Proiectul Romanesia – toți țiganii din europa în România?!

ratiu1
Fostului primar al Romei, Walter Veltroni, ex-comunist, a declarat că Românii ocupă primul loc în statistica criminalităţii din Italia; s-a adăugat la scurt timp, de la celălalt capăt al eşicherului politic, declaraţia deputatei Alessandra Mussolini, fostă subretă de spectacol, care a declarat că „Românii sunt un popor de hoţi, violatori şi criminali”.

Ziarul „Il Tempo” din Roma, pusese la dispoziţie un număr de telefon gratuit pentru a semnala delictele românilor, iar ziarul „Padania”, al Ligii Nord, scria că Românii sunt descendenţii Hunilor, indicând – cu rea credinţă sau ignoranţă – în spaţiul geografic românesc, locul de origine al Hunilor.  Se ajunsese la o adevărată psihoză în rândul masei, intoxicată de propaganda antiromânească a mass-mediei. Principali politicieni se întreceau, în atmosfera de nesiguranţă amplificată de mass-media în urma a câtorva delicte, ca să se pună deasupra valului de panică stârnit în rândurile populaţiei, pentru a-i capta voturile, promiţând legi severe de expulzare, reintroducerea vizei cu România, ba chiar examinarea de măsuri pentru expulzarea României din Uniunea Europeană. În sfârşit, cartea „Immigrazione e criminalita’ in Italia” a Profesorului de sociologie de la facultatea de statistică a Universităţii din Bologna, Marzio Barbagli, apărută la editura „Il Mulino”,  face lumină, desumflând minciuna ţesută mediatic în jurul Românilor, demostrând că totul a fost un plan pus la cale de principalele partide politice, atât de stânga cât şi de dreapta, în acord cu elemente ale serviciilor secrete, pentru a crea o climă de panică în peninsulă, pe seama întregii comunităţi de români cinstiţi.
Vreau să atrag însă atenţia asupra unor mecanisme ale manipulării, mai puţin cunoscute: într-un articol din 26 aprilie 2008, ziarul „Corriere della Sera” atrăgea atenţia asupra unui e-mail primit de un asesor la primăria Romei, Mario Di Carlo, şi publicată pe internet;  în acea depeşă e-mail, reluată de agenţia ANSA, se dezvăluia că la poliţie se descoperise, în buzunarul lui Ioan Rus, presupus violator al unei tinere africane, cartea de vizită a avocatului care l-a apărat pe premierul Berlusconi, pe Previti şi pe magistratul  Squillante, acuzaţi de corupţie, în procesul Lodo Mondadori! Cum era posibil ca un om, fără locuinţă, locuind într-o tabără de nomazi -ţigani- la marginea Romei, să meargă la o agresiune, gata pregătit, cu cartea de vizită în buzunar, a avocatului celor mai faimoşi politicieni din Italia?  Nu era cusut cu aţă albă?

ratiu2
Mai mult, la locul agresiunii, apăruseră din pământ, chemând carabinierii, doi simpatizanţi ai partidului lui Berlusconi. Era totul pus la cale, pentru a amplifica senzaţia de nesiguranţă a cetăţenilor, în zilele dinaintea alegerilor pentru primăria Romei şi a-i determina să-şi dea voturile candidatului opoziţiei, cum s-a şi întâmplat?
Un alt fapt, relatat de ziarul „Il Tempo” din Roma, la 12 noembrie 2007, trecut fără a fi băgat în seamă, la puţine zile după cazul Mailat, a fost acela al unui cetăţean austriac, arestat la marginea Romei, într-o tabără de nomazi din România. Ce căuta tocmai în acele zile, un cetăţean austriac(!), într-o tabără de nomazi din România?
Trebuie adăugat că se ducea de mult timp, cu mult înainte de delictul Mailat, o campanie deşănţată -probabil în toată Europa, căci se desfăşura şi la TV franceză- pentru a confunda  Românii cu Romii. Ori de câte ori era vorba de România, TV italiene nu arătau niciodată, de exemplu Sibiul, capitală culturală a Europei în 2007, sau natura splendidă a României, etc., ci, ca un şablon, numai şatre de ţigani, cu copii dezbrăcaţi, etc., acreditând cu uşurinţă ideea în rândurile telespectatorilor italieni, că aceea şi numai aceea era România şi erau Românii.
La 11 noembrie 2007 apărea în ziarul „Il Giorno” din Milano, fotografia mare a unei şatre, sub care era un curios articol -pe care-l ataşez- cu titlul „Rom la casa lor cu ajutorul nostru„. Redau în traducere  pasajele importante din acest articol: „Ferme colective în care familiile rom să poată trăi şi desfăşura activităţile lor tradiţionale. O oportunitate pentru a da casă şi lucru unor grupuri familiare care în acest moment nu au nimic. Ideea, chemată „Proiectul Romanesia„, de la numele geografic care se leagă de limba nomazilor, romanes, prevede crearea în România (literele accentuate aparțin autorului) a unei prime ferme care să găzduiască familii care se află astăzi în Italia.” „Proiectul Romanesia” – explică Roberto Malini, studios de Istoria şi cultura popoarelor nomade – se naşte pentru a crea în România ferme colective în care familii rom să poată trăi şi dezvolta activităţile lor tradiţionale. Colaborarea cu cercul Pasolini de la Pavia, condus de consilierul comunal Irene Campari şi de editorul Giovanni Giovannetti, se revelează fundamentală pentru realizarea sa.” Apoi, în articol scrie că preţul pământului în România este ieftin – 350 de euro hectarul – şi se invită cititorii să participe la cumpărarea de obiecte la o expoziţie on-line, pentru strângere de fonduri pentru a cumpăra pământ în România pentru romi. Articolul conchide: „Este foarte important ca cetăţenii să participe activ, pentru că de la Romanesia poate începe un nou model de existenţă rezervat popoarelor nomade (rom, sinti şi kale), fără conflicte etnice, ronde rasiste, intoleranţă şi discriminare.” „Ar fi foarte important ca instituţiile să adere la Proiectul Romanesia, pentru a oferi lucru şi locuinţe pentru Rom în România”.
Este clar că este vorba de un proiect nu numai pentru ţiganii din România, dar din toată Europa (Sinti, din Germania, etc., Kale din Spania, etc.). Întrebarea este: A devenit România, în U.E., o ţară de colonizat la mendrele oricui fără discernământ, din Italia sau din Europa? Un sat fără câini?
Grecia a făcut opoziţie ani de zile la admiterea Republicii Macedonia la ONU, până când aceasta nu şi-a schimbat numele în… F.Y.R. (Former Yougoslav Republic), numai pentru că Republica Macedonia purta numele unei provincii din Grecia.  Bulgaria s-a opus la recunoaşterea numelui monetei comune EURO, până când aceasta nu a fost scrisă şi EVRO, în versiune bulgărească.
Noi ne lăsăm însă plagiaţi, confundaţi cu alte popoare, instituţionalizând la noi numele inventate de alţii, în scopuri puţin prieteneşti, de rom şi romanes, care plagiază identitatea şi numele nostru naţional. Cu alte cuvinte, ne săpăm singuri groapa.  Preşedintele Băsescu, în vizită oficială la Atena, la sfârşitul lui mai 2009, ia partea Greciei în ce priveşte nerecunoaşterea numelui de „Republica Macedonia” pentru statul cu capitala la Skopje, deoarece acest nume este aproape la fel cu cel al provinciei Macedonia din nordul Greciei. Dar, Rom cu România?
Şi ceea ce este şi mai curios, chiar grotesc, este că în alte state Românii sunt consideraţi Vlahi, Moldoveni, etc., iar nu români, în timp ce țiganii sunt consideraţi în Europa „români”!
Dacă un Proiect ca „Romanesia”, pleacă din U.E. şi Italia, de ce să ne mirăm că, mai începători în ale democraţiei, Sârbii colonizează în Voivodina, în satele româneşti, ţigani din Kosovo?
După lamentabilă prestaţie a fostului premier Tăriceanu la Belgrad, în octombrie 2008, în care aspiraţiile legitime la viaţă naţională ale fraţilor noştri din Timoc au fost trecute în coada comunicatului, într-un desiderat platonic, fără nici o implicaţie practică, să ne mai mirăm dacă vor fi ratificate cu Serbia, în conferinţa trilaterală de la Belgrad, de la 8 iunie 2009, colonizările din Voivodina, iar cele în „Romanesia”, cu Italia?
România, o lăsăm să moară?

Emil Petru Raţiu

 

Emil Petru Raţiu (n. Chişinău, 1935) a locuit din 1940 în Bucureşti, unde a urmat şi a absolvit şcoala primară, liceul „Gheorghe Lazăr”, apoi Universitatea (Facultatea de medicină generală, Bucureşti). În noiembrie 1968, după eşecul „primăverii de la Praga”, a rămas în Occident. Din 1969 s-a stabilit în Italia. Locuieşte la Roma. În calitatea sa de medic, nu a pregetat să facă voluntariat în Africa, inclusiv în Etiopia. A făcut mai multe călătorii în India, interesat fiind de civilizația, cultura și spiritualitatea acestui subcontinent, ca o alternativă la galopantul amurg al zeilor vizibil în Europa.
În calitate de scriitor, a publicat în ianuarie 1989, la Roma, culegerea de schiţe şi nuvele Supravieţuitorul, apoi romanul Bariera la editura Clusium din Cluj-Napoca, în 1994, cu o postfaţă de Teohar Mihadaş. Acest roman poate fi considerat o carte a exilului și a înstrăinării de sine, și totodată a laitmotivului istoriei maștere vs insulele de românism din Balcani. Este autorul a circa 160 de eseuri, proză scurtă, jurnale de călătorii, articole pe teme istorice, în principalele reviste literare din ţară, precum şi în paginile unor publicaţii de limbă italiană sau franceză, în această din urmă limbă pe teme de filologie şi istorie. A înfiinţat la Trieste, în anul 1994, Asociaţia Culturală „Andrei Glavina”, după numele celui considerat apostolul istro-românilor, reprezentanți ai unei minorități lingvistice din Istria (Croația) și vorbitori ai unui dialect din familia limbilor romanice – istro-româna – practic în curs de dispariție, sortit să rămână atestat doar în dicționare sau în tratatele și manualele de specialitate. În calitate de preşedinte al acestei asociaţii non-guvernamentale, a participat la congrese ale Consiliului Europei şi ale altor organizaţii internaţionale, pe tema minorităţilor naţionale.

%d blogeri au apreciat: