Cine a fost dr. Avram Imbroane (1)

Avram Imbroane la nașterea sa, împreună cu părinții,   Mihai și Romanița
Avram Imbroane la nașterea sa, împreună cu părinții,
Mihai și Romanița

Cu toate că a fost una dintre personalităţile de marcă ale vieţii politice, ecleziastice şi culturale româneşti din prima jumătate a secolului trecut, despre Avram Imbroane s-a vorbit sporadic şi mai mult în şoaptă, atât înainte de 1989, cât şi după această dată, din motive greu de înţeles.
S-a născut la 19 decembrie 1880, în satul Coştei, nu departe de Vârşeţ, în Banatul sârbesc de astăzi. Părinţii săi, Mihai şi Romaniţa, erau ţărani înstăriţi. De altfel, familia Imbroane se regăseşte în scriptele bisericii din Coştei încă de la anul 1795, Mihai, tatăl lui Avram, descinzând din ramura lui Toma Imbroane. Mama, Romaniţa, era născută Mităr şi provenea din Vrani (România). Mihai şi Romaniţa Imbroane au avut doi fii, pe Avram şi pe Nicolae. Nicolae Imbroane (20 octombrie 1883 – 16 martie 1961, Vărădia), fratele mai mic al lui Avram, a fost avocat la Vârşeţ(1). Ei au locuit în Coştei până în anul 1925, când s-au mutat la Vărădia(2).

Patru generații - Mihai Imbroane, tatăl lui Avram și Nicolae Imbroane în centru, cu copilul în brațe, Nicolae Imbroane în stânga imaginii, Brutus Imbroane în dreapta și Delia Imbroane, copilul lui Brutus, Timișoara, 1938
Patru generații – Mihai Imbroane, tatăl lui Avram și Nicolae Imbroane în centru, cu copilul în brațe, Nicolae Imbroane în stânga imaginii, Brutus Imbroane în dreapta și Delia Imbroane, copilul lui Brutus, Timișoara, 1938

 

În satul natal a făcut Avram, fiul cel mare, primele şase clase de şcoală, apoi a mers la gimnaziul din Biserica Albă (Banatul Sârbesc). Aici are primele necazuri cu autorităţile, după ce este surprins purtând discuţii în marginea cărţii lui Vincenţiu Babeş, Die Sprach und Nationalitätenfrage in Österreich, şi susţinând egala îndreptăţire a naţionalităţilor din Austro-Ungaria(3). Persecutat, este nevoit să-şi întrerupă studiile şi să plece acasă(4). La insistenţele lui Avram Corcea, învăţătorul din Coştei(5), părinţii Mihai şi Romaniţa decid să-l înscrie la liceul „Andrei Şaguna” din Braşov. Opţiunea se vădeşte a fi de bun augur, în ciuda dificultăţilor materiale, care îşi vor afla soluţii fericite: Avram Imbroane devine meditator pentru copiii din familia Dr. Baiulescu şi, astfel, capabil de a se întreţine singur, iar Virgil Oniţiu, directorul şcolii, îi permite unele înlesniri legate de taxele şcolare(6). Pe lângă aceasta, aici are prilejul de a se afirma la întâlnirile Societăţii Literare a liceului şi, astfel, de a fi remarcat de către Valeriu Branişte. Valeriu Branişte îi este profesor, iar mai târziu, peste ani, cei doi se reîntâlnesc la Lugoj, în redacţia ziarului „Drapelul”(7). Rezultatele la învăţătură sunt excelente, astfel încât, în 1901(8), îşi ia bacalaureatul şi obţine o bursă din partea Societăţii „Emanoil Gojdu” din Banat, bursă ce-i oferă posibilitatea de a urma cursurile Universităţii din Budapesta, unde Avram Imbroane studiază dreptul. Societatea „Emanoil Gojdu” era alcătuită din personalităţi bănăţene ce urmăreau să contribuie la cristalizarea unei intelectualităţi româneşti în Banat şi, pentru aceasta, ofereau burse tinerilor merituoşi, dar lipsiţi de posibilităţi materiale.

