Un regal pedagogic româno-sârb

A VII-a ediție a simpozionului internațional ”Portrete de dascăli” a Asociației Generale a Învățătorilor din România a prilejuit întâlnirea a peste 300 de cadre didactice din România și Serbia în localitatea Veliko Gradiște din Serbia de Răsărit.

Din România s-au înscris cu lucrări aproape 1200 colegi dintre care au făcut deplasarea în Serbia aproape 200 de învățători, educatoare și profesori din Arad, Bihor, Caraș-Severin, Hunedoara, Prahova, Botoșani, Bacău, Timiș, Mehedinți, Iași, Vaslui, București, Dolj, Călărași. Din Arad cei mai mulți colegi au fost de la Colegiul Tehnic ”Aurel Vlaicu”, însoțiți de doamna director Michaela Borza și de domnul inspector Vasile Borza și de la Liceul Tehnologic Sântana, însoțiți de doamna director Ana Honiges, lector dr la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” Arad. Doamna Honiges l-a prezentat cu prilejul simpozionului pe Stefan Hell, savantul de origine română laureat în 2014 cu premiul Nobel pentru chimie, savant care a învăţat la secţia germană a şcolii din Sântana. Din județul Arad au mai participat colegi de la școlile din Șiria, Andrei Șaguna, Măderat, Târnova, Hălmagiu, Hălmăgel, de la grădinițele PP 15, PP 17, PP ,,Prieteniei”, de la Colegiul Național ,,Vasile Goldiș”. Doamna director Eugenia Groșan de la Colegiul Național „Elena Ghiba Birta” din Arad l-a evocat pe profesorul Vasile Popeangă cel care a fost director al liceului pedagogic arădean, prima școală de învățători din întreg spațiul românesc înființată în 1812 sub numele ”Schola Praeparatoriae Nationis Valachicae V.Aradini” („școala preparandială a naţiunii valahe din orașul Arad”. Arădenii l-am avut cu noi și pe domnul inspector școlar general adjunct Nicolae Pellegrini. Lăudabile proiectele comune puse la cale de colegele de la Școala Gimnazială ,,Sorin Titel,, Margina, jud. Timiș cu prilejul vizitei lor la școala din Ranovaț.

Din Serbia, pe lângă colegii din liceul (Srednja Șkola, director Zoran Tașici) și școala generală (Osovna Șkola ”Ivo Lola Ribar”, director Dragan Mandici) din Veliko Gradiște, au mai participat colegi din Ranovac, Kladovo, Zajecear, Bor, Pozarevac, Kucevo, Vârșeț, Novi Sad, Rașanac, Turja, Petrovac na Mlavi etc. Inițiator al desfășurării în Serbia a simpozionului a fost nou înființata Asociație a Cadrelor Didactice de Etnie Română din Serbia, prin președinta acesteia, doamna Vesna Schubert, director al Școlii Generale ”Jovan Șerbanovic” din Ranovaț (Ranovac) și învățătoare cu peste 20 de ani de experiență. Ne-au încurajat în acest demers și colegii din recent înființata Sucursală AGIRo a Cadrelor Didactice de Etnie Sârbă din România.
Translatori ne-au fost cei patru profesori care predau ”limba română cu elemente ale culturii naționale” în Serbia de răsărit, Diana Șolkotovici (Kladovo), Una Vasilievici (Zajecear), Trajan Doban (Pozarevac-Veliko Gradiște) și Sanela Ankici (Ranovac –Kucevo), alături de Dorinel Stan din Vârșeț (membru și în Consiliul Național al Minorității Naționale Române din Serbia), Veterin Budimirovic, Boban Andreijci din Bor, de prietenii Jiva Momirovici, Jiva Lazici, Zlatan Bogdanovici, Sașa Jovanovici, de profesori și elevi de etnie română din Serbia. Menționăm și participarea prietenilor Dragan Demici și Slobodan Perici din Consiliul Național al Minorității Naționale Rumâne/Vlahe din Serbia, ultimul și deputat în parlamentul din Belgrad și membru în grupul de prietenie Serbia-România și prietenii Tihan Matasarevici și Boian Barbuțici din Consiliul Național al Minorității Naționale Române din Serbia. Au fost reprezentați și colegii din R.Moldova prin efortul doamnei Natalia Mafteuța de la Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei și îi mulțumim că ne-a onorat cu prezența făcând un drum atât de lung.
