Jocul din Uzdin pictat și la New York


Puterea de exprimare a omului simplu în domeniul artelor vizuale ne determină să cunoaștem mai bune, în timp și spațiu, trecutul și frumosul creat de bătrânii noștri secole în șir, să ne cunoaștem noi între noi și să știm cărui neam aparținem.
În acest sens, pictura naivă din Uzdin reprezintă cel mai  convingător exemplu. Atât cocoșul Floricăi Puia, cât și burianul Măriei Bălan  poartă costumele cu care ne mândrim și noi, urmașii celor ce le-au creat.
Aceste realizări ale omului de rând ne umplu sufletul de bucurie, ne forțează, pur și simplu, să ne mândrim de rezultatul muncii și artei plăsmuite de străbunii noștri.

Evident că acești primi fii sau fiice  ale neamului care, prin arta lor, au lăsat urme românești pe aceste meleaguri, dar și în întreaga lume, au fost: Anuica Măran, Anuța Dolamă, Mărioara Motorojescu, Florica Puia, Sofia Doclean, Florica Cheț, Viorica Iepure și Steluța Țăran.
Prima lor expoziție a fost organizată într-un centru românesc, la Vârșeț, în anul 1962 de către doi tineri entuziaști și, la rândul lor, pictori: Adam Doclean și Mihai Condali. Ambii sunt astăzi trecuți în nemurire.
Din acest oraș, “caravana frumuseții” pornește la drum lung prin toate orașele europene mai mari. Mai târziu, Măria Bălan și Anuica Măran se bucură de o călătorie lungă cu vaporul, spre a expune în America.
Expoziția a fost deschisă la New York cu ajutorul Ambasadei iugoslave. Din această metropolă le-a rămas în memorie o amintire nostimă. Pictorița Maria Bălan, căreia Ambasadorul i-a propus să picteze panorama orașului de pe cea mai înaltă clădire, a pictat jocul din Uzdin. La nedumerirea Ambasadorului, aceasta a constatat că oriunde pleacă ia și Uzdinul cu ea, pentru că e frumos.
Datorită talentului și muncii lor, aceste femei au început să cunoască lumea și să contribuie la popularizarea Uzdinului pe harta lumii. Curiozitatea i-a determinat mai ales pe mulți oameni de cultură, politicieni, etc. să viziteze localitatea și să se bucure de realizările acestor femei pline de spirit creator. Străinii au avut prilejul să cunoască bogăția artistică a costumelor populare, arta lor creativă. Ele au “țesut și cusut frumusețea naturii pe creațiile lor”.

Probabil că acest fenomen l-a îndemnat pe marele critic de artă naivă, francezul Anatol Jakovschi să remarce: “Datorită minunatului costum și a pictorițelor naive, Uzdinul va rămâne în veșnică amintire”. Iar Oto Bihali Merim le acordă un alt compliment: “Pictorițele naive din Uzdin sunt cea mai puternică școală folclorică pe harta mondială”
Anul 1973 ne va rămâne într-o veșnică amintire plăcută. Atunci Uzdinul a fost vizitat de reprezentanții corpurilor diplomatice din Belgrad. Oaspeții au rămas încântați de cele văzute. Pictorițele și soții lor au pregătit pentru toți o masă comună, ca la nunțile bogate care se organizează în sat. Probabil că și acest eveniment a făcut ca în fiecare duminică gospodăriile pictorițelor și jocul din centrul satului să fie vizitate de străini.
Uzdinenii nu pot uita ziua în care în satul lor a poposit echipajul navei cosmice “Apollo 15”, din care au făcut parte David R. Scott, Alfred M. Worden și James Irvin.
Era o zi de mare sărbătoare.
Tot satul s-a adunat să-i vadă pe “oamenii de pe Lună” Dar și-au dat seama că și aceștia sunt oameni obișnuiți ca și noi. Cosmonauții s-au bucurat de amabilitatea uzdinenilor. La întrebarea pusă de cineva “Cum e pe Lună?”, unul dintre ei a răspuns: “Luna-i ca Uzdinul”
Printre personalitățile de vază care au vizitat Uzdinul și Școala de pictură naivă din localitate, îi amintim pe. Koča Popović, Milenko Bojanić de la noi, deși sunt și mulți alții, dar în special pe fostul președinte al României, Ion Iliescu. Acesta a fost întâmpinat de întreg satul, dar și de mulți oameni din localitățile învecinate. Despre acest eveniment s-a scris foarte mult, astfel că nu e cazul să repetăm aici toate detaliile.
Cele spuse mai sus reprezintă doar un mic fragment din istoria culturii uzdinene. Ne-am referit doar la începuturile activității acesteia și la cele câteva pictorițe deschizătoare de drumuri. Urmând exemplul lor, s-au afirmat pe plan național și inernațional și Sofia Ionașcu, Ileana Oalge, Sofia Bosică, Streluța Giura, Ofelia Spăriosu, Aurora Velici și pictorul Viorel Bosică. Desigur că sunt și alții care ar merita să fie amintiți.

Școala de pictură naivă din Uzdin dă roade și în continuare. Dacă n-ar fi așa, desigur că aceasta ar fi fost doar o experiență efemeră pe care lumea ar fi uitat-o foarte repede. Și este nemaipomenit de bine că urmașii primelor artiste uzdinene continuă să creeze nestemate în domeniul picturii naive și amatoricești. Numai în felul acesta se păstrează tradiția și spiritul românesc pe meleagurile Banatului sârbesc.
Iova Dalea

%d blogeri au apreciat: