Despre corul din Râtișor

Din protocolul ședințelor comitetului și sinodului parohial al comunei greco-ortodoxe române din Râtișor din 1891, putem spune liber că activitate culturală organizată la Râtișor avem încă de la finea secolului al XIX-lea, sub îngrijirea bisericii din localitate, deșii bătrânii din sat vorbesc că ar fi existat un cor încă din anul 1878.

Protocol

Luat în ședința I conferinței tenerimei românești greco-ortodoxe din Ritișor având ca obiect înființarea unui cor/societate de cantori bisericești/ în cortet sau mixt sau bărbătesc. La inițiativa luată de învățătorul local Petru Borcanu tinerimea după cum să vede din subscrierile de mai jos cu plăcere au primit și urmat invitatorii întrunindu-se în număr frumos în sala școlii greco-ortodoxe din loc, unde învățătorul ca președinte ține o cuvântare acomodată scopului și animându-i la îmbrățișarea artei, aducându-le ca exemplu alte comune iubitoare de progres și cultură precum și punându-le la inimă scopul cel sublim la ce cu unanimitate se aduce următorul decis:

DECIS:

Tenerimea locală primește cu plăcere inviețunile domnului învățător și decide ca să se facă cât mai iute pașii necesari la Prea Onoratul Domn Protopop ca D-sa să și recomande un instructor de note etc. Precum și niște statute acomodate scopului nostru și aceasta în tempul cel mai recent.

Retișor, în 30 ianuarie 1891

Petru Borcanu, președinte

Urmează lista semnatarilor

În anul 1894, la Râtișor a venit un nou învățător confesional, Procopie Simonescu (zis Șămanțu), originar din Ieșelnița (lângă Orșova – România). Acesta a intruit corul bărbătesc compus din 26 de persoane, până în anul 1899, când a fost transferat din Râtișor.

În procesul verbal întocmit la ședința extraordinară a comitetului parohial din localitate, care a avut loc pe data de 4 februarie 1900, la punctul II se precizează căci corul din Iertof solicită o sală pentru a da un concert la Râtișor. Comitetul parohial acceptă această propunere și pune la dispoziția oaspeților sala clasei întâi, de la școala confesională. Aceste colaborări culturale, pe lângă alte beneficii pentru localnicii acestor sate, a dus și la deciderea ca noul instructor pentru corul din Râtișor să fie Traian Fira din Iertof.

În anul 1904 s-a înființat și corul mixt, numit de activiști ”Doina” și instruit de Traian Fira. Acest cor a activat până în anul 1912. Din ”Calendarul Minervei”, București, din 1907, aflăm informația că conducătorul corului era economul (țăranul) Traian Fira din Iertof.

După Iosif Vrănianțu, zis Titu Vrănianțu din Râtișor, dirijorul Traian Fira primea lunar 30 de forinți pentru serviciile prestate. Corul era alcătuit din 34 de persoane. În 1907, sub conducerea acestuia, corul a prezentat două serbări.

Din Protocolul ședinței Comitetului Parohial, ținută pe 31 decembrie 1907 la Râtișor, aflăm următoarele: Corul local roagă să primească o sală pentru instruire. Comitetul Parohial cu bucurie primește această propunere și hotărăște în unanimitate ca înființândului cor să i se dea permisiunea a putea fi instruit în școală. Semnează Alimpiu Rădulea, învățător și notar al comitetului parohial.

Negăsindu-se nimeni dintre coriști care să fie capabil pentru conducerea corului, în anul 1908 Traian Fira activează din nou corul mixt, care a prezentat trei serbări. În urma acestora, corul rămâne iarăși fără conducător, instructorul Traian renunțând la această funcție.

Având în fondul corului suma de 80-90 de florinți, în anul 1909, coriștii hotărăsc să-l aducă pe Iosif Micu din Coștei. Acesta a lucrat cu corul timp de două luni, dar văzând că nu reușește să dobândească rezultatele dorite, renunță și se întoarce acasă iar corul se descompune.

