Rolul bisericii în viața românilor bănățeni

Corul bisericii ortodoxe române din Vârșeț cu preotul Traian Oprea (1926)
Corul bisericii ortodoxe române din Vârșeț cu preotul Traian Oprea (1926)

Românii bănățeni au aparținut mult timp, alături de sârbi, de Mitropolia de Sremski Karlovci (Voivodina). Încă în anul 1848 apare însă inițiativa desprinderii românilor ortodocși de jurisdicția acestei Mitropolii, profilându-se ideea ca ei să aibă un vicariat episcopal autonom cu sediul la Vârșeț.(1) Aceste idei de ieșire de sub aripa protectoare a Mitropoliei, se vor fructifica abia în anul 1864 prin așa-numita despărțire canonică. Astfel, românii își formează propria Mitropolie cu sediul la Sibiu. Primul mitropolit a fost Andrei Șaguna și sub jurisdicția lui intrau românii ortodocși din Banat și Transilvania.
După divizarea Banatului, românii de aici aparțin canonic de două episcopii: cea a Caransebeșului și cea a Aradului, astfel nu toți românii din partea sârbească a Banatului aparțineau de aceiași episcopie. Una din  marele probleme care au apărut (pe lângă confiscarea bunurilor odată cu reforma agrară), a fost plecarea preoților în patria mamă. În astfel de condiții a trebuit găsită o soluție. Convenția româno-iugoslavă semnată în anii ‘30 ai secolului trecut care părea să îmbunătățească situația bisericii române în partea sârbească a Banatului nu a fost ratificată de parlamentul iugoslav și niciodată nu a intrat în vigoare.
Situația s-a reglementat în anul 1971 când la Vârșeț ia naștere Vicariatul ortodox român subordonat (cu cele trei proto­popiate ale sale) Mitropoliei din Timișoara. Astfel, la Vârșeț și-a avut sediul instituția care reunea clerul din toate localitățile populate de români.
Din primăvara anului 2001, românii din Serbia u un episcop în persoana P. S. Daniil Partoșanu. Alegerea unui episcop de către Sinodul de la București pentru românii din Serbia, a fost un pas foarte important pentru creșterea influenței bisericii în viața românilor din aceste părți. În momentul în care și în Serbia, religia intră în școli, biserica începe să-și aibă rolul ei, și a fost important ca ea să fie cât mai bine organizată, cu atât mai mult dacă se află în afara granițelor României. Faptul că românii vârșețeni au în vecini un arhiereu este un mare plus pentru viața lor culturală și socială.
Eugen Cinci

Note:
1. La Vârșeț funcționează un seminar teologic din anul 1768. După reînființarea lui în anul 1820, mai bine spun între anii 1822-1856 aici funcționează o secție românească. (Popi, Gligor dr. La catedrala sârbă din Vârșeț serviciul religios se săvârșea în românește, în ziarul Dealul Vârșețului, anul I, nr. 3, pag 2.) Acestea ar fi primele date despre o școală românească la Vârșeț.

%d blogeri au apreciat: