Să spunem lucrurilor pe nume

Toată lumea crede că liderii recunoscuţi din Serbia de răsărit şi Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Române din Serbia nu colaborează. Oricine care este cât de cât iniţiat în problemă îţi jură că aşa este!

Eu am decoperit că de fapt colaborează şi s-au înţeles de ani buni să urmeze o strategie! Cel puţin aşa pare dacă ai puţină logică!
Liderii românilor din Serbia de răsărit le-au promis celor din CNMNRS că CNMNRS nu va avea bătaie de cap în Valea Timocului şi Moravei fiindcă ei (liderii) îi vor convinge pe oameni să nu se declare la recensământ români ci vlasi.
CNMNRS s-a bucurat că nu mai are o grijă în plus.
CNMNRS le-a promis liderilor românilor din Serbia de răsărit să stea liniştiţi că ei nu vor face niciun demers nici dacă oamenii de rând vor cere să înveţe copiii lor limba română în şcoli.

S-au ţinut de cuvânt ambii parteneri! Iată cum:
1.S-au ţinut de cuvânt în 2011/2012:
a)Liderii din Serbia de răsărit (se aude că şi pe banii României) au plătit afişe în care se încurajau românii să se declare la recensământul din 2011 vlasi. S-au declarat vlasi dacă aşa li s-a cerut chiar de liderii lor care parcă au doar ţinta să fie şefi ai unui propriu consiliul naţional (valah fiindcă nu pot fi două consilii româneşti).
b) CNMNRS s-a ţinut de cuvânt în 2012 şi nu au zis nici pâs când sute de părinţi din Serbia de răsărit semnaseră în primăvara lui 2012 ca să înveţe copiii lor în şcoală ore de limbă română din 1 septembrie 2012.

2)A apărut ceva în 2013 care a început să le dea bătaie de cap dar ei se ţin mai departe de înţelegere:
În martie 2013, Belgradul (la presiunile diplomaţiei româneşti şi internaţionale) a făcut o anchetă oficială în şcolile din judeţele Bor şi Zajecear şi s-a întâmplat ceva care a stricat liniştea liderilor din Serbia de răsărit şi a CNMNRS. Peste 1600 dintre aceiaşi români care s-au declarat la recensământ vlasi fiindcă aşa erau îndemnaţi de liderii lor, au semnat în faţa directorilor de şcoli în martie 2013 că vor la şcoală ore de limbă română pentru copii de la 1 septembrie 2013!

Imediat Belgradul i-a chemat pe cei din CNMNRS şi i-a luat la rost de ce nu se ocupă de românii din Serbia de răsărit.
De voie-de nevoie CNMNRS a acceptat la sugestia ministerului să înceapă chiar in aprilie 2012 ore de limbă română. Jos pălăria pentru cadrele didactice din Voivodina! Ele şi-au făcut datoria în proiectul pilot din primăvară.

Pentru ca orele de limbă română să înceapă la 1 septembrie (sau măcar la 15 septembrie fiindcă legea sârbă are şi o asemenea posibilitate), pentru cei 1617 copii care au cerut acest lucru la ancheta oficială din martie şi pentru încă atâţia din Branicevo şi Pomoravski ale căror cereri abia sunt acceptate să fie înregistrate la secretariatele şcolilor, ar trebui selectate cam 200 de cadre didactice din Serbia de răsărit care cunosc limba română la nivel elementar care să fie testate de o comisie din Vârşeţ sau Novi-Sad, ar trebui cuprinse în orar de la orele 12 sau de la 13 aceste ore, ar trebui găsite surse bugetare sau extrabugetare pentru plata acestor profesori, ar trebui un tiraj de 3000 de abecedare în limba română tipărite în Serbia.

CNMNRS este împuternicit legal să urmeze paşi concreţi în acest demers (am descris câţiva dintre aceşti paşi în materialul ataşat cu indicarea de fiecare dată a articolului din legea sârbă).

3. CNMNRS se ţine de cuvânt să nu facă nimic. Liderii românilor din Serbia de răsărit se ţin şi ei de cuvânt şi nu recomandă niciun om celor din CNMNRS pe care CNMNRS să îl numească sau recomande în multele cazuri pe care legea sărbă le permite şi le cere explicit fiindcă de acum procedura este în sarcina şcolilor care sunt autonome şi la la nivelul administraţiei locale. Şcolile singure îşi angajează personal în Serbia, CNMNRS fiind abilitat să monitorizeze însă acest demers, să recomande oameni, să indice texte legale într-o zonă în care nu exista practica orelor de limbă maternă.

Nici liderii din Serbia de răsărit şi nici CNMNRS nu îşi calcă înţelegerea de a nu face nimic! Parcă abia aşteaptă toţi să nu se petreacă nimic bun în ceea ce priveşte orele de limbă română.
Sau aşteaptă oare toţi ordine de la Belgrad când acum lucrurile se rezolvă din punct de vedere administrativ în teritoriu la nivelul şcolilor şi comunelor?

Un ordin cred că au primit. Să critice România!
Şi au început-o!
Ei cer schimbarea unor diplomaţi români din Serbia chiar în ziua în care aceştia inaugurează o bibliotecă românească la Zajecear (poate fiindcă nu este valahă sau fiindcă nu au câştigat ei proiectul de finanţare)!
Măcar din gură şi măcar în România puteau cere schimbarea unor directori de şcoli care nu au făcut minima procedură de introducere a orelor de limbă română pentru elevii pe care chiar ei i-au întrebat oficial în martie despre acest lucru!
Ei, cetăţeni sârbi de etnie română, cer în România schimbarea unor oameni ai statului român care cică nu îi plac pe ei fiindcă au încurajat oamenii să nu se declare români! Trebuie să ai mult tupeu să faci acest lucru care jigneşte minima inteligenţă! Sigur că un reprezentant al României îi place cu ceva mai mult pe cei care se declară români în Serbia decât pe cei care se declară vlasi sau azerbaigeni! Aşa cere fişa postului! Ar fi greşit dacă ar face pe dos!
În Serbia, aceşti lideri, nu cer demisia vreunui director de şcoală care calcă în picioare voinţa copiilor români de a învăţa din 1 septembrie să scrie în limba maternă ,,mamă,,!

Totul este conform înţelegerii dintre CNMNRS şi liderii din Serbia de răsărit!
Au reuşit să abată atenţia de la ceea ce urgent ar trebui să facă ei şi instituţiile sârbe!
Presa a avut o falsă temă când mii de copii aşteaptă în zadar ore de limbă română!

Totul a ieşit! Belgradul se poate bucura!
Românii din Serbia critică diplomaţia română ca şi cum ambasadorii şi consulii ar fi directori de şcoli şi ei ar fi cei care trebuie să angajeze 200 de profesori care să le predea copiilor limba română!

Ştiu că am deranjat mulţi prieteni spunând cele de mai sus!

Dacă nu este aşa atunci să se arate:
-dacă în 2011, liderii din Serbia de răsărit au pus sau nu au pus afişe cu ,,eu sunt vlah” la recensământ ştiind bine că se pregăteşte din 2010 standardizarea unei limbi vlahe şi că un număr mic de români la recensământ va fi un argument de tergiversare a acordării drepturilor românilor
-dacă CNMNRS a spus măcar vreun ,,pâs” oficial sau au înaintat măcar formal vreo adresă vreunei şcoli în 2012 în sprijinul copiilor care ceruseră acolo ore de limbă română de la 1 septembrie 2012
-dacă în această vară liderii din Serbia de răsărit au recomandat sau nu în scris vreun român din teritoriu către CNMNRS care să reprezinte CNMNRS în şcoli sau comune
-dacă liderii din Serbia de răsărit au făcut sau nu vreo adresă oficială în această vară către directorii şcolilor să înceapă urgent procedura legală
-dacă CNMNRS a a făcut sau nu vreo adresă oficială în această vară către directorii şcolilor să înceapă urgent procedura legală

Dacă măcar ceva nu este cum am spus eu mai sus atunci înseamnă că sunt un mincinos!
Lucrurile aşa au stat! Lucrurile aşa stau în fapt şi acum!
Nu este totul pierdut! Lucrurile pot fi îndreptate! Timpul permite! Vremurile permit!
Doar să se facă urgent sesizări la şcoli să înceapă procedurile legale!
Doar să se recomande urgent oameni din teritoriu în comitete prevăzute de lege!
Doar să se facă pe ACEASTĂ TEMĂ conferinţe de presă!
Liderii din Serbia de răsărit şi CNMNRS nu trebuie să se iubească, dar trebuie să lucreze împreună pentru a nu-i dezamăgi pe miile de copii români care aşteaptă ore de limbă română!

Dacă astea nu se fac în Serbia şi nu în România, atunci înseamnă că aceşti lideri şi CNMNRS chiar s-au înţeles să facă rău comunităţii româneşti din Serbia.

Ori au o înţelegere malefică ori sunt ameninţaţi de cineva să nu facă nimic din ceea ce trebuie pentru introducerea limbii române în şcoli! De ameninţat sunt sigur că nu diplomaţii români i-au ameninţat ca să nu facă niciun pas din paşii pe care urgent ar trebui să îi facă! Diplomaţii români nici nu i-ar putea opri fiindcă cei care acum au de făcut paşi concreţi sunt cetăţeni sârbi! Îi opreşte sau nu cineva să facă ce este de făcut? Vom vedea în zilele următoare.
La cât timp şi suflet am pus pe această temă voi fi primul care să îi felicit dacă vor face ce e de făcut şi dacă nu vor aştepta să treacă baba cu colacii ca să dea vina unii pe alţii sau pe altcineva (pe Serbia, pe România, pe Dacici, pe diplomaţi români, pe consiliul azerbaigenilor etc)!

Viorel Dolha – Preşedintele AGIRo

%d blogeri au apreciat: