cizmaș nu a reușit pe parcursul a aproape trei mandate. Dacă în 2009 Ion Cizmaș nu avea niciun contact cu organizațiile reprezentative românești din Timoc, ulterior, noi am reușit nu doar să stabilim contacte cu acestea ci și să semnăm protocoale de parteneriat și colaborare, și să inițiem proiecte comune. Ca urmare am început să fim prezenți mereu în Timoc, și viceversa, atunci când sunt organizate manifestări de amploare în Timoc, respectiv Voivodina. Mai mult decât atât, a fost întocmită o strategie comună a CRS și partenerilor săi, prioritatea fiind câștigarea în acest an a alegerilor pentru noul Consiliul Național al Minorității Naționale Române din Serbia (CNMNRS), care după opinia noastră trebuie să fie reprezentativ pentru toți românii, inclusiv frații noștri din Timoc.

Clement Lupu: Care sunt așadar dificultățile cu care se confruntă în prezent CRS?

Prof. Dorinel Stan: Noi am reușit într-un final să finalizăm toate procesele existente. Practic, CRS a fost înregistrată cu noua conducere din care fac parte: președintele Ștefan Mihailov, vicepreședinții: prof. Dorinel Stan, Marin Gașpăr, Daniel Magdu și Dorel Cebzan. Într-un final am reușit să intrăm în sediul central al CRS, care este casa memorială Dr. Alexandru Botoarcă din Vârșeț, printr-o execuție silită, pentru că și în cazul acestui sediu, s-au pus diverse obstacole din partea lui Ion Cizmaș. În altă ordine de idei însă, CRS se află în continuare sub sechestru și este amenințată în orice clipă cu lichidarea, deoarece conform legilor statului sârb, procesul de ieșire de sub sechestru trebuia început deja de câteva luni. Probabil din cauza sensibilității problematicii acest proces se amână, existând astfel riscul ca în orice moment să se poată iniția procesul de lichidare al CRS. Aceasta deoarece, noua conducere a CRS a moștenit toate datoriile fostei conduceri, pe care nu le-am făcut nici noi și nici statul român. Dar cum nu se dorește să fie trași la răspundere aceia care au fost și sunt responsabili de eventuala dispariție a CRS, se continuă ocrotirea lor printr-o cortină de fum, atât la Belgrad cât și la București. Noi am făcut demersuri, și chiar am solicitat public Ministerului Român al Afacerilor Externe, să ne pună la dispoziție informații asupra fondurilor ce au fost alocate în ultimii ani către CRS, dar din păcate nici până azi nu am pimit vreun răspuns, deși legea română obligă primirea unui răspuns în termen de 30 de zile.
Ca urmare, vedem că aici există o intenție clară ca neregulile ce au fost în cadrul CRS, să nu iasă la suprafață. În joc este acum inclusiv imaginea României, imaginea diplomației românești, care nu trebuie să lase lucrurile așa cum sunt. Mai mult decât atât, în concepția mea și a colegilor mei, există ipoteza că se dorește în mod voit ca această organizație reprezentativă să dispară, pentru că odată cu dispariția ei, practic nu va mai ieși niciodată la suprafață adevărul despre fondurile care s-au alocat și utilizarea acestora. Noi, românii din Serbia practic, nu vom permite ca această organizație reprezentativă să dispară, deoarece dacă ea va dispărea se va crea un gol ce nu va mai putea fi recuperat niciodată. Mai mult decat atât, există riscul ca o întreaga generație sa fie distrusă. O posibilă dispariție a organizației noastre va avea consecințe extrem de grave, rupându-se practic o parte integrală a filonului românesc din Serbia.
Problema ce mai strigentă a CRS la ora actuală este ieșirea de sub sechestru și deblocarea conturilor organizației. Aceasta implică găsirea resurselor financiare pentru plata datoriilor către statul sârb, acumulate de fosta conducere. Acestea nu sunt deloc mici, ridicându-se la circa 100-120 mii euro. Atat timp cât CRS are conturile blocate, nu poate funcționa normal și firesc, nu poate accesa proiecte, și nu poate derula practic activități în slujba românilor. Practic, CRS funcționează la ora actuală semilegal. Ne este foarte greu pentru că în acești trei ani de zile am pierdut manifestări de amploare și de tradiție ale CRS, precum Festivalul Copiilor, Festivalul Colindele Neamului, Festivalul de Mărțisor, Festivalul Fanfarelor, etc. Mai mult decât atât, când vine vorba despre presa românească din Serbia, care are un rol foarte important, chiar hotărâtor, în promovarea imaginii românilor din Serbia, CRS este lăsată deoparte.

Clement Lupu: Ce planuri de viitor are stabilite la ora acuală CRS?

Prof. Dorinel Stan : Primul pas este deblocarea conturilor și rezolvarea datoriilor provenite de la fosta conducere. Până atunci nu putem vorbi despre vreo anumită activitate. Am moștenit niște datorii foarte mari pe care trebuie cumva să le soluționăm pentru că altă posibilitate nu există. Aici fac din nou apel la sprijinul statului român, pentru că aceste datorii nu putem să le soluționăm fără implicarea sa directă, respectiv a instituțiilor sale – Guvernul României, Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul pentru Politici și Relația cu Românii de Pretutindeni, etc. În felul acesta putem să încercăm să găsim căi viabile privind deblocarea situației CRS. Dacă acest prim pas se va realiza, putem vorbi și de realizarea de noi platforme și concepte de activitate. Imediat după ce s-ar debloca conturile, primul pas ar fi reorganizarea CRS pentru a-și relua toate activitățile cotidiene pe care le-a avut. Astfel, CRS va angaja persoane care să fie zilnic la dispozitia românilor, și să se implice în soluționarea problemelor cu care aceștia se confruntă. CRS va relua desfășurarea de activități menite a păstra identitatea și spiritualitatea românilor din Serbia.
CRS va mai viza și reorganizarea asociațiilor românești, a elitei electorale care va intra în competiție pentru CNMNRS. Aici nu trebuie uitați românii din Timoc cu care CRS încearcă să construiască o listă comună, prin care toți românii să fie reprezentați în viitoarea conducere a CNMNRS. Dorința noastră la ora actuală este ca acest consiliu să aparțină, pentru prima oară în istoria sa, cu adevărat românilor.
CRS are deschidere față de toți românii din Serbia, inclusiv cei de Timoc, astfel că în conceptul și programul nostru de activitate, avem prevăzut ca CRS să adune în jurul ei toate organizațiile și asociațiile românești atât din Voivodina cât și din Timoc. În felul acesta încercăm să ajungem la ceea ce s-a promovat deja de aproape două decenii, și anume unirea\unificarea tuturor românilor din Serbia. Acest aspect va fi posibil doar atunci când, CNMNRS va aparține cu adevărat românilor și conducerea sa va fi una profesionistă, stabilită pe baza criteriilor de competență, și nu pe baza unor calcule politice. Când se va întâmpla acest lucru, vom reuși într-adevăr să spunem că pentru prima dată în istoria post-modernă a Serbiei, românii nu vor avea o reprezentare politică, și în felul acesta practic vom putea realiza o reorganizare a vieții culturale a tuturor românilor din Serbia.
Ca urmare, CRS dorește să câștige conducerea CNMNRS, forumul suprem pentru păstrarea identității si spiritualității românilor din întreaga Serbie, legiferat de statul sârb. În conformitate cu legislația sârbă doar consiliul poate face ceva pentru îmbunătățirea legii minorităților, fiind partenerul statutar în acest proiect, rezultând importanța pe care acesta o are. În prezent, CRS este în exclusivitate lipsită de sprijin și mijloace financiare, pentru că actuala conducere a CNMNRS nu face nimic în această privință, pe motiv că vede în noi un adversar care ar putea să o detroneze. Indiferent de context, este absurd ca CNMNRS să nu sprijine CRS timp de trei ani de zile cu niciun fond, și să refuze finanțarea tuturor proiectelor depuse, sub diverse pretexte. Deși CNMNRS dispune de mijloace financiare mari din partea statului sârb, în jur de 850.000 euro anual, CRS nu a primit niciun ban. În schimb, CNMNRS e singurul consiliu minoritar din Serbia care are propria orchestră, ansamblu folcloric, cor femeiesc si barbătesc etc., pe care le folosește ca elemente de campanie electorală și promovare a imaginii actualei conduceri.
La alegerile din acest an pentru conducerea CNMNRS, CRS se va baza în campanie doar pe mijloacele proprii și nimic mai mult. Vom intra practic într-o bătălie în care actuala conducere a CNMNRS va câștiga exclusiv datorită mijloacelor și posibilităților financiare mari. Statul român trebuie să înțeleagă că dacă nu va sprijini și CRS, lucrurile se vor agrava în ceea ce privește organizația. Dacă aceleași persoane din CNMNRS vor câștiga din nou conducerea consiliului, lupta pentru salvarea CRS este pierdută. Alegerile din toamna acestui an vor fi cruciale pentru CRS, și dacă acum nu încercăm să ne unim toate forțele pentru ca acest consiliu să revină în exclusivitate românilor, totul va fi pierdut.

Clement Lupu: Ați menționat de partenerii Dvs. din Timoc. Care sunt problemele cu care se confruntă la ora actuală, românii din Timoc?

Prof. Dorinel Stan: Românii din Timoc, în ultimii ani și-au expus problemele atât la Bucuresti cât și aici în Serbia. Problema lor este foarte complexă și o soluție ad-hoc nu este aplicabilă în Timoc. Aici, pentru a putea oferi soluții viabile, cel mai important aspect îl reprezintă cunoașterea realității din teren, la nivelul românilor din Valea Timocului. În acest sens este necesară o strânsă coordonare între Corpul Diplomatic Romanesc din Serbia, asociațiile reprezentative, mediul asociativ din Serbia, respectiv din Bucuresti. Nu trebuie acționat în mod unilateral și pe moment, deoarece aceasta nu face decât să agraveze situația. În primul rând nu există o strategie pentru Timoc, și ca urmare de fiecare dată ne lovim de tot felul de probleme.
Instituțiile care îi reprezintă în prezent pe românii din Serbia mai mult încurcă, neavând capacitatea de a se implica direct în soluționarea problemelor românilor din Timoc. Pe cei din actuala conducere a CNMNRS nu-i interesează prea mult românii din Timoc, iar din cauza indiferenței și neimplicării lor corespunzătoare, există inclusiv riscul ca proiectul pilot de introducere a orelor de limbă română în școlile din Timoc să devină un eșec. Ca urmare CRS, împreună cu mediul asociativ al românilor din Serbia, societatea civilă românească, reprezentanții Corpului Diplomatic Român din Serbia, autoritățile de la București, și toți cei care vor să se implice în soluționarea complexități problemei românilor din Timoc, vor trebui să-și unească eforturile și să acționeze în mod unitar pentru ca românii din Timoc să se bucure de toate drepturile elementare conform standardelor, legilor și Constituției statului sârb.

Clement LUPU

Sursa: aici