By ris
A oferi o imagine, măcar generală asupra învățământului cu limba de predare română din Banatul sârbesc, este o întreprindere chiar destul de dificilă atât în ceea ce privește selecția problemelor mai importante cât și din punctul de vedere al prezentării și comanteriului acestora
Dar, în dorința de a prilejui un contact cât mai apropiat cu aspectele și caracteristica lor, vom încerca să oferim numai unele din acestea, pe care le considerăm mai importante și mereu actuale, vrednice de a reveni în repetate rânduri asupra lor. Ele pot fi reluate, regândite și adâncite din diverse puncte de vedere, aruncând o nouă lumină asupra evoluției lor, în contextul noilor considerații și a noilor informații.
Considerăm că idea centrală a tuturor dezbaterilor, analizelor și concluziilor noastre cu privire la învățământul românesc din Banatul sârbesc, este drumul descendent din câteva puncte de vedere. Cauzele sunt multiple și diferite. Școala în general, considerăm noi, își pierde treptat prestigiul și valoarea de odinioară, dacă avem în vedere că ea era cândva unul din stâlpii culturii sătești și a neamului românesc de la noi. Dacă ea a înregistrat progrese, cel puțin din unele puncte de vedere și în unele perioade de dezvoltare și activitate, astăzi școala noastră se confruntă cu multe greutăți. Unele însă se pot solu¬ționa, elimina sau frâna în manifestările lor negative; altele, spre regretul nostru, nu.
Nu intenționăm și nici nu credem că este posibil și nici chiar necesar, a face o gradație a problemelor noastre școlare, nici după criteriul dificultății lor și nici după un oarecare alt principiu. Dar de timp îndelungat, chiar de câteva decenii, una din problemele devenită poate cea mai actuală, prin gravitatea și chiar imposibilitatea soluționării ei, este cea demografică, în special elementul natalității. De aceea ne vom referi mai îndeaproape la aeest aspect.
Școlile localităților noastre își recrutează elevii din mediul rural unde funcționează o școală.
Organizarea unei școli din acest mediu, dimensiunile și structura ei, sunt determinate, în cea mai mare măsură, de fenomenul demografic. Anume, numărul de elevi dintr-o asemenea școală sătească reprezintă unul din factorii cei mai importanți în existenta ei. Dar, școlile noastre, în care învățământul se desfășoară în limba română, nu mai au o populație stabilă și omogenă. Însă, numărul de elevi este influențat și de alte elemente demografice, cum sunt: dinamica populației localității, populația activă și pasivă existentă în mediul rural, distrubuția populației satului pe vârste și profesii, situația sanitară, mortalitatea, mobilitatea și migrațiunile spre oraș sau străinătate și în special natalitatea populației. Localitățile cu populație românească sau cu o populație mixtă, în ultimele decenii, se caracterizează printr-o migrațiune mare de la sat spre oraș și în special spre străinătate, fenomen cu urmări grave asupra numărului de școlari.
Dintre fenomenele demografice, natalitatea este cea care influențează în mod direct numărul de copii din învățământul nostru. În ultimii 50 – 60 de ani, natalitatea satelor noastre a manifestat tendințe accelerate de scădere. O natalitate tot mai mică a dus și la reducerea numărului de elevi. Dar fenomenul acesta are un trecut cu mult mai îndepărtat. S-a menținut, anume, mentalitatea familiilor noastre de țărani bănățeni de a avea unul sau eventual doi copii, pentru a se păstra moșia în mod integral și a evita fărâmițarea ei. Există și alte cauze, tot atât de importante și caracteristice care determină reducerea numărului de elevi din învățământul cu predare în limba română. Amintim aici două: căsniciile mixte și trecerea elevilor în clasele cu limba de predare nematernă.
Ne întrebăm, însă, ce măsuri se pot lua pentru a frâna, pe cât posibil, scăderea numărului de elevi și dispariția claselor cu limba de predare romană?
Este nevoie, mai întâi, de mobilizarea tuturor factorilor direct și indirect angajați în activitatea școlară și interesați de învățământul românesc din Banatul sârbesc.
Astfel, cea mai importantă sarcină revine cadrelor didactice, în primul rând învățătorilor din clasele primare /I – IV/. Învățătorii trebuie să se angajeze în atragerea copiilor spre învățământul cu predare în limba română. În contactele directe cu familia se va explica avantajele frecvenței claselor românești pentru însușirea corectă și deplină a limbii materne, care în etapa aceea de 7 ani încă este departe de a fi constituită într-un sistem lingvistic format și închegat. Cu unii directori de școală se pot organiza convorbiri în vederea explicării pericolului dispariției învățământului în limba română și în final al școlii dacă nu se asigură existența pe viitor a claselor și secției românești.
Apoi, profesorii de limbă română (acolo unde există școli centrale cu 8 ani), sprijiniți și de celelalte cadre didactice sunt cei mai chemați să explice părinților rolul și funcția lingvistică a limbii ca mijloc de comunicare a copiilor în limba maternă, pe care nici o altă limbă străină nu se poate baza și dezvolta, dacă aceasta nu este definitiv însușită, proces ce se încheie (dar nu definitiv) cu terminarea celor opt clase generale în limba maternă. Decizia finală în opțiunea (hotărârea) limbii învățământului care va fi frecventat de copiii lor (romană sau sârbă) aparține părinților. Ei trebuie să înțeleagă bine interesul pedagogic și etnic al studiului temeinic a limbii materne din partea copiilor și tinerilor.
Un rol important poate avea și Comunitatea Locală dintr-un sat. Prin intermediul membrilor ei se exercită o influență asupra opiniei publice din localitate (în primul rând asupra părinților) prin convorbirile directe sau alte modalități de a explica importanța menținerii școlii în mediul rural pentru viața culturală și socială a populației locale. Apoi, în fiecare localitate cu populație de etnie română există asociații culturale și organizații civice și politice care, la rândul lor, pot veni în sprijinul menținerii învățământului cu predare în limba română. Și aceștia pot aduce în fața părinților și a celorlalți săteni, argumente culturale, sociale dar și economice. Adunările acestor asociații și organizații locale, pe lângă celelalte puncte la ordinea de zi, pot cuprinde și puncte de discuție pe linia situației școlii din sat.
O funcție importantă în menținerea școlilor și a secțiilor afiliate cu predare în limba română din Banatul sârbesc, pot avea și filialele Comunității Românilor din Serbia. Rolul C.R.S. și a formelor ei de activitate locală este mare, deoarece au obligația, printre altele, să se ocupe de menținerea, afirmarea și dezvoltarea minorității române din Serbia.
Această obligație include, ca una dintre cele mai importante laturi ale ei, menținerea și a învățământului cu predare în limba română. Tocmai de aceea angajarea directa a filialelor C.R.S. și a fiecărui membru este o sarcină eternă dar și un drept, în efortul nostru pentru menținerea limbii materne prin intermediul învățământului.
Consiliul Minorității Naționale Române, în ansamblu și în special prin intermediul Departamentului pentru învățământ trebuie să se angajeze din plin, pe lângă toate celelalte activități programate, în luarea de măsuri necesare în sectorul împiedicării reducerii numărului de elevi în clasele generale românești. Membrii Departamentului sunt cadre didactice care trebuie să-și asume responsabilitatea și angajamentul în domeniul învățământului.
În fine, dar nu mai puțin important, presa, radioul și televiziunea în limba română sunt mijloace de informare care pot cuprinde, în programele lor și teme cu privire la situația învățământului românesc din punctul de vedere în discuție și mai ales în oferirea de explicații despre avantajele lingvistice și pedagogice – psihologice ale studiului școlar în limba maternă, cel puțin la nivelul învățământului general.
Toate cele menționate mai înainte sunt posibile de realizat numai dacă există un consens în întreaga populație și a tuturor factorilor din localitățile rurale și urbane cu populație de naționalitate română.
dr. Trailă Spăriosu
