By ris
Sărbătorile Populare Românești
Uniunea Societăților Culturale din Voivodina – Secția pentru Români și Uniunea Culturală a Românilor au inițiat și realizat numeroase acțiuni cu caracter cultural în perioada postbelică. Una din prestigioasele manifestări culturale organizate în anul 1952, se consideră ”Serbările Populare Românești”. Președinția U.C.R. și membrii plenarei au hotărât ca serbările populare ale minorității române să aibe loc la Vârșeț, în zilele de 31 august și 1 septembrie 1952. Programul acestei grandioase manifestări s-a desfășurat pe stadionul orășănesc, unde a participat un număr însemnat de societăți culturale din localități românești (coruri, fanfare, orchestre de muzică populară și formații de dansuri), iar un număr mare de spectatori au venit din aproape toate zonele cu populație românească. Serbările populare organizate de U.C.R. se pot compara cu actualul Festival de Folclor și Muzică Românească din Voivodina care se organizează tradițional deja de jumătate de secol.(1)
În preajma ”Sărbătorilor Populare Românești” s-a ținut la Alibunar (3 iulie 1952) o consfătuire a învățătorilor de la țară, circa 60 de dascăli pentru reușita manifestării culturale a etniei, care urma a fi organizată.
Pregătirile intense au început în timpul vacanței de vară. La Begheiți, toți elevii Liceului Român din Vârșeț și studenții Universității din Belgrad, conștienți de însemnătatea Sărbătorilor populare și dezvoltarea culturii în satele românești, în jur de cincizeci de elevi și studenți au elaborat un plan de muncă pe timpul vacanței de vară. La adunare a fost ales un comitet care coordona activitatea culturală pe un interval de două luni. Din comitetul cultural au făcut parte: Pavel Stoin (facultatea de istorie), Vioara Sușireanu (filozofie), Emil Filip și Ana Popi (elevi). În corul S.C. „Flacăra” din Begheiți au activat 45 de elevi, iar în echipa de dansuri naționale opt perechi. Contribuția tinerilor din Begheiți a fost una importantă pentru S.C. „Flacăra” când este vorba de ”Serbările Populare Românești” de la Vârșeț.(2)
Sărbările Populare au adunat un număr mare de formații muzicale din satele cu populație românească din Voivodina. În programul propriu-zis al acestor interesante „treceri în revistă” a succeselor realizate de români pe tărâm cultural pe de o parte, respectiv grandioasă manifestare a unității și frăției popoarelor din Iugoslavia socialistă au participat amatori români din majoritatea localităților voivodinene: corurile din Alibunar, Marcovăț, Begheiți, Petrovasâla (Vladimirovaț), Biserica Albă, Straja, lancaid, Ecica și Corul Liceului Român din Vârșeț. Fanfarele din Mesici, Satu Nou, Vlaicovăț, Uzdin, Nicolinț, Seleuș și Mărghita și echipele de dansatori din Uzdin, Begheiți, Sân-Mihai, Petrovasâla și Ecica.(3)
Uniunea Culturală Română, la plenara din iunie 1952, analizând activitatea societăților culturale a adus hotărârea, ca la 31 august și 1 septembrie să organizeze o trecere mai amplă a activităților culturale oferind posibilitatea tuturor societăților culturale la expresivitate și prezentarea nivelului atins de secțiile societăților cultural-artistice în toate domeniile. Serbătorile Populare Românești de la Vârșeț – centrul cultural și spiritual al minorității românești din Serbia sau considerat o dovadă inreproșabilă de dezvoltare liberă a minorității românești, dar în fond aveau și un caracter și suport cultural-politic. Programul s-a desfășurat pe stadionul sportiv din Vârșeț cu participarea celor mai active societăți culturale românești. La inaugurare, Aurel Trifu a vorbit despre însemnătatea momentului cultural, reflectarea noilor realități și raporturile de ordin politic din țară. Printre altele menționează succesele obținute pe tărâm cultural, iar pe de altă parte, condamnă activitatea dușmănească a blocului informbiroist, cu accentul pe București și Moscova, împotriva Iugoslaviei. Serbările Populare Românești au fost salutate și de Ministrul Afacerilor Interne al R. P. Serbia, Slobodan Penezić și de reprezentanții altor minorități naționale din Voivodina.(4)
În prima zi, 31 august, participanții au defilat pe strada principală a orașului Vârșeț și au vizitat instituțiile culturale românești. A urmat programul cultural-artistic în ansamblu, programul sportiv, iar seara, societățile culturale au prezentat două spectacole. La Serbările Populare Românești veneau peste 10.000 de spectatori.(5)
În aceeași zi, au fost organizate și două expoziții, care au ilustrat dezvoltarea presei și editurii în limba română, teatrului românesc, precum și exponate etnografice ale românilor din Voivodina. În baza directivei, adică recomandărilor venite din partea președinției U.C.R., cu pretextul precum unele bucăți muzicale, corale și dansuri sunt deja pregătite din iarna trecută de corurile, fanfarele și grupele folclorice se recomandau următoarele piese: coruri mixte – „Lui Tito”, „Lugojana” și „Planul cincinal”, fanfare – „Pe Drina”, „Jocuri populare” de Vlain și „Marșul partizan”, iar grupele de folclor – „Ardeleana”, „Sârba” și „Hora bănățeană”.(6)
A doua zi (1 septembrie) a Serbărilor Populare Românești de la Vârșeț a fost consacrată consfătuirii activiștilor culturali și publici români, la care Ion Tăpălagă, vicepreședintele Uniunii Culturale a vorbit despre dezvoltarea culturală a românilor din Voivodina în ultimii ani. Referințe s-au făcut și asupra problemei căsătoriilor premature, care au fost considerate la momentul respectiv principala problemă a satului românesc în Banat. Totodată, n-au lipsit nici celebrele fraze la adresa „conservatismului și concepțiilor burgheze”, subliniindu-se importanța luptei pentru culturalizarea largă a maselor, democratizarea și decentralizarea în domeniul culturii. Totuși, s-au constatat și unele neajunsuri în viața cultural-artistică: repertoriul modest al unor coruri și fanfare, lipsa dirijorilor de fanfare, neglijarea bibliotecilor sătești, accentuând în primul rând lupta împotriva căsătoriilor timpurii, care impunea angajarea tuturor forțelor în soluționarea problematicii.(7)
Teatrul Popular Român a prezentat două spectacole cu piesa „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale. Serbările populare Românești au fost apreciate drept manifestare care reprezintă o amplă trecere în revistă a realizărilor românilor în Iugoslavia nouă.(8)
Rezoluția adoptată în aceste împrejurări prevedea:
1. Intensificarea luptei împotriva căsătoriilor timpurii, prin prelegeri și activitate culturală;
2. Lupta împotriva influenței concepțiilor reacționare și burgheze;
3. Vigilența mărită asupra activității unor preoți;
4. Colaborarea activiștilor culturali și publici, colaborarea societăților culturale și organizațiilor politice;
5. Ridicarea ideologică a membrilor societăților culturale;
6. Ocrotirea sănătății și dezvoltarea tineretului prin organizarea vieții sportive.(9)
Serbările Populare Românești s-au dovedit necesare și benefice manifestându-se dorința și creația vie a etniei care reprezenta regiunea natală sub toate aspectele. După câțiva ani, însă, aceste serbări nu mai prezentau interes pentru secțiile societăților culturale, îndeosebi pentru unele coruri care începând cu anul 1959-1960, când se organizează pentru ultima dată întrecerile corale regionale, încep să-și întrerupă treptat activitatea. În perioada respectivă, o atenție mare se acordă orchestrelor, fanfarelor și echipelor de dansatori, adică muzicii instrumentale în ansamblu.(10)
Serbările Populare Românești au avut un mare ecou atât în publicațiile românești cât și în presa centrală iugoslavă. Aproape toate ziarele din fosta Iugoslavie au scris cu entuziasm despre manifestare, accentuând importanța Serbărilor Populare Românești care nu sunt numai o trecere în revistă a rezultatelor pe tărâm cultural și artistic, ci ele oglindeau libera manifestare a românilor din Voivodina în păstrarea identitară și națională.(11)
Cotidianul belgrădean ”Politika” publica informații referitor la Serbările Populare Românești, apoi fotografia corului mixt al S. C. din Straja,(12) iar ziarul voivodinean ”Slobodna Vojvodina” cu un titlu sugestiv ”Festivalul românilor de la Vârșeț” publică pe prima pagină un articol de fond despre importanța culturală și politică a serbărilor populare românești.
Organizarea festivalului, pe lângă altele, consta în faptul că contrar politicei de deportări realizată în România în acest răstimp, Serbările populare reprezentau o replică a statului iugoslav autorităților din București și Uniunii Sovietice când este vorba de drepturile popoarelor și minorităților naționale. Serbările Populare au scos în evidență politica cu adevărat socialistă-democrată, frățietatea dintre popoare, respectiv egalitatea pe tărâm politic, cultural și economic.(13)
În general presa minoritară și centrală din fosta Iugoslavie scria cu entuziasm despre Serbările Populare Românești: Toate ziarele au concluzionat că Serbările Populare au fost o importantă trecere în revistă a succeselor realizate de românii voivodineni.(14)
Dr Dorinel Stan
Note:
1) Gligor Popi, ”Românii din Banatul sârbesc”, Panciova, Editura ”Libertatea”, 1998, p. 136
2) Gheorghe Frișcan, ”Un exemplu bun de urmat…”, ”Libertatea”, iulie 1952, p. 5
3) Costa Roșu, ”Corurile noastre bănățene”, contribuție la istoria corurilor din Banatul sârbesc, Panciova, Editura ”Libertatea”, 1992, p. 80
4) Mirča Maran, ”Kulturne prilike kod Rumuna u Banatu 1945-1952”, Vârșeț, Editura Visoka Škola za Vaspitače, 2008, p. 170
5) ”Lumina”, nr. 6-7, Vârșeț, Editura ”Libertatea” 1952, p. 24
6) ”Libertatea”, Vârșeț, 4 septembrie, 1952, p. 3
7) Gligor Popi, ”Românii din Banatul sârbesc”, Panciova, Editura ”Libertatea”, 1998, p. 149
8) ”Lumina”, nr. 455-456, Vârșeț, Editura ”Libertatea”, 1952, p. 32
9) Mirča Maran, ”Kulturne prilike kod Rumuna u Banatu 1945-1952”, Vârșeț, Editura Visoka Škola za Vaspitače, 2008, p. 171
10) Costa Roșu, ”Corurile noastre bănățene”, contribuție la istoria corurilor din Banatul sârbesc, Panciova, Editura ”Libertatea”, 1992, p. 83
11) ”Libertatea”, 7 septembrie, 1952, p. 3
12) ”Politika”, 29 august – 1 septembrie, Beograd, 1952
13) ”Slobodna Vojvodina”, 31 VIII, Novi Sad, 1952, p. 1
14) ”Libertatea”, septembrie, 1952, p. 4
