Zece capcane gramaticale frecvente ale limbii române

gramatica

 

Capcane gramaticale ale limbii române. Nu e niciun secret că limba română, aşa „dulce şi frumoasă” cum o învăţăm din copilărie şi apoi la şcoală, e plină de capcane ca un câmp minat şi că majoritatea românilor cad adesea în astfel de capcane ori în conversaţie, ori atunci când scriu un text.
Într-o societate în care degradarea limbii este un fenomen care ia amploare, iar exprimarea din spaţiul public este din ce în ce mai neglijentă, la radio, la televizor sau în presa scrisă, sunt puţine şanse ca numeroasele capcane ale limbii române să nu se înmulţească pe zi ce trece. O limbă plină de multe excepţii, de reguli gramaticale tot timpul încălcate, extrem de expusă influenţelor şi foarte dispusă să accepte aceste influenţe, limba română este folosită astăzi, mai mult ca oricând, foarte lejer. Şi tot mai mulţi dintre români pică în diversele capcane pe care ea le întinde, greşelile, atât în scris, cât şi în vorbire, întinzându-se ca molima.
Iată care sunt cele zece dintre cele mai frecvente capcane ale limbii române, după cum le-a identificat ziarul „Adevărul”:

 

 
1. Structura „ca şi”, folosită în loc de „ca”. Din dorinţa de a evita o eventuală cacofonie, structura „ca şi” a ajuns să invadeze şi textele, şi mai ales conversaţiile, conjuncţia „şi” fiind strecurată şi unde e cazul, şi unde nu e (mai ales unde nu e), pe post de proptea. Mai nou, acesată structură eronată a ajuns să fie folosită la scară largă, în majoritatea situaţiilor fără să mai aibă vreo legătură cu situaţia în care îşi propunea să evite o cacofonie (şi în care era, oricum, o greşeală). Aşadar, este greşită folosirea lui „ca şi” în loc de „ca” în situaţii precum: „ca şi om”, „ca şi fenomen”, „ca şi atmosferă”.

 

2. Substantivul „debut”. Conform definiţei din DEX, debut înseamnă: „început, intrare într-o profesie, într-o activitate (artistică, literară etc.); operă, lucrare care constituie acest început”. Numai că, mai nou, cuvântului „debut” se întrebuinţează eronat pe post de sinonim al cuvântului „început”. Aşadar, este greşită folosirea substantivului „debut” într-o structură precum: „debutul concertului” sau „debutul anului şcolar/ meciului/sezonului”.

 
3. Prepoziţia „datorită” utilizată în locul locuţiunii prepoziţionale „din cauza”. Mai nou, limba română aproape că a scos din uz expresia „din cauza”, mai toţi vorbitorii folosind abuziv, în locul ei, prepoziţia „datorită”, ceea ce duce uneori la situaţii ilare. Pentru că fiecare dintre ele este purtătoare de sens – „datorită” are sens pozitiv, iar „din cauza”, sens negativ. Ca atare, folosirea lui „datorită” într-o situaţie precum: „Datorită lui, am pierdut trenul” este greşită. În schimb, „datorită” este corect folosit în situaţia: „Datorită lui, am câştigat un premiu”.

4. Substantivul „locaţie”. Folosit la scară largă în locul substantivului „spaţiu” sau „loc”, „locaţie” a invadat, pur şi simplu, limba română, fiind una dintre cele mai frecvente capcane în care cad vorbitorii ei. Sensurile principale ale termenului „locaţie” sunt acelea de „închiriere” şi „chirie”.

 
5. Structura „nu/ decât”. În limba română, „decât” nu este sinonim cu „doar” sau cu „numai”, aşa cum greşit cred cei mai mulţi dintre vorbitori, şi nu poate fi utilizat fără să fie însoţit de adverbul de negaţie „nu”. Aşadar, este greşită folosirea lui în structura „Au fost decât trei oameni”. Varianta corectă este: „Nu au fost decât trei oameni”.

 
6. Structura „dar totuşi”. Puţini vorbitori ai limbii române ştiu că structura „dar totuşi” este pleonastică, termenii fiind sinonimi.

 
7. Verbul „a vrea”, folosit greşit la forma lui de imperfect: „Vroiam, vroiai, vroia…” Este o formă greşită frecvent întrebuinţată, care provine dintr-o contaminare cu un verb sinonim, „a voi”. Aşadar, formele corecte de imperfect ale verbului „a vrea” sunt: „vream, vreai, vrea…”, de altfel foarte rar utilizate. Iar formele corecte de imperfect ale verbului „a voi” sunt „voiam, voiai, voia”.

 
8. Pronumele, respectiv adjectivul demonstrativ „aceiaşi/ aceeaşi”. Este una dintre cele mai frecvente erori care se întâlnesc în scris, unde forma de feminin, singular, a pronumelui şi adjectivului demonstrativ este confundată cu cea de masculin, plural, din cauza unei asemănări fonetice. Aşadar, corect este „aceeaşi fată” (feminin şi singular) şi „aceiaşi băieţi” (masculin şi plural).

 
9. Substantivul „membru”, folosit la forma de plural, articulat sau nearticulat: „membri sau membrii”. Una dintre capcanele frecvente întâlnite în scris este dublarea greşită a „i”-ului în cuvântul „membru”, folosit la plural. Explicaţia gramaticală este simplă: cuvântul se scrie cu un singur „i”, atunci când este nearticulat şi cu doi „i”, atunci când apare articolul hotărât. Cel mai simplu de folosit pentru cei nefamiliarizaţi cu noţiunile gramaticale este un mic truc: înlocuiţi cuvântul „membri”, atunci când nu sunteţi siguri cum trebuie să-l scrieţi, cu un alt substantiv, de exemplu, „elevi”. Dacă în structura respectivă „elevi” va avea un singur „i”, atunci şi „membri” va avea tot unul. Şi invers. Exemplu: „Membrii (elevii) comitetului au plecat în vacanţă” versus „Trei membri (elevi) au plecat în vacanţă”.

 
10. Întrebuinţarea incorectă a verbului „a plăcea”, pe care vorbitorii neatenţi îl conjugă pornind de la forma „a place”, care este inexistentă, deci incorectă. Forme de genul „Mi-ar place să mergem la film”, în loc de forma corectă „Mi-ar plăcea să merg la film”, se numără în continuare printre greşelile omniprezente în vorbirea de astăzi.

adevarul.ro

%d blogeri au apreciat: