Zilele de Teatru ale Românilor din Voivodina, 1973-2015

Scurt istoric
În primăvara această am sărbătorit cea de-a 43-a ediție a cunoscutei noastre mani­festări teatrale „Zilele de Teatru ale Românilor din Voi­vodina”.
După o pauză de aproape 17 ani de la des­ființarea Teatrului Popular Românesc (în vara anului 1956), la inițiativa Comunității cul­tural-instructive din Alibunar a avut loc, în anul 1969, o com­pe­tiție a secțiilor de dramă de pe lângă căminele culturale din sa­tele cu populație românească,  inițiativă care în anul 1973 s-a transformat „într-o manifestare com­petițională de amploare, la care participă, de atunci, amatori din toate satele cu populație ro­mânească din Voivodina”.
Trebuie menționat, spune Mio­drag Miloș în Prefața cărții sale „Fas­cinația scenei”, de­altfel volum dedicat acestei manifestări cultural-artistice „că printre inițiatorii mani­fes­tării „Zilelor de Teatru ale Românilor din Vo­i­vodina”, a fost, în primul rând, Traian Ște­fan, pe atunci secretar al Comunității cultural-instructive a Voivodinei și pre­ședintele Con­siliului manifes­tării, Vjekoslav Cvetković,  Pă­un Ghina, Iosif Surducean-Geagea” și alții ca­re, în deceniile care au urmat, și-au  adus din plin contri­buția la organizarea și buna des­fășurare a acestei manifestări. Pe­tru a se orga­niza, desfășura și susține pentru o peri­oadă mai în­delungată o astfel de manifes­tare, este nevoie de mijloace fi­nanciare cores­pun­zătoare, mijloa­ce care au fost asigurate de „Uniu­nea Teatrelor de Amatori din Voivodina, care a asigurat, an de an, surse financiare pentru desfă­șurarea și dezvoltarea activității teatrale de amatori în cadrul naționalității noa­stre”. Mai târziu, după cum menționează autorul monografiei, „obligația finanțării ma­­nifestării a fost preluată de către Comunitatea cultural-in­struc­tivă a Voivodinei”, iar în ultimii ani și de Consiliul Național al Românilor din Voivodina și alte instituții, precum și unii sponsori.

Prima ediție a acestei ma­nifestări teatrale s-a desfășurat la Alibunar și în alte localități care au avut condiții satisfăcătoare la cămi­nele de cultură pentru pre­zentarea unui spectacol. Astfel, cortina s-a ridicat, pentru prima dată la acestă manifestare tea­trală,  „dumi­nică, 11 martie la Ni­co­linț. În acea seară s-a prezentat spectacolul „Măistoriță la modă” de Jovan Sterija Popović, în regia fostei ac­tri­țe a Teatrului Popular Român din Vârșeț, Ico­nia Cuzma- Živanović. Câștigători ai acestei pri­me ediții au fost actorii de la Căminul cultural „Doina” din Uzdin, care au prezentat spectacolul “Un individ suspect” de Branislav Nušić,  în regia lui Todor Crețu-Toșa.
În acel an au fost prezentate 9 spectacole la adulți și 7 spec­tacole de către secțiile de teatru ale elevilor din școlile noastre ele­men­tare.
Constatăm că pe parcurul a celor 39 de ediții au fost prezentate 334 de spectacole (mono­drame, teatru poetic, piese într-un act, piesă în mai multe acte). De asemenea, remarcăm că uzdinenii au prezentat cele mai multe și diversificate spectacole – 57 la număr, urmează Satu Nou cu 40, Nicolinț cu 30,  Straja și Seleuș cu 29, Coșteiul cu 28 de spectacole și așa mai departe.
Primul Comitet de organizare al „Zilelor de Teatru ale românilor din Voivodina” a fost alcătuit din următorii membri: Păun Ghina, președinte, Vjekoslav Cvetković,  Gheorghe Ru­­ian, Iosif Surducean-Geagea, Solomon Mioc, Ioviță Dalea și Ionel Țera, iar în primul juriu al fost aleși Iulian Rista Bugariu, Nicolae Polverejan și Luka Dotlić.
Până la apariția monografiei „Zilelor…”, „Fas­cinația scenei” de Miodrag Miloș, texte ample despre manifestarea noastră au fost publicate în revista „Lumina” (materialele pre­zentate la masa rotundă de la Fântâna fetei, din 1987) în numerele 4 (Ioan Baba, Milutin Karišik, Nicolae Polve­rejan) și 5-6/1987 (Mă­rioara Baba Vojinović, Teodor Munteanu, Ioan Baba, Miodrag Miloș, Aurel Bojin și Vasile Barbu), precum și un studiu amplu, semnat de Nicolae Polverejan publicat în „Contri­bunții la istoria culturală a ro­mânilor din Voivodina”.
Cronici pe marginea spectacolelor, precum și a edițiilor au fost publicate în săptămânalul „Libertatea” și revista „Lumina”, cât și în re­vista „Pozorište” (în limba sârbă) de la Muzeul de istorie al  Voivodinei. Cotidianul „Dne­v­nik” din Novi Sad, cât și săp­tămânalul „Pančevac“ au consemnat evenimentele teatrale ale mino­rită­ții noastre.
Simeon Lăzăreanu