Îi mulțumim pentru participare și domnului Lucian Marina, președinte al Societății de Limba Română din Voivodina-Serbia care a venit însoțit și de o echipă a televiziunii Novi Sad și care a evocat numele a doi ,,dascăli model“ români din Serbia (prof. univ. dr. Milan Vanku din Voivodina şi prof. univ. dr. Grigorie Zăicearanovici din Timoc, fost rector al universității din Niș, fost parlametar, autor și al unor volume în limba română). Ne-am bucurat și de prezența la eveniment a jurnalistei arădene Ioana Camelia Moler de la publicația Europeanul și de trimiși ai Jurnalului Românesc, Timp Românesc, ai agenției Români pentru Români etc.
Simpozionul a fost deschis de directorul școlii gazdă care a solicitat la început un moment de reculegere în memoria victimelor incendiului din București. S-au adresat dascălilor adunați la simpozion Iulian Nițu, consulul României în Zajecear, Drașko Gruijc, reprezentantul ministrului educației din Serbia și reprezentanta primăriei din Veliko Gradiște.
Toți vorbitorii ne-au felicitat pentru organizarea acestui simpozion și mulți au spus că este un ,,moment istoric” în relațiile româno-sârbe, pentru comunitatea românilor din această zonă și pentru viitoare colaborări. Vesna Schubert a spus că pentru prima dată cadrele didactice române din Serbia, insclusiv Serbia de Răsărit au propria asociație și că pentru prima dată copiii de etnie română din zonă ei pot învăța limba maternă în școli, fapt care dă o speranță de continuitate a etniei române de aici, comunitate care 200 de ani nu a avut acest drept.

Consulul Iulian Nițu a felicitat organizatorii și, printre altele, a tras un semnal de alarmă în privința divizării artificiale a comunității în români și vlasi, divizare făcută, conform spuselor sale, cu știrea și mâna autorităților.
Domnul Drașko Gruijci a menționat în discursul său numele a 3 mari profesori de etnie română pe care i-a avut pe vremea când urma liceul pedagogic din Vârșeț. A mai menționat că în spiritul multiculturalismului ar fi de dorit ca limba română să se studieze de multă lume în partea dreaptă a Dunării și limba sârbă în partea stângă a fluviului. Cu Domnul Gruijci am comunicat și în zilele de după simpozion aducându-i la cunoștință că în Maidanpek, Salaș și Melnica, mulți părinți au solicitat în scris ore de limba română și copiii lor încă nu beneficiază de acest drept. Am schimbat între noi mesaje și am căzut de acord că trebuie să li se asigure acest drept oricărui copil care cere să învețe limba maternă, fie că este român din Serbia fie că este sârb din România. Aștept să îmi comunice rezolvarea pe care o găsește pentru cazurile Maidanpek, Salaș și Melnica și să ne vedem apoi în Arad. Mă face să cred că ne-am găsit prieteni adevărați în Serbia cu care să împărtășim aceleași valori și cu care să putem aborda sincer orice probleme trecând de la vorbe la fapte pentru o mai mare încredere între cele două națiuni.
Eu mi-am început discursul în limba sârbă (sunt născut într-un sat în care trăiesc alături de români și sârbi care au biserica și școla lor) continuând apoi prin a mulțumi gazdelor de ospitalitate și colegilor din România pentru efortul de a veni atât de mulți de la o distanță atât de mare. Am precizat că lucrările vor vedea lumina tiparului în luna decembrie și că vor apare în câteva volume dat fiind numărul mare de articole.
Ne punem mari speranțe în viitoare proiecte comune după semnarea cu acest prilej a unui protocol de colaborare între AGIRo și Uniunea Învățătorilor din Serbia (Savez Ucitelja Republjke Srbje) prin Natașa Nikolic Gajc, președinta acestei mari asociații a colegilor din Serbia, colegi aflați atât de aproape de noi și cu care până acum am colaborat nepermis de puțin.
Au încântat auditoriul Violeta Vojkan și Anđela Miloradović, prima interpretând două piese din folclorul românilor din zonă, iar a doua cu o piesă în limba română și una în limba sârbă.
Alternativ, colegi din România și colegi din Serbia, și-a prezentat lucrări despre dascăli model pe care i-au cunoscut și lucrări despre exemple de bună practică, lucrări pe teme de pedagogie. Ne-a impresionat prezentarea făcută școlii lor de colegele din Veliko Gradiște, dar și ținuta științifică și abordarea modernă a lucrărilor lor cu tematică didactică, colege cu care ne știm deja de la congresul AGIRo de la Cluj.
A urmat masa festivă de la ,,Lacul de argint” la care s-a socializat până mult după miezul nopții și s-au pus bazele unor noi colaborări. Mulți colegi am vizitat a doua zi (pentru alții a treia) vestitul complex arheologic Viminacium și mirifica cetate Golubac.
