By ris
Cea dintâi amintire istorică despre pictura românească din Banat o găsim în secolul al XVIII-lea, după retragerea turcilor, când s-au înființat în diverse părți ale provinciei școli de zugravi români, cu menirea să-i pregătească pentru pictarea noilor biserici ce se ridicau în locul celor distruse de turci. Școlile acestea erau inițiate și susținute de vechile mănăstiri românești.
Cronicile ne pomenesc despre vestita școală de pictură religioasă a lui Vasile Diaconovici Loga, bunicul marelui pedagog bănățean de mai târziu – Constantin Diaconovici Loga. Această școală funcționa în comuna Srediște de lângă Vârșeț, începând cu 1736 și a dat pictori renumiți precum Raicu din Vârșeț, Petruți din Timișoara și pe George, fiul lui Vasile Diaconovici Loga. Ei au fondat, la rândul lor, alte școli. Cu ei începe șirul de artiști bănățeni care au format școala incipientă de pictură românească din Banat. Cea mai mare parte a lor erau iconari, zugrăvind pe sticlă sau pe lemn diverse imagini de sfinți pe care le vindeau apoi la târguri, dar fără îndoială mulți dintre ei au ajuns la o manieră perfecționată de a lucra cu penelul. Școala de zugravi de la Srediștea Mică poate fi considerată drept cea mai veche instituție de învățământ din această parte a Banatului, despre care se amintește în cărțile de specialitate, practic unica școală românească despre care se știe că a existat și funcționat în acest străvechi așezământ cultural și religios aproape de Vârșeț. Metoda de lucru a zugravilor veniți din Țara Românească consta în aceea că au activat în cadrul anumitor taife (rufete), adică asociații de breaslă, drept dovadă fiind unele inscripții de pe pereții bisericilor. Prin școala călugărului din Tismana și zugravului Vasile Alexievici au trecut mulți cărturari, printre alții tatăl lui Constantin Diaconovici Loga, ucenicul Stancu, Radu Lazarovici, preot în Caransebeș, loan Popovici și alții. Printre numeroșii pictori din Banat, Vasile Loga ocupă un loc de frunte. Numele lui este legat de începuturile artei românești în Banat, dar totodată și de începutul vieții școlare în secolul al XVIII-lea.
Vasile Diaconul, iconar și pictor de biserici, se evidențiază drept primul pictor român din Banat, sensibil la iconografia și limbajul formal de factură barocă. Vasile Diaconovici Loga a reprezentat o figură proeminentă a vieții artistice din Banat la mijlocul secolului al XVIII-lea. Tehnica lui Diaconovici este mai avansată, figurile sunt mai viabile și privirile lor au o expresivitate, o luminoasă pătrundere. Proporțiile liniilor se armonizează cu mișcările care se degajează din ele. În general, toată pictura sa denotă un studiu prealabil și o concepție care o ridică la rang de adevărată artă.
Școala organizată de Vasile Diaconovici pregătea în special pictori de iconostase, de prapori și icoane. Diaconul Vasile avea doi fii, cel dintâi Eustatiu, devenind preot în Srediștea Mică și Srediștea Mare, iar George, care și-a ales îndeletnicirea de pictor de biserici, conducând și școala de zugravi înființată de tatăl său. În școala sredișteană s-au pus bazele unei arte originale.
Hristos Răstâgnit, autor George Diaconovici, Srediștea Mare
Școala de pictură bisericească de la Srediște a dat pe membrii familiei Diaconovici, care a pictat o serie de biserici din zona Făgetului și a trimis meșteri-zugravi în toate colțurile Banatului. În pomelnicele din altare întâlnim nume de pictori cu familiile lor, proveniți din școala de la Srediște, care au realizat picturile. Bisericile de lemn din zona de munte a Banatului mai păstrează până astăzi pictura originală realizată de pictori celebri, proveniți din școala de pictură din mănăstirea Srediștea Mică.
Vasile Alexeievici, zugravul muntean care lucrase și la zugrăvirea mănăstirii Tismana, a pregătit o seamă de tineri bănățeni în meșteșugul picturii bisericești. Împreună cu fiul său Gheorghe a zugrăvit biserica din Clopodia. Gheorghe Diaconovici- Loga a zugrăvit bisericile din Râtișor, Șemlocul Mare, Povârgina, Bujor, Bătești (cu zugravul Ștefan Popovici), Vasiova (cu mai mulți ucenici și o femeie) la care se mai adaugă numeroase tâmple, icoane și prapori.
Diaconul Vasile Loga este cunoscut în literatură sub numele de Vasiliu Pismanu- Long. Din această familie se trage și renumitul iluminist, scriitor și pedagog bănățean Constantin Diaconovici Loga (născut la Caransebeș în 1770), fost învățător la școala românească din Budapesta (1809-1812), apoi profesor la institutul pedagogic din Arad (1812-1828) și director al școlilor grănicerești din Banat cu sediul la Caransebeș (1830-1836) și mai apoi la Biserica Albă (1836-1850) revenind la Caransebeș din 1850.
Dr. Dorinel Stan
Note:
1.Aurel Cosma, Pictura românească din Banat de la origine până azi, Timișoara, 1940, p. 28.
2. „Calendarul bisericesc”, Caransebeș, 1905, p. 22.
3. Tincu Velia, Istoria bisericească și politico-naţională, Tipografia Arhidiecezeană, Sibiu, 1865, p. 303; Caius Pascu, op. Cit., p. 7.
4. www.banaterra.eu/romana
5. Aurel Cosma, Prin Timișoara de altădată, Editura Facla, Timișoara, 1977, p. 69.
6. www.rra.srr.ro/emisiuni/obiectiv-rom; Nicolae Secară, Bisericile de lemn din Banat, Timișoara, Editura Excelsior art, 2002, p. 79.
7. Mircea Păcurariu, Istoria bisericii ortodoxe române, Editura Institutului Biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992, p. 614.
8. Trăilă Spăriosu în „Cuvântul Românesc”, Vârșeţ-Bor, ianuarie-februarie, 1999, p. 7.
