Fundația dr. Avram Imbroane a românilor de peste hotare

Avram Imbroane

Dr Avram  Imbroane,  neobositul  luptător pentru   cauza  Românilor  de pretutindeni, suflet eroic, întruchipează  crezul  unei  generații  care s-a  sacrificat  pentru  realizarea  idealului înalt  al Unirii.

Gala  Galaction  scria „Avram  Imbroane  a  reprezentat  sufletul  Banatului  și  a  intrat  în istoria națională prin activitatea sa din timpul războiului iar apostolatul lui lângă prizonierii bănățeni și ardeleni din Rusia constituie un capitol de epopee”.
Fiu de țăran născut la Coștei la l9 decembrie 1880, dotat cu o inteligentă scânteietoare, putere de muncă, cu o rară fermitate de caracter, cu dar oratoric și perspicacitate în politică, probitate morală și patriotism inflăcărat, avându-l ca mentor spiritual, la început pe preotul Avram Corcea, un mare cărturar iluminist, autor de cărți pentru țărani, dar și culegător de ”balade popolare”.

Preotul Corcea va fi un model de urmat în formarea spirituală a lui Avram Imbroane, care desfășoară o intensă activitate politică încă din timpul studenției, când obține pentru succesele deosebite la învățătură bursa fundației Emanoil Gojdu. El a studiat teologia și dreptul, apoi sociologia, economia politică și agrară, precum și retorica la universitățile din Cernăuți, Viena, Munchen, Leipzig și Berlin.
Începând cu anul 1906 desfășoară o curajoasă activitate politică, luând parte la campania electorală pentru alegerea unor deputați români, pentru parlamentul din Budapesta. A fost și președintele Reuniunii de cântări și muzică din Coștei, a înființat și Societatea de lectură a muncitorilor români, având, totodată o bogată activitate culturală, prin susținerea și organizarea numeroaselor prelegeri, expoziții și spectacole.
În ceea ce privește crezul politic al lui Avram Imbroane, putem spune că acest luptător pentru emanciparea românilor  și pentru reîntregirea pământurilor românești face parte din familia iubitorilor de neam și glie românească, precum Sever Bocu, Octavian Goga, Valeriu Braniște, Petrache Nemeianu și alții.
Într-o perioadă i se oferise o catedră de profesor la Cernăuți, însă renunțase și se întoarce la Lugoj, pentru a face poporului „școală politică și națională”. Credea în popor și în victoria forțelor progresiste.
Prin atitudinea sa curajoasă a indispus organele admisistrative care l-au pus sub urmărire, astfel că era nevoit să treacă în anul 1914 în România. La București, este numit profesor la Liceul Sf. Sava și diacon la mănăstirea  Cernica. După scurt timp se alătură Federației Unioniștilor condusă de N. Filipescu, Tache Ionescu, O. Goga, Barbu Delavrancea, etc., ducând alături de ei, prin cuvântări   memorabile, ținute în diferite localități și scrise în ziarul „Epoca”, o campanie intensă, pentru intrarea României în război, ceea ce îi va aduce din partea Procuraturii din Cluj, condamnarea în contumacie, alături de Goga și Tătăranu.
În anul 1917 se înrolează în armată sub conducerea generalului Drăgălina, participând la luptele pentru eliberarea Orșovei, la cele de la Sibiu și de pe valea Oltului, aducând reale servicii Armatei, scria ziarul Epoca. Își oferă apoi serviciile Marelui Cartier al Armatei la Iași, unde a regrutat voluntari bănățeni, ardeleni și bucovineni din lagărele Rusiei și Siberiei, unde a stat timp de un an, ajungând și în fața plutonului de execuție, de unde a scăpat ca prin minune.

