Ziua destinului pentru Dobrogea

Pe 14 noiembrie s-au împlinit 134 de ani de când Dobrogea s-a reunit cu România, în timpul regelui Carol I. Dobrogea a revenit țării noastre în urma Războiului de Independență dintre anii 1877-1878 (sau războiul ruso-turc).

Pe 14 noiembrie 1878, Dobrogea a reintrat, oficial, în componența statului român modern. Congresul de pace de la Berlin, din iunie – iulie 1878, a recunoscut dreptul istoric al României asupra Dobrogei. Pacea venea după războiul purtat între anii 1877 și 1878 înte Imperiul țarist și Imperiul otoman, al cărui principal scop a fost reorganizarea Țărilor Balcanice.

România a intrat în acest război pentru a-și cuceri, pe câmpul de luptă, independența proclamată în ziua de 9 mai 1877. La Congresul de pace de la Berlin, desfășurat în perioada 13 iunie-13 iulie 1878, a fost recunoscută independența României, dar în mod condiționat. Dobrogea și Delta Dunării au intrat în componența statului român, însă, în schimbul lor, Rusia a luat statului român cele trei județe din sudul Basarabiei: Cahul, Bolgrad și Ismail. „Pregătirile pentru unirea Dobrogei cu România au început pe la mijlocul lunii octombrie 1878, când a fost promulgată și o lege pentru reintegrarea Dobrogei.

În ziua de 10 noiembrie, Domnitorul Carol I a prezidat întrunirea Consiliului de Miniștri, în care au fost stabilite normele pentru luarea în stăpânire a Dobrogei și pentru primele organizări. În ziua de 13 noiembrie, Principele Carol I și prim-ministrul Ion. C. Brătianu au stabilit ultimele dispoziții pentru intrarea armatei române în Dobrogea. Împreună cu Mihail Kogălniceanu, Domnitorul a elaborat o proclamație către locuitorii Dobrogei și un ordin de zi către armată. Documentele prezintă principiile și modul de reintegrare a Dobrogei la statul modern român. În calitate de prefecți au fost numiți

G. Ghica și N. Opran, primul la Constanța, iar cel de-al doilea la Tulcea. N. Catargiu a fost desemnat responsabil cu trecerea teritoriului dintre Dunăre și Marea Neagră în stăpânire românească”, spune Sorin Colesniuc, cercetător științific și directorul Muzeului Callatis.
Proclamația lui Carol
În dimineața zilei de 14 no­iembrie 1878, Domnitorul Carol I, după ce a călătorit o noapte întreagă, a ajuns la Brăila. Acolo a fost primit de Ion C. Brătianu, generalul G. Angelescu – comandandul Diviziei militare ce urma să intre în Dobrogea, prefectul județului, primarul Brăilei și consilieri locali, precum și numeroși cetățeni ai orașului. În cadrul festivităților organizate s-au ținut mai multe discursuri, iar episcopul Dunării de Jos a oficiat un Te Deum.

Cu acest prilej, s-a dat citire celor două importante documente:Proclamația către dobrogeni și un Înalt ordin de zi către armată. Proclamația poate fi considerată ca fiind, în aceeași măsură, o afirmare a deciziilor prin care statul român lua în stăpânire Dobrogea, o asigurare a respectării legilor țării, a religiei minorităților din această provincie și a proprietăților, a ordinei și disciplinei, dar și un îndemn la colaborare cu autoritățile statului român. La final, Carol I a străbătut orașul Brăila în fruntea trupelor militare și în aplauzele cetățenilor. După festivități, oficialitățile, împreună cu Principele Carol I și prim-ministrul Ion. C. Brătianu, s-au îmbarcat pe vasul „Ștefan cel Mare” și au debarcat în Dobrogea, la Ghecet, unde au fost întâmpinați de numeroși dobrogeni: români, turci, tătari și bulgari.

De la Ghecet, Carol I s-a întors în capitală pentru a deschide întrunirea Corpurilor Legiuitoare, însă nu înainte de a ura drum bun trupelor militare care plecau spre Măcin. Autoritățile civile și militare ale statului român au ajuns la Măcin, apoi la Babadag, după care, în ziua de 18 noiembrie, au intrat în Tulcea. În orașul Constanța au ajuns în ziua de 23 noiembrie 1878.

Trei etape
În concluzie, ziua de 14 noiembrie reprezintă ziua unirii Dobrogei cu România. Este ziua în care, la Brăila, în anul 1878 s-au desfășurat festivitățile prilejuite de punerea în aplicare a art. 46 al Tratatului de la Berlin, prin care teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră revenea la patria-mamă. Unirea Dobrogei cu România reprezintă a doua etapă în procesul de unire națională a românilor. Prima a fost cea de la 24 ianuarie 1859, când Moldova s-a unit cu Muntenia, iar a treia a avut loc la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918.
Repere istorice
Din secolul 8 i.e.n.: Litoralul Mării Negre e colonizat de greci. Sunt întemeiate cetățile-port Histria, Callatis și Tomis, cu o structură social-politică copiată după modelul polis-ului Grecesc. Tomis devine cea mai importantă cetate dintre aceste colonii. Influența asupra teritoriilor ocupate crește.

O vreme, aceste cetăți se comfruntă cu stăpânirea persană,de la 514 i.e.n. În 330 î.e.n., Alexandru cel Mare i-a înfrânt pe tracii vasali perșilor și a ocupat Dobrogea, imperiul său ajungând până la Dunăre.

322 î.e.n.: Se destramă imperiul lui Alexandru cel Mare. Dobrogea e inclusă în regatul macedonean. Geto-dacii își reiau autonomia locala de care dispuneau sub perși și se aliază cu Regatul Pontului, putere dominanta în Marea Neagră.

55 î.e.n.: Dobrogea și cetățile grecești de pe malul mării au fost înglobate în statul dac al lui Burebista, până în anul 44 e.n.. Din 46 e.n., Dobrogea trece sub stăpânire romană, fiind inclusă în Moesia de către împăratul Octavian Augustus, mai târziu fiind cunoscută sub numele de Scythia Minor și jucând un rol important în sistemul de apărare al Imperiului Roman.

Tot acum vine si prima marturie, cea a istoricului antic Pliniu cel Batran, care sustinea ca “teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra este populat de geti, pe care romanii ii numesc daci ”

In timpul razboaielor dacice Dobrogea a fost unteatru de razboi Intre daci, aliati cu sarmatii contra romanilor. Una din cele mai stralucite victorii ale romanilor In aceste razboaie a fost cea de la Adamclisi (102), unde s-a ridicat monumentul de la Tropaeum Traiani.

Printre barbarii care au Inceput sa apara pe teritoriul Dobrogei In secolul al III-lea se numara gotii, gepizii si hunii.

Odata cu Impartirea definitiva a imperiului roman din 395, Dobrogea intra In componenta Imperiul Roman de Rasarit, treptat crestinat si denumit mai tarziu “Imperiul Bizantin”.

Imparatul Iustinian I a Intarit cetatile de pe Dunare, cartea lui Procopius (“Despre constructii”) enumerand 90 de cetati restaurate de Imparat pe acest fluviu, dintre care aproape 50 In Dobrogea. Numele acestora sunt fie cele antice (Abrittus, Aegyssus, Axiopolis, Callatis, Carsium, Durustorum, Noviodunum, Odessos, Tomis, Troesmis, Ulmetum), fie locale (Bassidina, Diniscarta, Padisara, Residina, Sacidava, Zaldapa, Zisnudava) ori adaptari din latina vulgara (A Silva, Castellonovo, Gemellomuntes, Maurovalle). Paralel cu reorganizarea militara au fost Intreprinse si schimbari In domeniul bisericesc.

In Scythia Minor se aflau 15 episcopate subordonate mitropoliei de la Tomis. Numarul mare de bazilici crestine (spre exemplu, numai la Tropaeum erau cinci) indica importanta ierarhiei ecleziastice zonale, aceasta nefiind in partibus.
Sursa: romanialibera.ro, activenews.ro