PASTORALĂ, SFINTELE PAȘTI 2014

† DANIIL
DIN MILA LUI DUMNEZEU, EPISCOP-LOCȚIITOR AL SFINTEI ȘI DE DUMNEZEU PĂZITEI EPISCOPII A DACIEI FELIX

Iisus Hristos – „Învierea și Viața”

Prea cucernici părinți și frați preoți,
Iubiți credincioși și credincioase,

„Iisus i-a zis: Fratele tău va învia. Marta i-a zis: Știu că va învia la Înviere, în ziua cea de apoi. Și Iisus i-a zis: Eu sunt Învierea și Viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta ? Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume.” (Ioan 11,23-27).

Aceste dumnezeiești cuvinte rostite de către Mântuitorul Iisus Hristos la intrarea în Betania, către Marta, sora Mariei și a lui Lazăr cel mort de patru zile, stau la temelia teologiei Învierii, întemeiată pe hristologie, deoarece Mântuitorul Iisus Hristos este Învierea și Viața lumii și a omului, prin Duhul Sfânt, în Biserică. Iisus Hristos este Învierea și Viața dreptului Iosif în Egipt; al lui Moise în Madian și Sinai; al lui Samson în Gaza și al lui Samuel în cortul sfânt. Iisus Hristos este Învierea și Viața lui David cu harfa Psalmului 50 de pocăință. Mântuitorul este Învierea și Viața proorocului Isaia în templu; al lui Daniel în groapa cu lei; al lui Iona în pântecele chitului și a ninivitenilor prin pocăință. Hristos este în mod deosebit Învierea și Viața fiului văduvei din Sarepta Sidonului, prin sfântul prooroc Ilie și a fiului femeii din Șunem, prin sfântul prooroc Elisei, precum și a celui aruncat în grabă în mormântul sfântului Elisei, care a înviat. Mântuitorul Iisus Hristos este în mod direct Învierea și Viața fiului văduvei din Nain, a fiicei lui Iair și a prietenului Său Lazăr din Betania, precum și a Tabitei din Iope, cea înviată de sfântul apostol Petru și a lui Eutih din Troa, cel înviat de către sfântul apostol Pavel, precum și a celor șapte tineri din Efes. Mântuitorul Iisus Hristos este Învierea și Viața câmpului plin cu oase omenești din vedenia sfântului prooroc Iezechiel, ca preînchipuire a Învierii celei de Apoi. De aceea doar El poate spune: „Eu sunt Învierea cea de Apoi și Viața veșnică prin Învierea Mea cea de a treia zi, după Scripturi”. Iisus Hristos este Învierea și Viața femeii păcătoase și a femeii samarinence; a lui Zaheu vameșul și a tâlharului de pe cruce; a sfântului apostol Petru, care a plâns cu amar și a sfântului apostol Toma, care a mărturisit dumnezeirea și Învierea Lui prin cuvintele: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20,28). Iisus Hristos este Învierea și Viața sfântului apostol Pavel începând de pe drumul Damascului și a ucenicilor săi Timotei și Tit, precum și a tuturor sfinților mucenici și mucenițe, cuvioși și cuvioase, ierarhi și sfinți Părinți ai Bisericii, mărturisitori și credincioși. El este Învierea și Viața sfintelor femei mironosițe pe care le-a întâmpinat în Dimineața Învierii și a sfinților Săi ucenici și apostoli, cărora li s-a arătat în Seara Învierii, intrând prin ușile încuiate.
Învierea este cununa Vieții, iar Viața este dovada Învierii, actualizarea și permanentizarea ei. Viața nu poate fi despărțită de Înviere și nici Învierea nu poate fi separată de Viață. Viața este o Înviere continuă, iar Învierea este o explozie sau o erupție și o biruință a Vieții asupra morții, deoarece Viața nu poate fi închisă și ținută în mormânt. Prin Înviere, mormântul devine sfeșnic și purtător al Vieții. Viața este sfeșnicul, iar Învierea este lumina din sfeșnic. Învierea este izvorul, iar Viața este șuvoiul și curgerea râului, asemenea Râului Vieții (Apocalipsă 22,1). Învierea este esența Vieții prin lumină, iar Viața este substanța Învierii prin iubire. Viața este porumbelul lui Noe ca icoană și preînchipuire a porumbelului Duhului Sfânt de la Iordan, iar Învierea este ramura de măslin de pe Muntele Măslinilor. Viața este oaza de la Elim cu cele douăsprezece izvoare și șaptezeci de finici, iar Învierea este mana pogorâtă din cer. Viața este stânca de la Horeb sau Rafidim, iar Învierea este apa izvorâtă din stâncă prin lovire cu toiagul profetului. Viața este Sinaiul cu pogorârea lui Dumnezeu pe munte, iar Învierea sunt tablele legii rupte și dăltuite din Sinai, cu cele zece porunci. Viața este cădelnița și altarul tămâierii din cortul și din templul sfânt, iar Învierea este mireasma de tămâie ce se ridică spre cer. Viața este focul dumnezeiesc pogorât din cer pe altarul de pe Carmel, iar Învierea este carul cel de foc care-l ridică pe proorocul lui Dumnezeu la cer.
Învierea este nimbul Vieții. Viața este drumul spre Emaus, iar Învierea este Cina și arătarea din Emaus. Învierea nu este altceva decât Învierea lui Hristos și învierea nostră prin Învierea Lui, iar Viața este Pogorârea Duhului Sfânt sub chip de limbi de foc la Cincizecime, ca sfințire a vieții noastre în Biserică și permanentizare și actualizare a Învierii lui Hristos, până la sfârșitul veacurilor, când Viața și Învierea se vor arăta în Parusie. Învierea este arătarea Celui Înviat pe drumul Damascului, iar Viața în Hristos a sfântului apostol Pavel este răpirea lui la al treilea cer. Viața este Potirul, iar Învierea este Euharistia din Potir. Cuvintele Mântuitorului „Eu sunt Învierea și Viața” (Ioan 11,25) rostite în Sâmbăta lui Lazăr, anticipează cuvintele Lui spuse la Cina cea de Taină, ca răspuns lui Toma: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14,6), iar acestea desăvârșesc, împlinesc și încununează pe cele adresate Martei, sora Mariei și a lui Lazăr.
Învierea lui Hristos este temelia și începutul învierii noastre. „Fericit și sfânt este cel ce are parte de învierea cea dintâi” (Apocalipsă 20,6), prin Botez, Mirungere și Euharistie și prin Spovedanie, Mărturisire și Pocăință, spre iertarea păcatelor prin botezul lacrimilor de pocăință, ca trezire și înviere duhovnicească din somnul morții păcatului și fărădelegii. „Iată, vă spun o taină: Nu toți vom muri, dar toți ne vom schimba deodată, într-o clipeală de ochi, la trâmbița cea de apoi. Căci trâmbița va suna și morții vor învia nestricăcioși, iar noi ne vom schimba” (I Corinteni 15,51-52). Până la împlinirea acelei taine, până la schimbarea într-o clipeală de ochi și până la răpirea celor vii care vor fi rămas în viață la venirea Domnului, în nori, „ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh” și astfel să fim pururea cu Domnul  (I Tesaloniceni 4,16-17), să ne schimbăm la față înnoindu-ne viața, prin fiecare praznic al Învierii sau sărbătoare a Sfintelor Paști, prin mai multă iubire și mai adâncă smerenie, prin mai multă seriozitate și atitudine creștină în toate detaliile și amănuntele vieții și prin mai adâncă cugetare la Dumnezeu și la cele ale lui Dumnezeu, spre o mai pătrunzătoare înțelegere și cunoaștere a adevărurilor creștinești, pentru mântuirea sufletului nostru. „Intrați prin poarta cea strâmtă; că largă este poarta și lată este calea care duce la pieire, și mulți sunt cei care o află. Și strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la Viață, și puțini sunt care o află” (Matei 7,13-14). „Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb, pentru sufletul său?” (Marcu 8,36-37). Prin urmare, „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă” (Matei 6,33). Căutați mai întâi biserica, și se va adăuga vouă și sporul casei. Căutați mai întâi rugăciunea și vi se vor împlini toate dorințele și cererile cele bune. Căutați mai întâi sănătatea sufletească și duhovnicească și vă va binecuvânta Dumnezeu și cu sănătate trupească. Dați clipe și ceasuri pe zi lui Dumnezeu și vi se vor adăuga și lungi anii vieții. Cinstiți și prăznuiți Duminica sfântă ca zi a Domnului și vi se vor binecuvânta cu spor și împlinire toate celelalte zile ale săptămânii. Iubiți-vă unii pe alții și veți fi mai senini. Feriți-vă de deșertăciunile, păcatele și stricăciunile lumii și veți fi mai sănătoși sufletește. Pe cât de mult nu uitați că sunteți români, și bine faceți, aduceți-vă la fel de bine aminte că sunteți creștini. Iubiți, cinstiți și căutați biserica din satul sau orașul vostru, zidită și ctitorită de înaintașii voștri și sfințită de numărul de Dumnezeu știut al Liturghiilor săvârșite de preoții adormiți în Domnul. Aduceți-vă aminte de moarte, dar nu vă temeți de ea, pentru că Hristos Domnul a biruit moartea prin Învierea Sa și El este „Viața noastră” (Coloseni 3,4).
Cu arhierească binecuvântare,

Vârșeț,
Sfintele Paști – 2014

                          
† DANIIL
Episcop-locțiitor al Daciei Felix