Eu am mai rămas câteva zile în Serbia, prilej cu care am avut onoarea să fiu invitat de şeful administraţiei şcolare din regiunea Branicevo, domnul Velişa Joksimovici, la sediul acesteia din clădirea primăriei Pojarevaţ (Pozarevac). Însoțit de colega Vesna Schubert am pus la cale cu domnul Joksimovici viitoare proiecte comune și am primit cadou de la acesta cărți în limba sârbă pentru elevii de etnie sârbă din România. Cărți în limba sârbă pentru aceiași copii am primit cadou și de la Ranovac și Veliko Gradiște. Îi sunt profund îndatorat domnului Joksimovici și îl așteptăm cu drag în Arad. La sediul inspectoratului școlar m-am întâlnit și cu domnul inspector Deian Ilici, inspector cu care m-am înţeles de minune în limba română și care s-a oferit să facă și serviciile de translator cu toate că doamnei Schubert i-a zis în sârbă că nu va scăpa nesancționată fiindcă a permis în școala ei ca un număr așa de mare de elevi să învețe limba română. Eu, cu sârba mea extrem de aproximativă, am luat această remarcă drept o glumă fiindcă nu se poate spune așa ceva într-o țară civilizată, în chiar biroul șefului administrației școlare și în chiar prezența unui oaspete din România căruia tocmai i se vorbise de standardele înalte ale învățământului în limba română din Serbia. Vesna, mi-a spus mai târziu că nu era o glumă. Aștept să îmi comunice Vesna în zilele următoare că a sunat-o inspectorul în cauză și că i-a spus că era o glumă. Dacă nu îi va cere scuze înseamnă că recentele drepturi acordate în premieră de Serbia românilor din zonă sunt frânate de persoane din chiar administrația școlară. Sper să aud vești bune în acest caz care poate umbri ceea ce sunt convins că a fost un regal între slujitorii școlii din cele două țări prietene.
Am fost oaspete și în școli din Veliko Gradiște, Ranovac, Kladovo (Podvârșka) și Zajecear în care se predă limba română. Devotamentul unor profesori ca Traian Doban, Diana Șolkotovici, Una Vasilievici și Sanela Ankici nu pot suplini pe de-a întregul lipsa unor manuale și auxiliare pe care elevii să le poată lua acasă. Se pare că până acum nu aveau așa ceva. Am împărțit multe sute de volume în limba română elevilor. Multora însă le lipsesc întâi și întâi dicționare româno-sârbe și manuale făcute special pentru elevi care iau, majoritatea, limba română de la zero indiferent că sunt în clasa I sau liceu. Colegii care predau acolo s-au arătat bucuroși că de acum elevii vor avea posibilitatea ca și acasă să poată exersa pe o carte a lor subliniind cuvintele cunoscute sau pe cele noi. Norocoși acești colegi profesori să aibă în palmele lor sufletele acestor copii frumoși dornici să învețe limba română maternă chiar după programul școlar obișnuit, deseori la ore de seară.
De o primire mai mult decât călduroasă am beneficiat la Liceul Economic și Comercial din Zajecear (Ekonomsko-trgovinska škola u Zaječaru) din partea domnului director Saša Petrović cu care am pus la cale multe viitoare proiecte comune.
Am descoperit în aceste zile cât de multe ne apropie, am împărtășit lucruri care ne frământă deopotrivă, dar și lucruri pe care avem a le învăța unii de la alții. La acestea se adaugă exotismul zonei, un orășel cochet pe malul Dunării, făcut parcă pentru turism. Sigur vom reveni și la ,,Floarea Dunării”, localul în care am fost cazat și în care, în preziua evenimentului, am semnat și ștampilat împreună cu domnul director Toșic sute de diplome până spre dimineață. Simpozionul a prilejuit zile de neuitat și curând vor apare rezultate concrete. Sutele de participanți au făcut schimb de adrese și intenții de colaborare pe diferite teme educaționale, chiar proiecte comune în care să nu mai participăm drămuindu-ne cu greu bugetul personal ci proiecte pe care să le prezentăm pentru finanțare autorităților din cele două țări și instituțiilor europene, proiecte de care să beneficieze și elevii pe care îi educăm în Serbia și România. Ca să fim noi oameni, au fost alți oameni și ca să fie și alți oameni, suntem noi oameni, spunea Nicolae Iorga. La Veliko Gradiște am întâlnit oameni adevărați, oameni din două țări care ambele sunt pe calea progresului, iar oamenii școlii trebuie să fie motorul progresului atât prin prestația de la clasă cât și prin civism și implicare în impunerea valorilor vremurilor noastre și ale celor viitoare.
Viorel Dolha,
președintele Asociației Generale a Învățătorilor din România