By ris
Pe timpul domniei împăratului roman Dioclețian, pe la începutul secolului al IV-lea trăia Sfânta Ecaterina, fiica regelui Costus al Ciliciei și a prințesei Sabinella. Părinții au trimis-o în Alexandria să învețe școală la cei mai renumiți filosofi și pedagogi ai lumii antice. Când a terminat studile avea 17 ani și o educație superioară.
Era de o frumusețe rară și întorcându-se acasă din Alexandria toți tânării din regiune o asaltau cerând-o în căsătorie, dar dânsa a spus părinților că nu se va căsătorii decât cu acela care o va depășii în frumusețe, educație, bogăție și înțelepciune.
Mama Ecaterinei era creștină în ascuns și și-a trimis fiica la duhovnicul ei, un bătrân cu numele Anania, la marginea orașului, într-o peșteră unde se va ruga împreună cu Ecaterina ca Dumnezeu să-i scoată în calea ei un mire pe seama dânsei așa cum î-și dorea copila.
După ce s-au rugat împreună, bătrânul duhovnic creștin i-a dat fetei o icoană cu Maica Domnului în brațe ținând pe pruncul Iisus și a sfătuit-o să se roage în fiecare seară că Dumnezeu va aduce înaintea dânsei mirele potrivit așa cum îl închipuia dânsa.
După ce Ecaterina se ruga regulat în toată seara într-o noapte a apărut o femeie cu feciorul său.
Pețitorul stătea întors cu spatele către copilă, el a spus că nu-i place fata pentru că-i murdară și urâtă. Aceste cuvinte au dezamăgit fecioara și s-a întristat foarte mult.
S-a dus la bătrânul Anania care a știut ce-i de făcut și a sfătuit fata să săvârșească Sfântul Botez asupra ei. Fără nici o îndoială Ecaterina a acceptat și a primit Sfânta pecetă a Botezului devenind creștină. Întorcându-se acasă a continuat cu rugăciunile în fiecare seară regulat. Și într-o noapte i s-a arătat tot femeia aceia, care de fapt era Maica Domnului cu mirele Domnul Iisus Cristos. El a spus că de data aceasta îi place mireasa că-i curată și frumoasă, iar Maica Domnului i-a dăruit inelul de logodnă Ecaterinei.
Pe timpul acela romanii au adus o nouă lege în privința creștinismului care era foarte severă și era permis chiar și să-i omoară pe creștini fără să aibă vreo vină.
Peste toate provincile romane din Africa de nord domnea guvernatorul Maximim Daia cu reședința în orașul Alexandria. Guvernatorul sărbătorea o sărbătoare păgână unde au fost invitați cei mai de vază oameni din regiune, printre ei era invitată și fecioara Ecaterina. Toți oaspeții aduceau jertve, diferite animale domestice, Ecaterina refuza să facă acest lucru.
Ei i s-a făcut milă cănd auzea țipetele animalelor pe care romanii le înjunghiau, răsuna toată Alexandria de zgomotul lor. Fecioara s-a opus guvernatorului și i-a explicat cum jertvirea animalelor pentru zei este un lucru greșit însă pe guvernator nu l-a putut convinge și acesta ca să o lămurească pe Ecaterina, fiindcă a ținut mult la dânsa, a poruncit să adune 50 de filosofi și oameni de ștință ca să o convigă să se întoarcă la religia romană. După o zi întreagă de discuții care se purtau între Ecaterina și oameni de ștință ea a reușit să-i convingă pe toți să i se alăture ei. Maximim foarte mult s-a supărat și a dat ordine să-i omoară pe toți 50, între timp intervine și soția guvernatorului dar și pe dânsa Ecaterina o convinge să treacă la legea creștină. Guvernatorul văzând situația nefavorabilă a hotărât să-i spună fecioarei că o iubește și este îndrăgostit de ea și că va divorța de nevastă ca să o ceară în căsătorie cu condiția să se lase de creștinism. Atunci Ecaterina categoric l-a refuzat, iar Maximim s-a înfuriat și a dat ordine să-i stâlcească corpul fecioarei între 4 roți cu tăiușe, când roțile se apropiau de dânsa ele cu tot cu tăiușe se făceau moi. Guvernatorul văzând acest miracol a ordonat să i se taie capul Ecaterinei.
Probabil că miraculul acesta cât şi uciderea celor 50 de filosofi de Maximim l-au determinat pe împăratul Constantin să aducă legea de protejare a criştinilor (anul 313). Această o dovedeşte vizita mamei împăratului Constantin, Elena, care a vizitat mormântul sfântei Ecatarine pe munte Lesion.
Aceasta s-a petrecut în ziua de 25 noiembrie anul 306, să spune că îngerii au luat corpul nensuflețit al fecioarei și l-au dus pe muntele Sion. Acolo să păstrează moaștele Sfântei Ecaterina, un fragment din ele le posedă și Biserica Ortodoxă Română ele să găsesc la București în biserica Sfânta Muceniță Ecaterina. Pe această Sfăntă fecioară Dumnezeul a încununat-o cu mai multe cununi și anume, a fecioriei, a martiriului, a înțelepciuni și a știnței, Sfânta Ecaterina devenind patroana filosofilor. Ea este introdusă în calendarul roman ca sfânt și să sărbătorește din anul 1335.
Sfânta Muceniță Ecaterina jertvește viața sa pentru apărarea creștinismului.În Bierica Ortodoxă Română din Satu-Nou ca omagiu acestei sfânte să cântă ca priceasnă – Oda Sfântei Ecaterini – din colecția Carmina Burana din anul 1300.
În monografia Bisericii Ortodoxe Române dedicat acestei sfânte să cântă Tropar pe glas 4 și Condacul pe glas 8.
În iconografie ea se pictează învășmântată ca o împărăteasă cu coroană pe cap ținând într-o mână crucea iar în cealaltă o crenguță,mai să pictează și cu roata cu tăiușe.
Ionică Toderaş-Kiari
