Cu muzica în suflet – pe cărarea anilor

Dușko Oprici și-a des­coperit încă din ti nerețe talentul pentru muzica populară românească. Avea 16 ani când și-a dat „drumul” glasului pentru ca să pătrundă în sufletul oamenilor, pentru a le alina dragostea și dorul după cei dragi.
Încet, încet și-a făcut loc în viață și-a început să cânte îm­preună cu ceilalți interpreți de muzică populară, cu care apare și în zilele nostre la diferite festi­valuri și manifestări culturale. L-am rugat pe Dușko Oprici să ne vorbească despre muzică, despre primii pași făcuți în lumea muzicii, despre viața lui.
În vocea lui și-n cântecele lui, multă lume și-a găsit alinarea. Soarta l-a hărăzit ca prin cântecul lui să ducă mai departe faima graiului românesc. Glasul lui blâ­nd îți dă de înțeles că în sufletul lui se ascunde ceva, iar atunci când cântecul lui se revarsă dea­supra mulțimii, el exprimă BU­CU­RIE, LACRIMI, TRISTEȚE, DOR, AMINTIRI, MÂNGÂIERE.
Ne povesteșete cu drag despre multe întâmplări, iar zâmbetul îi inundă fața, amintinudu-și că îm­preună cu un ansamblu folcloric a fost, odată invitat în România, la o manifestare culturală. Când au auzit cât de frumos interpretează cântece populare românești, ni­me­ni nu a putut crede că el este român din Serbia. Și nimeni nu a putut crede că în Serbia de Răsărit, pe Valea Timocului tră­iesc suflete rupte din patria ma­mă, România.
Satul unde Dușko își trăiește viața, poartă numele de Radu­ievaț. Acolo oamenii îl privesc și îl respectă ca pe o legendă a cântecului popular românesc, a cântecului în limba maternă. Și atunci când este supărat, și atunci când merge singur pe stradă, cântecul este mereu prezent în sufletul lui și îi stă mereu pe buze. Atunci când se pre gătește pentru o manifestare cultruală sau un festival la care trebuie să par­ticipe, își alege cu foarte mare atenție costumul popular pe care îl va purta cu această ocazie, deoarece atunci când îmbracă un costum popular, moștenit sau dăruit de bunicii și pă rinții lui, își descarcă prin cântec dorul de ei. Și nu de puține ori, cântecul lui interpretat cu atâta suflet, tre­zește lacrimi în ochii spectatorilor, iar în sufletele lor trezește amin­tiri.
Pe lângă cântecul popular ro­mânesc de pe Valea Timocului, Dușko a îndrăgit foarte mult și cântecul popular românesc din Ro­mânia, astfel că în vastul său reportoriu are și cântece interpretate într-o limbă literară.
Astfel, în mod deosebit o sti­mează și apreciază pe cunoscuta solistă de muzică populară ro­mânească, Maria Lătărețu, Ioana Radu, Ștefania Rareș, a căror discuri le păstrează și în ziua de astăzi.
Ne-a mai spus domnul Dușko, că o singură dată a avut ocazia să-l întâlnească pe Ion Dolă­nescu, steaua cântecului românesc, care de curând s-a stins din viață și că în sufletul lui stăruie aceiași dorință pe care a avut-o și marele Dolănescu:
– Aș vrea, până nu mor, să-mi țin un nepot pe genunchi. Prin cântecul meu încerc să-i chem pe cei doi copii ai mei să se reîn­toarcă în localitatea lor de naștere și să-mi îndeplinească această dorință. Și sper ca bunul Dum­nezeu să audă ruga mea, pentru că, cântecul meu nu este numai cântec ci este și rugăciune! Și să mi-o îndeplinească, deoarece doar un urmaș, un nepot îmi poa­te duce mai departe cântecul pe care îl port în suflet, ducând astfel mai departe tradiția poporului meu, mi-a mărturisit cu multă tris­tețe în ochi, dar cu o mare încredere în viață, Dușko Oprici.
Printre multele lucruri despre care am vorbit, Dușko a adus vor­ba și despre marele solist de muzică populară românească de pe Valea Timocului, Branko Olar, care nu mai este printre noi, dar care a lăsat o vizibilă amprentă în viața culturală de aici și despre care Dușko are doar cuvinte de laudă, menționând că, până în pre­zent, nimeni nu îl poate în­locui.
Nu pot să închei acest articol, fără să amintesc că Dușko Oprici este un om ieșit din comun, un om plin de viață și un mare optimist, mereu pregătit de vorbă despre tot ce viața ne oferă, chiar și atunci când ne face să râdem, povestindu-ne unul din bancurile lui preferate.

Dar, înainte de toate, el rămâne să fie pentru noi care trăim aici, o legendă vie a cântecului popular românesc de pe Valea Timocului.
Culita – Kami Vasilkici