By ris
A trecut mai bine de un secol de la moartea lui Mihai Eminescu (15 iunie 1889), dar nimeni nu a putut spune cu certitudine care a fost cauza decesului mareului poet român.
De-a lungul timpului au fost vehiculate numeroase ipoteze, însă pentru niciuna dintre ele nu au existat suficiente dovezi.
În urma ultimelor cercetări şi prin prisma ultimelor descoperiri din domeniul neurologiei şi psihiatriei, specialiştii au dat un verdict final în cazul lui Mihai Eminescu: poetul a murit în urma unui stop cardio-respirator provocat de intoxicaţie cu mercur.
Din 1883, de la primele crize şi comportamente deviante ale lui Eminescu şi până în 1886, poetul a fost tratat în Austria şi Italia, de specialişti care au reuşit să-l pună pe picioare, după cum mărturisea prietenul bun al poetului, scriitorul Ioan Slavici.
În 1886, suferă o cădere nervoasă şi ajunge pe mâna medicilor români. În special Julian Bogdan şi Panait Zosin. Imediat diagnosticat cu sifilis, după ce poetul trece prin calvarul de la mănăstirea Neamţului, unde era ospiciu de boli nervoase şi unde este bătut cu frânghia udă şi scufundat în butoaie, se trece la tratamentul cu mercur. Întâi frecţii la Botoşani, aplicate de medicul Itszak, şi mai apoi la Bucureşti la sanatoriul medicului Şuţu, unde este şi injectat cu mercur.
Cu alte cuvinte, Mihai Eminescu a fost victima unui caz de malpraxis, fiind diagnosticat greşit, fiindu-i administrat un tratament neadecvat, care i-a provocat un stop cardio-respirator şi în cele din urmă decesul.
Detalii despre moartea poetului găsiți și în foiletonul publicat: Boala și moartea lui Eminescu, între mit și realitate.
libertatea.ro
