By ris
Hiperlocalizarea este o noțiune nouă, care a fost introdusă recent în lumea media virtuală și nu a reușit să între în limbajul cotidian al presei. Este vorba de o reacție adversă a publicului la procesul de globalizare. Dacă acum câțiva ani, „globalizarea” era concepută ca o dispariție a frontierelor, intensificarea comunicării la nivel global, ultimele tendințe ne prezintă un tablou radical diferit.
Dezvoltarea internetului nu conduce la o omogenizare, ci dimpotrivă, la o hiperlocalizare.
Sunt create versiuni locale a softurilor, aplicații web, iar rețelele sociale reunesc tot mai multe persoane care vorbesc aceeași limbă și locuiesc în același stat.
În ceea ce privește presa, s-a observat preferința tot mai sporită a publicului față de știrile locale. Cititorul de rând (mai ales internautul) nu mai este interesat de evenimentele internaționale, ci de evenimentele care se întâmplă în țara sa, raionul său, cartierul său. Acest fapt este relevant prin simplul fapt că, tirajul total al presei locale depășește cu mult tirajul oricărui ziar național, iată de ce în mai multe țări se încearcă înființarea unor versiuni locale ale ziarului.
Globalizarea, ca proces firesc, înseamnă dezvoltarea tehnologică a națiunilor mai mici, ceea ce le permite să se opună expansiunii socio-culturale a civilizației euro-americane, proces numit până mai ieri „globalizare”. Americanizarea încetează a mai fi un model pentru întreaga lume, iar valorile naționale devin tot mai importante în procesul de modernizare. În acest context, internetul devine un instrument împotriva acelei globalizări care reprezintă un proces economic și politic, absolut artificial, dirijat de grupurile de interese internaționale.
Desigur, am folosit convențional conceptul de „națiune” și „național”. În epoca post-modernă nu mai putem vorbi despre „națiuni”, ci de comunități cu totul diferite, constituite pe alte principii. Am putea vorbi despre renașterea etnosului și tribalismului etnic, construite după modelul rețelei sociale („rețea socială”, în calitate de concept sociologic, nu aplicație web). Rețelele sociale sunt mijloace de acumulare a capitalului social (atât la nivel micro, cât și la nivel macrosocial), care este absolut necesar în procesul de luptă concurențială la nivel internațional.
Aceste viziuni le regăsim sintetizate în noul curent internațional care devine tot mai popular în toate colțurile lumii: „național-anarhismul”.
Octavian Racu