imbroane-11
Avram Imbroane participă direct, din partea Marelui Stat Major din Iași, unde se află în refugiu, la organizarea Marii Adunări de la Alba Iulia, susținând, ca mesager al bănățenilor, în  ajunul ședinței, la 30 noiembrie l9l8, printr-un discurs înflăcărat ideea de unire fără condiții, scrie Zaharia Munteanu, secretarul Marii Adunări. El a fost trimis în l9l9 –l920 la Conferința de pace de la Paris, pentru a susține pe bază de documente deosebit de convingătoare, cauza românească în privința hotarelor Banatului, cauză susținută în fața lui Loyd George și Wilson.
În această perioadă mai venea și la Caransebeș, dar în mod clandestin. Amintim că înainte de război la Caransebeș a fost funcționar la Consisteriu. Venirea sa juca un rol primordial în direcția Unirii. Pe acele vremuri vitrege, Caransebeșul era o adevărată cetate a luptătorilor pentru Unire, un bastion sprijinit de mai mulți români, prieteni ai lui Avram Imbroane, dintre care îi amintim pe: Stefan Jianu din Alibunar, Petru Bancea, Cornel Cerneanu și Nae Ionescu. În anul l9l9 înființează ziarul “Banatul“ cu Cosmin Munteanu, apoi “Banatul Românesc” al cărui director a fost, avându-l redactor șef pe Camil Petrescu. În acest ziar apar numeroase articole privitoare la cultură, în care îndeamnă să se înființeze o casă de cultură “Banatul”.
Nicolae Iorga scria în “Neamul Românesc” …”o mare casă de editură din Banat, director dr. Avram Imbroane, unul din cei mai devotați și idealiști luptători ai noștri, a hotărât să înființeze o mare casă de cultură, pentru instruirea poporului și propagarea ideii de unire a culturii naționale”.
Ultimul său discurs politic, care poate fi considerat totodată testamentul său politic, la ținut la data de 4 februarie l934 cu ocazia constituirii “Fundației Traian Lalescu” a “Institutului Avram  Imbroane al românilor de peste hotare”.
În acest discurs, vorbește despre “Reforma și solidaritatea națiunii”, expunându-și crezul său politic, “Azi trebuie să facem pe față favoritism pentru noi, ca să-i ajungem pe cei ce ne-au luat-o înainte, nu pentru că ar fi mai înzestrați ca noi, ci fiindcă noi am fost mai puțin norocoși ca ei”.
La stingerea sa din viață a ocupat funcția de secretar general al ministerului Cultelor și Artelor, în care calitate îi revine meritul deosebit, de reînființare a Mitropoliei Banatului și Bisericii ortodoxe din Coșteiul din Serbia.
Dr. Avram Imbroane s-a stins din viață la 23 sept. l938.

Cu ocazia simpozionului național “Identitatea culturală a românilor” organizat de Asociația “Astra Română pentru Banat și Porțile de Fier”, la Timișoara, s-a propus de către românii din Banatul sârbesc înființarea “Fundației Dr. Avram Imbroane a românilor de peste hotare”.
Fundația este o organizație nonguvernamentală, apolitică, independentă, cu caracter cultural, literar, educativ, științific, care s-a constituit pe termen nelimitat, din inițiativa unui grup de susținători ai activității acesteia.
În conformitate cu precizările din statut, scopul acestei fundații este promovarea în țară și în zonele diasporei românești, tradițiile culturii, literaturii, a limbii, artelor și științelor românești, încercând să creeze o apropiere între românii de preturindeni.
În acest scop se vor promova acțiunile culturale menționate, prin care se va urmări apropierea tuturor românilor de peste hotare, de pe toate continentele.
Menționăm că se poate oferi titlul de membru de onoare personalităților marcante din domeniul cultural, artelor, științelor, donatorilor și sponsorilor principali, precum și persoanelor care prin activitatea pe care o desfășoară aduc o contribuție deosebită la înfăptuirea obiectivelor și programelor fundației.
Fundația Dr. Avram Imbroane își propune ca, pe lângă cele menționate mai sus, să ofere tuturor românilor, nu numai acest sprijin în menținerea identității culturale românești, ci și un loc permanent de găzduire, “O CASĂ” a românilor de pretudindeni unde să găsească căldura și sprijinul pe care numai națiunea ta ți-o poate oferi.
Acest sprijin, oferit cu generozitate de fiica Dr. A. Imbroane, se află în Timișoara în imobilele situate în str. Ghica nr.1 și în str. Cogălniceanu nr. 16 și pe care în prezent Fundația se străduiește să le primească în virtutea acestui nobil crez.
Aurel Berlovan

%d blogeri au apreciat: