By ris
Interviu cu Dr. Dorinel Stan, președintele Românilor Independenți din Serbia, vicepreședintele Comunității Românilor din Serbia
Domnule Dorinel Stan, care este situația actuală a românilor din Serbia?
Dacă vorbim despre românii din Serbia, trebuie să subliniez că autoritățile de la Belgrad aplică duble standarde: românilor din Voivodina li se respectă drepturile la învățământ, cultură, culte, în timp ce românii din Timoc încă mai luptă, în secolul XXI, pentru drepturile elementare de a avea învățământ și slujbă la biserică în limba română. De aceea toate eforturile noastre și cele de la București sunt îndreptate spre acești români timoceni care de aproape 200 de ani sunt rupți de roata istoriei și civilizației poporului român.
Cum se exprimă susținerea românilor din Voivodina față de cei din Timoc?
Problema românilor din Timoc este foarte complexă. Pentru a înțelege complexitatea acestei probleme este nevoie de foarte mult timp. În primul rând, instituțiile cu caracter românesc din Serbia sunt controlate de autoritățile de la Belgrad. Aici este vorba despre Consiliul Național al Minorității Naționale Române din Serbia (din care fac parte și eu, aflându-mă în opoziție), Casa de Presă și Editură „Libertatea” și Institutul de Cultură al Românilor din Voivodina. Aceste instituții aplică o politică părtinitoare față de stat și indiferentă față de românii din Voivodina și cei din Serbia de Răsărit. Mediul asociativ românesc din care fac parte organizațiile „Comunitatea Românilor din Serbia” și „Românii Independenți din Serbia”, precum și alte asociații, încearcă din răsputeri ca împreună cu cei din Timoc să adopte o strategie comună. Anul viitor este unul electoral. Se vor organiza alegeri în consiliile minorităților naționale din Serbia. Luptăm din răsputeri ca și Consiliul Național al Minorității Naționale Române din Serbia să revină românilor și să nu mai fie dirijat de autoritățile de la Belgrad sau de unele partide politice.
La ce v-ați gândit, ca filolog, atunci când a fost elaborat acel alfabet în „limba vlahă”?
Este o prostie. Termenul de „vlah”, „valah” este sinonim cu „român”. Românii din Timoc își spun „rumâni”, „vlahi”, sau „valahi” pentru că pe parcursul istoriei așa i-au denumit slavii, respectiv sârbii, bulgarii, chiar și rușii. Limba „vlahă” este o creatură artificială care are drept scop crearea unei confuzii și trebuie să recunoaștem, cu mult regret, că la ora actuală și-a atins scopul, pentru că foarte mulți români din Timoc se identifică cu aceste nume deoarece ei nu își cunosc rădăcinile. Este o problemă de fond, care încă nu a fost soluționată din cauza complexității ei. Guvernul României, MAE și DPRP trebuie să aibă o politică activă în acest sens, iar cel mai important lucru este cunoașterea realităților. Cred că este timpul pentru a fi trasă o linie și în baza acestor realități să vedem pe cine ne putem baza și cu cine putem acționa pentru a ne adresa beneficiarului – românilor din Serbia.
La ce vă referiți atunci când spuneți că Bucureștiul nu cunoaște realitatea?
Lucrurile sunt foarte simple. Din păcate, cu toții am fost martori că în ultimele două decenii în Serbia au fost foarte mulți lideri de asociații românești care au manipulat opinia publică, pe demnitarii români și pe românii din Serbia. Corpul diplomatic românesc are un rol foarte important pentru a stopa repetarea istoriei. Pentru aceasta trebuie să înțeleagă bine problema și să nu fie părtinitori, deoarece pe termen lung situația va deveni catastrofală.
Unii lideri de opinie afirmă că românii din Voivodina se bucură de recunoaștere și respect din partea statului sârb datorită maghiarilor din provincie…
Nu este adevărat. Maghiarii oricum au drepturi pentru că și numeric sunt mai mulți decât românii din Voivodina. Nu există și nu a existat niciun fel de colaborare între românii și maghiarii din Voivodina. Este adevărat că unele drepturi nu le-am moștenit, dar le-am obținut din mers. A fost și o strategie a fostei Iugoslavii. Dacă analizăm numărul relativ mic al românilor din provincie (30.000), comparativ cu cel al românilor din Serbia de Răsărit, unde sunt sute de mii, se vede că a fost o politică de dublu standard – celor din Voivodina li s-a dat și mai mult, iar celor din Timoc li s-a luat totul. În altă ordine de idei, vă rog să nu credeți că noi beneficiem de toate drepturile și totul este ca la carte. Avem și noi foarte multe probleme.
Care sunt acestea?
De exemplu, problema din învățământ. În Serbia, de mai mult de zece ani se aplică o reformă în acest domeniu care nu are claritate. Fiecare guvern și fiecare ministru al educației încearcă să modeleze această reformă după bunul plac. Problemele care ne afectează pe noi țin de reducerea numărului de elevi care studiază în limba română. În Voivodina se închid unele clase din cauza numărului mic de elevi. Legea spune că pentru deschiderea unei clase este nevoie de un număr de cel puțin 15 copii. Această problemă este generată și de faptul că tot mai mulți copii din familii mixte (româno-sârbe) aleg să studieze la școală în limba sârbă. În viitorii ani riscăm ca învățământul în limba română din Voivodina să se lichideze pentru că nu mai are perspective.
Cum motivează elevii și părinții acestora alegerea în favoarea limbii sârbe?
În majoritatea cazurilor avem căsătorii mixte, care au devenit un trend. Aproape 2/3 din aceste familii își dau copiii în clase sârbești. Majoritatea elevilor din aceste școli mixte (cu clase de predare în română și sârbă), atunci când termină școala medie, se înscriu la facultate în România. Problema constă însă în faptul că la studii în România ajung copiii români ce au studiat în sârbă și care au note mai mari decât cei care au ales să studieze în limba maternă. Noi am tras un semnal de alarmă la Ministerul Educației de la București și am propus introducerea unui examen, pentru că la ora actuală ei sunt admiși direct, în baza notelor cu care au absolvit școala. Statul român trebuie să găsească o soluție pentru ca tinerii români din Voivodina care au făcut școala în limba română să nu mai fie discriminați.
Și comunitatea maghiară este afectată de acest proces de deznaționalizare din școli?
Ei fiind mult mai numeroși nu sunt atât de afectați. Cu aceleași probleme se confruntă macedonenii, slovenii, croații, care sunt și mai puțini decât noi. Timp de doi ani am reușit să stopăm închiderea claselor românești, dar norocul nu va fi mereu de partea noastră.
De ce nu faceți front comun cu maghiarii și alte etnii pentru a stopa această problemă din învățământ?
În mod tradițional nu au fost cazuri de prietenie româno-maghiară. Într-un an electoral, maghiarii din Voivodina ne-au propus să le dăm voturile, promițându-ne unele facilități neclare. Adică ei vroiau susținerea noastră totală și nu ofereau în schimb nimic. De obicei, maghiarii ajung la guvernare în Voivodina fie prin coaliție, fie sprijinind formațiuni politice sârbești puternice sau chiar pe listele lor. Macedonenii și slovenii sunt foarte puțini. Fiecare minoritate etnică din Serbia are consiliul său și prin intermediul acestuia încearcă să realizeze unele obiective în mod individual.
Cum se manifestă românii din Voivodina?
Cu cerbicie și mândrie că sunt români. Limba română este auzită în localitățile românești și în cele mixte. Când este vorba despre păstrarea limbii și identității noastre suntem foarte bine organizați. Românii din Voivodina au fost printre primii la începutul anilor 90 care au organizat un festival al colindelor neamului. Organizăm diverse manifestări din inițiativă proprie și cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, oferindu-le un bun exemplu altor români din jurul granițelor României.
Ce ne puteți spune despre presa de limbă română din Voivodina?
Eu sunt redactor și fondator al singurei reviste de istorie și cultură din Serbia – „Glasul Cerbiciei”. În Voivodina există și Casa de Presă și Editură „Libertatea”, un săptămânal al românilor din Serbia care este, din păcate, subordonat autorităților de la Belgrad. Avem și program în limba română la televiziunea națională din Voivodina, care are două emisiuni pe săptămână de 1-1,5 ore. Regret că aceste emisiuni nu sunt difuzate și în Timoc. Ziarele noastre sunt trimise și în Timoc, dar ei nu știu să citească în grafia latină. Pentru a ne apropia de ei am decis să edităm un ziar bilingv „Cuvântul românesc”, în care textele din română sunt traduse în limba sârbă. A fost un efect pozitiv pentru că foarte mulți tineri și bătrâni citeau acest ziar.
