By ris
Între cele două războaie mondiale, multe școli din satele bănățene populate de români, au rămas fără învățători, sau fără numărul necesar de cadre. În anul l929-3o, la Școala primară cu patru clase din Nicolinț, o perioadă de timp, au fost angajați numai doi învățători Dimitrie – Mita Stefanović, care era și director și soția sa Danica, ambii necunoscători ai limbii materne a elevilor.
Mulți dintre foștii elevi, născuți între anii l921-l923, nu mai sunt în viață, dar pe unii îi recunoaștem după fizionomie și poreclă ca bunăoară pe Gheorghe lu Cinculeasă, Tibi lu Frințești, Nică lu Robu, (jos), Măria lu Oprești, Sara lu Ambrușoni, Măria lu Trăicu, Nielica și Dorica lu Muțulești, Măria lu Jurcoane, Luța și Mița lu Valea, Mărioara și Victoria lu Buică, Măria lu Murgulești, Aurelia lu Sisu, Boaba lu Miclescu, Cornel lu Ciușu, Proca lu Costoni, Viorel lu Frințești, Cornel Boca, Trăian lu Covaciu, Lena lu Păunchești, Nicu lu Bosioc, Trăian lu Tuicu, Chentă lu Garici, Trăian lu Tuiculești…. Mulți erau absenți (ce păcat) și doar unii erau îmbrăcați în frumosul port popular, dar nelipsită era căciula sau clăbățul.
Și acestă fotografie este un document al vremurilor trecute și o reamintire despre realități și oameni.
Numai trei elevi din această generație au continuat școlarizarea la Liceul român din Vârșeț, iar apoi studiile în țară sau în România, luându-și licența în medicină (dr Nicolae Bosioc), în farmacie (Conf. dr. Pavel Petcu) și în economie (Tiberie Petcu).
Gh. B.
