Fanfara din Coștei (5)

Fanfara mică din Coștei condusă de Marcel Novac
Fanfara mică din Coștei condusă de Marcel Novac

 

Fanfara la aniversarea centenarului corului

Sub conducerea lui Ion Rotariu-Cordân, în iarna anului 1967 începe instruirea unei noi generaţii de fanfarişti cuprinşi între vârsta de 12-16 ani, în felul acesta luând naştere fanfara de tineret, care se prezintă pentru prima dată în faţa publicului pe 8 martie 1968, de Ziua femeilor, cu piesele „Imnul slovenilor” şi „Jocul de doi”, anul amintit reprezentând un an pregătitor şi „plin de agitaţii” pentru cor, fanfară, dansatori, trupa de teatru, solişti vocali şi instrumentişti, deoarece se făceau pregătiri pentru aniversarea centenarului corului ce avea să aibă loc un an mai târziu.
„Au trecut o sută de ani de când într-o şcoală mică, un învăţător cu puţină ştiinţă, dar cu mult suflet, a pus bazele unui cor pe o singură voce, care la hramul bisericii a cântat pentru prima dată. Dar, învăţătorul Petru Maiogan a ştiut să pună scânteia din sufletului lui dorind să lumineze poporul din satul în care se născuse…”, se spune în „Monografia corului din Coştei 1869-1969”!
În iarna anului 1968, coşteienii au început să lucreze cu zor. Însufleţirea cu care se pregăteau pentru marele jubileu şi dorinţa de a arăta ce ştiu şi pot mai bine, greu se pot descrie prin cuvinte. În iarna anului amintit la Coştei a poposit profesorul şi compozitorul George Vancu din Bucureşti, dirijorul corului RTV Române, care le-a dat datele şi instrucţiuniile necesare. În ajutorarea dansatorilor a venit maestrul Gheorghe Popescu-Judeţ, iar Păntălie Drăghici şi Ion Rotariu-Cordân, au instruit corul. Şederea maeştrilor amintiţi la Coştei a fost nespus de preţioasă pentru toţi membrii S.C.A. aceştia făcând şi culegeri autentice de la locuitorii satului nostru. Merită evidenţiată armonizarea corului mixt la interpretarea „Doinei Coşteiului” de către prof. Vancu.

Fanfara ”Mihai Eminescu” din Coștei
Fanfara ”Mihai Eminescu” din Coștei

Pregătirile pentru marele jubileu au durat mai bine de patru luni fiindcă în repertoriu au fost incluse piese mai vechi de Ciprian Porumbescu, precum „Sub Ştefan Vodă cel bun şi mare” (pregătită de Păntălie Drăghici), respectiv piese din repertoriu mai nou (pregătite de George Vancu). Surse financiare şi de altă natură au fost asigurate de statul român. La marcarea centenarului au fost invitate corurile din Vârşeţ, Uzdin, Torac…, însă şi orchestre, solişti vocali şi instrumentişti din mai multe sate, corul care i-a însufleţit pe toţi coşteienii, şi nu numai pe ei, a fost corul din Mărghita, condus de prof. Dumitru Jompan, un muzicolog de renume mondial, azi doctor în ştiinţe.  O aminitire mai puţin plăcută de la marcarea centenarului a fost furtuna nemaiântâlnită de pe valea Căraşului care s-a abătut asupra Coşteiului în toiul aniversaării, doborând turnul bisericii din Greoni, pricinuind pagube însemnate pe valea Căraşului, deci şi la Coştei. Concertul de vineri a fost unul deosebit de reuşit, furtuna abătându-se asupra satului sâmbătă, ridicând corturile instalate şi tot ceea ce apărea în cale, provocând „o adevărată spaimă printre toţi oaspeţii şi invitaţii coşteienilor”, furtuna lăsând satul şi fără curent, iar „Mlaca, amenajată ca în poveşti”, pentru aniversarea centenarului în aer liber, s-a transformat într-o pustie. De la domnul Cordân aflăm că deşi erau cu toţii speriaţi şi încercau să se protejeze care cum puteau de ploia torenţială, dumnealui îşi strângea la piept notele, pentru că pentru el, ele erau o comoară.
Nici furtuna, nici pagubele provocate nu au putut împiedica aniversarea centenarului corului şi derularea programului, festivitatea de duminică desfăşurându-se în sala Căminului Cultural. Din respect şi apreciere faţă de invitaţi care i-au onorat cu prezenţa lor, coşteienii au intreprins un turneu amplu în localităţile de la noi, însă şi din România. Toţi erau însufleţiţi de faptul că puteau arăta ce ştiu şi pot mai bine. Oamenii erau altfel. Aveau alte concepţii şi prejudecăţi şi erau mândri de ceea ce fac. Erau mândri de faptul că sunt coşteieni, iar numele satului de unde provin se pronunţă cu respect. Pentru toţi cei de atunci cultura, tradiţia, obiceiurile, limba, portul popular, cântecul şi jocul…, erau mai presus de tot, acestea înobilând sufletul lor. Vremurile s-au schimbat… Oamenii s-au schimbat… Multe, multe s-au schimbat…

 
Afirmare deplină

 
Activităţile Societăţii Cultural-artistice „Mihai Eminescu” se intensifică din zi în zi. Începând cu anul 1970, activităţile se desfăşoară „sub auspiciile şi indicaţiile TV Belgrad”, care este organizatorul emisiunilor de mare audienţă „Ai carte, ai parte”. Sub bagheta lui Cordân, la Şcoala Generală „Coriolan Doban”, începe instruirea a 28 de elevi, viitori fanfarişti – „Fanfara mică”, cum îi ziceau sătenii. Perioada de iarnă a fost folosită din plin pentru pregătirile unui program complex al fanfariştilor, corului, secţiei de dansatori, cu care lucra învăţătoarea Elena Mata, şi repetiţiile soliştilor vocali şi instrumentişti.
Impresionaţi de calitatea şi seriozitatea coşteienilor, toate secţiile numărau aproximativ 120 de membri, specialiştii muzicali de la TV Belgrad, i-au trimis într-o excursie şi pregătire de câteva zile la „Čajetina“ de pe muntele Zlatibor, unde urma să aibă loc transmiterea emisiunii „Ai carte, ai parte“, la care coşteienii au apărut împreună cu membrii S.C.A. din localitatea amintită. Despre „fericirea şi mândria coşteienilor“, care au reprezentat zona aceasta s-a „povestit în lung şi în lat“! Până la începutul lucrărilor agricole de primăvară, coşteienii au poposit cu programul lor în câteva localităţi, iar în timpul verii s-au prezentat în faţa numerosului public de la Mărghita, Straja, Pavliš, Izbište…, programul fiind alcătuit şi din cântece sârbeşti. A continuat şi colaborarea cu Asociaţia „Izletnik“ din Belgrad, cu care coşteienii au poposit în mai multe localităţi din Serbia, însă şi din Croaţia.
– va urma –
Mariana Stratulat

%d blogeri au apreciat: