În custodia Muzeul Național de Istorie a României se găsește o figurină antropomorfă, aparținând perioadei eneolitice, mai exact culturii Gumelnița, obiect descoperit în comuna Vidra și care are o vechime de aproximativ…7.000 de ani.
Figurina este, citez din fișa de inventariere a obiectului, “aplică sau mâner de capac sub forma unui cap aplatizat de formă romboidală, cu sprâncenele marcate printr-o linie în relief. Ochii triunghiulari sunt realizați prin excizare. În părțile laterale se află câte o adâncitură marcând urechile. Gura este marcată printr-o altă adâncitură, sugerând faptul că era deschisă. Fața a fost încrustată cu pastă albă.” Pentru verificare, de precizat că figurina are numărul de inventar 32806 și ordin de clasare
2408/13.09.2004 – Tezaur.
Până aici nimic spectaculos, însă, dacă priviți cu atenția obiectul aflat în discuție, veți observa că obiectul aflat pe creștetul figurinei seamănă izbitor de bine cu o… căciulă dacică. Evident, nu putem vorbi de geto-daci, în adevăratul sens al cuvântului, în urmă cu 7.000 de ani, dar putem vorbi de strămoși de-ai lor, care au transmis mai departe, până la ei, elemente de vestimentație.
Frigienii, un alt neam care a “popularizat” această căciulă în lumea antică şi, ulterior, în simbolistca mondială, erau, surpriză, urmaşi ai neamului tracic al brigilor, ce au migrat din zona balcanică în Anatolia (Turcia e astăzi) în preajma mileniului I î.Hr.
Aşadar, discuţia nu mai trebuie purtată la modul “da, dom`ne, dar e greu de spus că e o căciulă dacică, din moment ce ea era purtată şi de alte neamuri din alte arii geografice. E greu de spus că dacii sau strămoşii lor au inventat-o”. O fi fost purtată şi de alţii, nimeni nu contestă asta, însă, momentan, cea mai veche reprezentare plastică a sa a fost descoperită pe teritoriul României. Ca urmare, rămân un “protocronist”, dacă asta relevă pământul…
QUOD ERAT DEMONSTRANDUM! – cum le place latiniştilor şi “marilor” istorici să spună…