În Protocolul ședinței Comitetului Parohial din 29 ianuarie 1912, la punctul II găsim următoarele: Predarea Cortelului d-lui înv. T. Răbăgia în arendă pe seama conducătorului de cor Traian Fira. Comitetul admite ca să se dea Cortelul numit lui Traian Fira.

Conform datelor dispuse, corul din Râtișor a fost condus de Traian Fira până în vara anului 1912. În cei câțiva ani de activitate, corul din Râtișor a prezentat mai multe ”petreceri populare”, dintre care nouă pe scenele caselor culturale din alte localități. După plecarea lui Traian Fira din sat, corul își încetează activitatea.

Din anul 1918 până în anul 1925 corul a fost condus de țăranul din localitate, Iosif Vrănianțu, zis Titu Vrănianțu.

Din 1920, sub conducerea lui Titu Vrănianțu, corul (24 membrii activi) a activat și s-a menținut până la venirea învățătorului pensionar Savu Petrovici.

Din 5 ianuarie 1925 și până în 20 decembrie 1931, sub numele de Corul Bisericesc Ortodox Român, corul este condus de învățătorul Savu Petrovici.

Membrii corului (5 ianuarie 1925) au fost: Alexandru Voina – președintele corului, Gheorghe Dragodan – notarul corului, Nicolae Donecea, Lazăr Lobodă, Pavel Miuța, Andrei Voina, Adam Donecea, Iosif Marcu, Axentie Andrei, Florea Rabor, Teodor Miuța, Iosif Boraci, Gheorghe Lăpădat, Gheorghe Micleu, Iosif Cinca, Floria Miuța, Iovan Mara, Iosif Lăpădat, Nicolae Luca, Pavel Jurca, Pau Pup, Petru Gaita, Iosif Anca, Petru Roman, Andrei Neagoe, Dimitrie Lăpădat, Petru Roman – în total 28 de membrii.

La Zăpostit, în anul 1925, corul bisericesc a susținut un concert. Din 27 ianuarie 1926 apare sub numele de ”Doina”, iar din 4 iulie 1926 sub denumirea de Reuniunea de cântări, muzică și citire ”Doina”.

În 16 februarie 1927, în sala școlii din localitate are loc un concert, corul interpretând piesa ”Româncuța”, de I. Mureșan și o cântare de T. Popovici.

Corul, împreună cu orchestra, fanfara și trupa de teatru a organizat, apoi, mai multe programe cultural-artistice în localitate și au întreprins două turnee prin satele de la codru. Astfel, în ziua de 9 mai 1936, cu ocazia Hramului Sf. Bisericii a avut loc o manifestare culturală, care a cuprins în programul său zece pencte artistice. Trei dintre acestea au fost susținute de cor. Piesele interpretate au fost: ”Seara pe la noi”, cor bărbătesc de Velceanu, ”Cântec de primăvară”, cor bărbătesc de Porumbescu și ”Corobeasca”, cor bărbătesc de V. Vasilescu.

Din decembrie 1936 conducerea corului a fost preluată de învățătorul Petru Lăpădat din Vlaicovăț, de origine râtișean, care a lucrat la școala confesională.

Corul a participat la manifestarea organizată cu ocazia Jubileului a 10 ani de apariție a ziarului ”Nădejdea”, sub denumirea de Reuniunea de cântări, muzică și citire ”Doina” din Râtișor. Evenimentul a fost consemnat în Calendarul ”Nădejdea” din anul 1938 (pag. 59-64).

În anul 1942, corul a activat în cadrul Cercului Cultural ”Astra”. În această perioadă a participat la șezători culturale, unde a prezentat numeroase piese. Printre acestea amintim: Deșteaptă-te române, Până când, Vino bade, Fii gata…

Conform protocoalelor bisericești, în anul 1944 corul a fost condus de învățătorul Gheorghe Nicolaevici, care a plecat din Râtișor în anul 1950.

Ultimele date despre corul din Râtișor se găsesc în ”Calendarul bisericesc” din anul 1969, unde este amintit ca și cor bisericesc. În anul următor, 1970, această publicație nu mai oferă informații despre destinul corului.

Corul s-a desființat în totalitate, iar unii dintre membrii lui au continuat activitatea în calitate de cântăreți bisericești.

Preot Gheorghe Dolinga