By ris
“Inamicii Uniunii Europene sunt Memoria și Cultura ….”
Dar despre care Memorie și Cultură vorbim? Categoric despre cele naționale, pentru că ele sunt inamicii Culturii Europene, a Europenizării și spălării identității naționale în contextul Uniunii Europene. Dacă avem Memoria străbunilor, dacă menținem Cultura sau Cultul național, nu ne vom putea europeniza și astfel nu ne vom încadra în ceea ce se vrea și se dorește cu atâta ardoare: Cultura Europeană, inima Uniunii Europene. Cum să înțelegi Uniunea Europeană și să te dezvolți odată cu ea, dacă nu ești adept al Culturii sale… al culturii de masă, fără rădăcină, amestecată, de aceeași culoare de la un cap la altul al Europei Unite!
Aceasta este una din propozițiile introductive din prelegerea “Cât mai ține Europa?” pe care o susține Mihai Răzvan Ungureanu în fața studenților, a tuturor celor care se găsesc în locurile în care domnia sa discută liber și convingător despre Cultura Europeană, sufletul Uniunii Europene. Argumentul de bază în susținerea acestei afirmații este acela al lipsei războiului, sau războaielor pe pământ European în ultimii zeci de ani, mai precis, de când există Uniunea Europeană! Niciodată în istoria Europei, spune dânsul, nu s-au întâlnit atiția ani de pace, de lipsă de răzmerițe și războaie cum sunt cei de când UE este mama noastră. Așadar există un preț care trebuie plătit pentru această pace și acest preț îl reprezintă acceptarea Culturii Europene și lepădarea de cultura și memoria trecutului …. adică națională, considerată identitară și care ne face rău!!! De ce să trăim în trecut? Viitorul este în fața noastră și trebuie să-l îmbrățișăm și să ne pregătim pentru el …. gata spălați pe creier, dacă stăm să dăm ascultare acestor prelegeri.
Nu este o glumă. Este un adevăr șocant, un program care ne este impus pe toate planurile. Trebuie să acceptam Cultura Europeană și să nu ne mai intereseze cea națională. Ce tradiție? Ce rădăcini? Suntem toți o apă și un pământ, că doar trăim toți pe continentul European….
Când predici așa ceva în fața tinerilor, riscul de a fi luat în serios este major. Mai ales atunci când cel ce predică este o persoană binecunoscută, cu un statut social de la care te aștepți să înveți ce e bine, să înveți cum să-ți croiești drumul în viață. Așadar, astfel de lucruri le sunt prezentate copiiilor noștri cu lux de amănunte și exemple imbietoare, mai ales când se aduce ca argument sumedenia de festivale din țară și de peste hotare, toate inventate și perfecționate special pentru ei, pentru a se bucura de viața frumoasă și pașnică a UE si de ce le poate oferi ea. Cu cât se amestecă mai tare culturile țărilor europene, cu atât mai bine! Oamenii se cunosc mai de-aproape, se iubesc mai bine, se dezvoltă mai bine, nu mai sunt trași în jos de un bagaj greu al obiceiurilor și ideilor naționale. Hai să fim Europeni! Fără culoare, fără identitate personală (ca să nu mai zic iar națională), fără prejudecăți, fără dureri în suflet datorită memoriei trecutului! Aceasta este linia pe care copiii noștri trebuie și li se impune să o urmeze.
Și acesta este doar un exemplu. Am asistat în ultima perioadă la o pleiadă de astfel de prelegeri, indiferent care ar fi fost locul și scopul întâlnirilor, discursuri venite și de la personalități de la care nu m-aș fi așteptat să îmbrățișeze acest subiect; până la urmă se ajunge la același numitor comun: ca să fim europeni, ca să ne putem integra în UE trebuie să aceptam Cultura Europeană, iar dacă vom continua să fim catâri și să nu ne lepădăm de Memoria și Cultura proprie, acei inamici urâți și răi… vom muri nefericiți!
Cum va arăta viitorul celor care vor veni după noi?