Publicația „Libertatea” nu face nimic pentru românii din Serbia de Răsărit. Acest ziar scrie despre politica Consiliului județean Caraș-Severin, deși nu știu pe cine interesează. Probabil că există unele aranjamente care nu au nicio tangență cu românii din Serbia. Pe paginile acestui periodic apar săptămânal știri despre activitatea unor politicieni din județul Caraș-Severin. De ce ne-ar interesa pe noi cu cine s-a întâlnit prefectul sau primarul sau cine a fost la ei în vizită? Într-un număr a apărut un foileton despre Golgota sârbilor din Bărăgan. Domnilor, o fi fost surghiuniți sârbii, dar noi știm ce a însemnat Bărăganul pentru poporul român. În unul din numerele recente au scris despre protestul maghiarilor din Harghita. Noi nu suntem împotriva știrilor din România, dar vrem materiale care ne interesează și care prezintă o imagine a României. Ziarul „Libertatea” dispune de un buget de jumătate de milion de euro, bani alocați de statul sârb pentru minoritatea română. În realitate ziarul este de o calitate foarte proastă, echipa redacțională are salarii foarte mari, iar noi nu ne putem exprima poziția pe un subiect sau altul în paginile acestui periodic. Insist în continuare că această situație poate fi schimbată doar după alegerile din cadrul Consiliului.
Ce schimbări ar mai trebui efectuate în organizarea Consiliului Minorității Române din Serbia?
Consiliul Minorității Naționale Române din Serbia are 23 de membri. La ora actuală președintele Consilului este Daniel Petrovici, originar din Voivodina. Este un președinte care nu vorbește limba literară, iar la tot felul de întruniri îl trimite pe juristul său care știe mai bine limba română. Eu sunt mereu revoltat de ce nu vine Petrovici. A venit momentul să promovăm oameni nepătați, noi, tineri cu coloană vertebrală. Acești oameni există, ei au idei, dar nu au susținere și o platformă. Doar atunci când Consiliul va fi al românilor cu adevărat, lucrurile din Voivodina și Timoc vor reveni pe făgașul normalității.
Ce proiecte aveți pentru anul 2013?
Pentru prima dată în istoria modernă a românilor din Serbia am făcut un proiect comun împreună cu asociațiile civice din Timoc. Este vorba despre un proiect al Inițiativei românilor din Serbia și Românii independenți din Serbia care vizează reluarea manifestărilor de amploare ale românilor din Serbia. Este vorba despre Festivalul copiilor de muzică și folclor, Festivalul fanfarelor din Banat și festivalul „Colindele neamului”. Ne mai propunem să deschidem trei birouri în Voivodina și trei birouri în Timoc, pentru ca în felul acesta să fim mai aproape. Ne mai dorim ca „Glasul Cerbiciei” și „Cuvântul Românesc” să ajungă în fiecare casă românească. Scopul final este pregătirea pentru alegerile în cadrul Consiliului Minorității Naționale Române, care, din punctul meu de vedere, sunt decisive pentru soarta românilor din Serbia. Dacă acest Consiliu nu va reveni în mâinile românilor, riscăm probabil încă un deceniu de așteptare și pierderea bătăliei pentru românii din Serbia de Răsărit. Repet de fiecare dată că la ora actuală românii din Timoc au nevoie de experiența noastră, iar noi suntem conștienți că noi, cei din Voivodina, ne vom păstra identitatea cu ajutorul fraților din Timoc. De ce? Numărul nostru este în continuă scădere, iar ei sunt sute de mii.
Vă doriți aderarea Serbiei la Uniunea Europeană?
Răspund afirmativ pentru că nu există o altă alternativă. Indiferent de partidul aflat la guvernare, toți își dau seama că aceasta este singura cale. Dacă nu va ajunge la o înțelegere cu Kosovo și nu va reuși să adere la UE, Serbia riscă să se întoarcă la situația din anii 90. Noi, românii din Voivodina, ca parte a poporului român, ne-am bucurat și atunci când România a aderat la UE. Într-o țară europeană vom putea să ne păstrăm identitatea și spiritualitatea, iar pentru acest deziterat avem nevoie și de sprijinul necondiționat de la București.
Interviu apărut în publicația lunară independentă de analize, știri și opinii ”Intersecții”, realizat de Tatiana Bernevec
