By ris
Reflex al albastrului ancestral al apelor mărilor de altădată, oglindă a cerului spiritual împodobit cu nori eshatalogici prin care răzbat raze ale dumnezeirii și firmanent al creației pe care poți descifra desenele istoriei și brazdele vremurilor, cerul binecuvântat al Banatului este balta de azur de care atârnăm ființial, spre care privind, ne rugăm și pe care contemplând-o, ne înnaripăm înspre îndepărtate zări metafizice și înalte orizonturi teologice.
Cerul Banatului este cupola bizantină cu Hristos Pantacrator care stă pe aripi de serafini și e privit de ochi de heruvini, seasupra unui Templu natural mărginit de ape, pe a cărei vatră de țărână ne naștem într-un răsărit personal, ne botezăm într-o cristelniță ortodoxă, trudim într-un lut originar, ne rugăm și cântăm într-o limbă românească și murim într-un asfințit singular, cu nădejdea dacică în nemurire și cu speranța creștină întru înviere.
Senin sau înnegurat, liniștit sau furtunos, cerul Banatului este fereastra prin care ochiul lui Dumnezeu ne privește neîncetat și înspre care noi ne ridicăm smeriți ochii noștri.
Parafrazând un epitaf preacunoscut, putea-vom spune: Cerul Banatului deasupra mea și legea românească din mine!
+ Daniil Partoșanu
Episcop administrator al Episcopiei ”Dacia Felix”