Tatăl lui Avram Imbroane, Mihai, cu familia la Coștei, 1925 (Avram chiar în spate, în centru Sofia, Sorin, Geta, Steluța și Aurel Haravevici, fiul Eugeniei, sora Sofiei).
Tatăl lui Avram Imbroane, Mihai, cu familia la Coștei, 1925
(Avram chiar în spate, în centru Sofia, Sorin, Geta, Steluța și Aurel Haravevici, fiul Eugeniei, sora Sofiei).

 

Perioada studenţiei budapestane va fi de scurtă durată pentru Avram Imbroane. Datorită reputaţiei sale deja câştigate la Braşov, el este ales ca secretar al Societăţii de Lectură „Petru Maior”. Orientarea pe care o imprimă întrunirilor acestei Societăţi nu va fi deloc pe placul autorităţilor maghiare. Este declarat „element periculos” şi înrolat în armata imperială, în regimentul de honvezi din Vârşeţ, mai întâi, de unde va fi trimis, spre finele anului 1901, la Şcoala de Ofiţeri în Rezervă din Seghedin(9).
La încheierea stagiului militar, Avram Imbroane devine student în teologie al Universităţii Frantz Joseph din Cernăuţi. Aici îl cunoaşte pe Grigorie Pişculescu, viitorul Gala Galaction, mai în vârstă decât el cu un an, precum şi pe viitoarea lui soţie, Sofia Topor. Sofia Topor provenea  dintr-o familie bucovineană cu tradiţii până în secolul al XV-lea(10). La Cernăuţi, Avram Imbroane obţine doctoratul în condiţii dintre cele mai bune şi, o dată cu aceasta, posibilitatea de a urma cursuri post-universitare la Viena, Leipzig, Berlin. La întoarcere i se oferă posibilitatea de a ocupa un post de cadru didactic la Universitate, dar el refuză şi revine în Banat. În scrisoarea de refuz adresată Senatului cernăuţean, îşi motivează opţiunea spunând că vrea să facă „şcoală politică şi naţională” poporului român din Banat(11).

– va urma –
Remus Jurca-Unip

Note:
1     Remus Jurca-Unip, Cronologie – XI, Radio „Europa Nova”, Timişoara, 1996
2     Iova Imbroane, Dr. Avram Imbroane – Luptător pentru drepturile românilor din Banat, în „Clio”, seria a III-a, an I, nr. 2, 2001, p. 17
3     Apud Dr. Th. N. Trâpcea, Un luptător pentru desăvârşirea unităţii de stat: Dr. Avram Imbroane, în „Mitropolia Banatului”, an XIX, nr. 3-4, aprilie – iunie 1969, p. 258
4     Idem, Ibidem
5     Gh. I. Oancea, Dr. Avram Imbroane (1880 – 1938). O viaţă pentru un ideal, I, în „Paralela 45”, supliment al ziarului „Renaşterea Bănăţeană”, nr. 2352 din 4 noiembrie 1997, p. 6
6     Apud Idem, Ibidem
7     Apud Prof. Nicolae Ghinea, Preotul Avram Imbroane, un luptător bănăţean pentru Unirea de la 1 Decembrie 1918, în „Biserica Ortodoxă Română”, an CXVI, nr. 11-12, noiembrie – decembrie 1978, p. 1314
8     Apud Gheorghe Luchescu, Avram Imbroane – luptător pentru cauza naţională, în „Paralela 45”, supliment al ziarului „Renaşterea Bănăţeană”, nr. 2711 din 19 ianuarie 1999, p. 79
Apud Idem, Avram Imbroane – luptător pentru cauza naţională, în „Mitropolia Banatului”, an XXXIX, nr. 3, mai – iunie 1989, p. 94
10     Iova Imbroane, Op. cit., p. 16
11     Prof. Nicolae Ghinea, Op. cit., p. 1314 şi Prof. Gheorghe Luchescu, Avram Imbroane – luptător pentru cauza naţională, în „Mitropolia Banatului”, an XXXIX, nr. 3, mai – iunie 1989, p. 94

%d blogeri au apreciat: